- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Dar Urie s-a culcat la poarta casei împărătești, cu toți slujitorii stăpânului său, și nu s-a coborât acasă la el.
2 Samuel 11:9
Urie Hititul nu era, prin naștere, un membru al poporului ales și totuși a reușit performanța de a se ridica din punct de vedere moral deasupra tuturor contemporanilor săi (inclusiv deasupra stăpânului său), deasupra multor generațiide oameni consacrați, poate chiar deasupra generației noastre.
Există un secret al acestei deveniri? Care este procesul nașterii unui asemenea caracter? Moștenirea genetică nu îi era favorabilă. Urie provenea dintr-o categorie de oameni care ieșiseră de sub scutul protecției divine din cauza decadenței morale și, ca urmare, trebuia să fie exterminat. Dar Dumnezeu nu tratează oamenii la grămadă. Atunci când cineva dintre condamnații Săi se întoarce, El onorează pocăința, transformând blestemul în binecuvântare. Căutării serioase a lui Urie după adevăr și neprihănire Dumnezeu i-a răspuns într-un mod admirabil, ceea ce a făcut ca dedicarea sa să fie remarcată curând, fapt ce i-a deschis calea devenirii sociale, morale și profesionale.
Nu este de mirare că locuința sa era în apropierea locuinței regale. Nivelul său de competență era atât de vizibil încât diferența sa etnică a putut fi trecută ușor cu vederea. Una dintre cele mai valoroase trăsături de caracter a fost abnegația sa. Orice familist aflat în situația lui Urie ar fi folosit ocazia pentru a-și vizita familia, chiar și numai pentru o noapte. Dar Urie nu era un oarecare. Prioritățile acestui om de arme nu erau propriile sale interese, afecțiuni sau nevoi, ci misiunea asumată în mod voit și responsabil. Pentru realizarea misiunii personale, Urie a dat dovadă de abnegație.
Avem toate motivele să credem că acest bărbat de o noblețe și tărie de caracter absolut exemplară să fie chemat la răsplata celor drepți. Urie va avea o serie de dileme foarte serioase, dar nu-i va părea rău niciodată, în eternitate, pentru abnegația de care a dat dovadă în misiunea la care s-a angajat.
Doamne, mă gândesc serios la abnegația lui Urie Hititul și aș vrea să Te bucuri și de ceea ce poate face puterea Ta și în viața mea. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur…”
Geneza 2:18
La începutul istoriei omenirii, Dumnezeu a folosit un procedeu special pentru a aduce la existență ființa umană prin care a dorit să sublinieze ce este normal și ce nu este normal pentru funcționarea optimă a vieții omenești. Creatorul l-a alcătuit mai întâi pe Adam pe care l-a făcut să se simtă singur. Deși toate celelalte lucruri și ființe erau foarte bune, un singur element era discordant și constituia o abnormitate – singurătatea. Momentul de singurătate din primele clipe ale existenței lui Adam nu trebuie să fie interpretat ca o nereușită divină, ci ca un procedeu prin care bărbatul să poată aprecia etapa următoare a devenirii ființei umane și a constituirii familiei sale.
Când Adam a deschis ochii după momentele sale de picoteală creatoare, a trăit, cu siguranță, cea mai mare surpriză a vieții sale; a văzut-o pe Eva, cea care avea să-i stea alături și împreună cu care formau un întreg. Când citim că Dumnezeu l-a făcut pe om, parte bărbătească și parte femeiască, putem înțelege că „om” se referă la amândoi, fiind și stând împreună. Din punctul acesta de vedere, divorțul este o abnormitate cu tot ce ține de amploarea durerii pe care acesta o provoacă și o întreține.
Este adevărat că există situații și condiții în care singurătatea devine necesară sau de preferat, dar pentru normalitatea absolută a ființei ea este o abnormitate. Omul este o ființă socială și a fost creat ca o ființă socială, iar pentru el relația este normală, iar izolarea devine o abnormitate.
În ciuda faptului că uneori conviețuirea poate deveni obositoare și solicitantă, aceasta rămâne formula de supraviețuire în viață și în salvarea din păcat. Când omul rămâne singur în fața vicisitudinilor vieții acesteia sau când trebuie să se confrunte singur cu ispita, eșecul este mai mult ca sigur. În mod normal, ar trebui să existe un ajutor potrivit, chiar dacă potriveala nu este un lucru chiar atât de simplu în condițiile actuale. Acest ajutor trebuie căutat atât printre cei din jur, cât și de la Cei de sus.
Doamne, promovează normalitatea și în viața mea și mă ferește de orice abnormalitate! Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Iată postul plăcut Mie: Dezleagă lanțurile răutății, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriți și rupe orice fel de jug.
Isaia 58:6
Prin natura ei, credința în Dumnezeu este aboliționistă. Condiția păcatului și a domniei lui în viața omului presupune o serie întreagă de robii care trebuie desființate printr-un decret personal de abolire a acestora. Alegerea personală de a trece de partea lui Dumnezeu presupune mai întâi abolirea propriei robii.
Apostolul Pavel, vorbind despre condiția de bază a propriei sale ființe, se descrie ca fiind vândut rob păcatului. În această stare apare un Răscumpărător care este dispus să plătească prețul eliberării din robie. Întrucât omul nu este capabil să se elibereze singur,pentru abolirea propriei robii este necesar să accepte răscumpărarea lui Isus Hristos. Garanția acestei răscumpărări este sacrificiul Său pe Golgota.
