- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
Luca 10:31
Nu toate lucrurile accidentale sunt lipsite de semnificație. Acesta este și cazul de față. Întâmplător se cobora cineva de la serviciul său sacerdotal și a trecut pe alături de o situație de prim ajutor. Această întâmplare întâmplătoare (să-mi fie iertat jocul de cuvinte) scoate în evidență profilul moral al celui în cauză.
Chemarea de preot și poziția de conducător și învățător spiritual are de-a face cu oamenii și problemele lor. Acum era un caz concret care cerea o intervenție urgentă. Era în joc viața unui om. Poate că acest nenorocit nu făcea parte din categoria celor de la care ar fi putut avea vreun folos, dar primul ajutor nu îl acordăm pe criterii de rentabilitate mercantilă.
Fiți siguri că preotul avea o mulțime de scuze față de sine însuși sau față de cineva care l-ar fi putut întreba cu privire la felul său de comportament față de un om aflat în stare critică.
Această scenă se poate repeta de multe ori cu fiecare dintre noi. Putem fi martorii unui accident grav de circulație cu victime. În acest caz nu ar trebui să avem prea multe motive de a nu ne implica. Adică, nu ar trebui să avem niciunul. Viața cuiva este mai importantă decât cea mai importantă întâlnire sau eveniment la care ne grăbim să ajungem.
Am călătorit în locuri în care, în momentul în care cineva nu se descurcă, ceilalți se grăbesc să-l ajute. Cât despre accidente, nici nu se mai pune problema. Nota bună la purtare pentru asemenea lucruri se acordă tipului de