Amenințarea robiei păcatului nu se termină odată cu trecerea omului de partea lui Dumnezeu. Experiența convertirii și a întoarcerii acasă la Dumnezeu nu poate dezrădăcina complet toate formele de robie la care omul firesc este supus. Abolirea robiei păcatului la botez trebuie permanentizată printr-un serviciu foarte vigilent de pază și protecție împotriva recidivei vechii orânduiri. Puterea restauratoare a Duhului Sfânt este aceea care continuă procesul de renaștere spirituală, după resurecția magistrală de la începutul vieții de credință.
Natura răului este foarte persistentă. Imaginea îngrijirii grădinii și combaterea buruienilor este o parabolă foarte convingătoare. Binele și adevărul trebuie cultivate cu perseverență pentru a preîntâmpina o eventuală lovitură de stat a forțelor reacționare. Apostolul Pavel descrie această luptă ca pe o competiție sportivă viguroasă și permanentă. La sfârșitul alergării sale în cursa cu obstacole, el a constatat că finalul victorios este posibil prin Duhul Domnului.
Doamne, vreau să rămân un fidel cetățean al Împărăției Tale și ader la conceptul aboliționist față de robia păcatului care m-ar putea învălui așa de lesne. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoștința lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.
Romani 1:28
Una dintre caracteristicile păcatului este caracterul său pervers, coruptibil și condamnabil. Nu degeaba consecința de bază a acestuia este condamnarea, chiar condamnarea la pedeapsa capitală. Uneori Dumnezeu reprimă păcatulîn mod educativ, pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă, în mod direct, natura distrugătoare a acestuia.
Alteori Dumnezeu lasă lucrurile să decurgă ca și când nu ar exista nicio opreliște saudreptate de niciun fel. Astfel El dorește ca bunul simț sau morala minimă să-și spună cuvântul. Acesta este cazul în textul de mai sus. Perversiunile sexuale au contaminat viața socială chiar de la început. Potopul ar fi trebuit să estompeze în mod considerabil răspândirea răului în lumea de după el, dar realitatea a demonstrat contrariul.
Cetățile din câmpie de pe vremea lui Avraam și Lot au dezvoltat adevărate focare de imoralitate și decădere morală. Pentru o vreme lucrurile s-au desfășurat nestingherite, dar când descompunerea morală a depășit măsura, Dumnezeu a trebuit să intervină radical.
Probabil că pentru locuitorii Sodomei și Gomorei viața abominabilă pe care o trăiau nu le crea niciun fel de repulsie sau rușine. Este caracteristica păcatului de a toci conștiința prin obișnuință și adaptare toxică. Mintea blestemată a sodomiților era atât de înstrăinată de normalitate încât nu mai era cale de întoarcere de la o iminentă chirurgie divină.
Învățătorul oamenilor ne-a spus că zilele din urmă vor fi marcate de o reeditare a vieții păcătoase din Sodoma cu aceeași finalitate – judecata punitivă a lui Dumnezeu. Realitatea răspândirii comportamentului abominabil din lumea de astăzi nu are nevoie de niciun fel de argumentare. În unele locuri de pe pământul nostru este chiar ilegal de a exprima vreo poziție biblică în legătură cu homosexualitatea și toate celelalte practici abominabile care o însoțesc.
Dumnezeu dorește ca poporul Său să se distingă prin puritate morală și delimitare explicită de practicile abominabile ale lumii.
Doamne, vreau să Te slujesc și vreau să fiu păstrat curat de mizeria abominabilă a păcatului zilelor din urmă. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Dar omul firesc nu primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie, și nici nu le poate înțelege, pentru că trebuie judecate duhovnicește.
1 Corinteni 2:14
Probabil că ai fost martor cândva la o scenă în care oamenii fără preocupări religioase să fie nevoiți să asiste la o ceremonie biblică sau să audă cuvintele Scripturii. Ați privit fața lor și v-ați dat seama că trăiesc o jenă evidentă. Dacă, odată cu trecerea timpului, unii dintre ei au făcut schimbări de atitudine, nu numai că vocabularul religios nu le mai stârnește neplăcere, ci dimpotrivă ascultă cuvintele Domnului cu plăcere.
Pentru un om secular, rugăciunea publică nu are niciun fel de semnificație, eventual un ritual pe care trebuie să-l suporți pentru că așa fac toți oamenii de față. Dar pentru omul religios ea este un moment de înălțare sufletească, personală și colectivă. Același lucru cu efecte atât de diferite. Diferența constă în modul de abordare.
Abordarea este atitudinea pe care o luăm față de un lucru, perspectiva din care îl privim, poziția în care ne plasăm față de subiectul în discuție. Chiar în sânul credincioșilor, modul de abordare conduce la rezultate diferite. O abordare legalistă a lucrurilor spirituale le transformă într-o povară obositoare cu rezultate mediocre. O abordare din perspectiva iubirii și a îndurării divine schimbă radical lucrurile. Religia iertării și a bunăvoinței dezvoltă caractere echilibrate și sănătoase, optimiste și înfloritoare. Atitudinea îndreptățirii de sine stârnește certuri, tensiune și distrugere.
Abordarea este o alegere care ne creează responsabilitate cu privire la consecințe. Modus vivendi este cel care determină modus operandi, spuneau latinii, adică felul în care vezi lucrurile determină maniera în care le faci. Din moment ce binele nu este oricum, trebuie să abordăm lucrurile în funcție de natura lor, pentru a ne putea bucura de binefacerile lor. Când lucrurile obișnuite primesc o atenție obișnuită, utilitatea lor își găsește rostul. Când lucrurile spirituale sunt abordate în mod spiritual, binefacerile lor vor răsplăti din plin înțelepciunea cu care sunt luate în considerație.
Doamne, dă-mi discernământul să abordez corect toate lucrurile trecătoare în lumina celor veșnice! Amin!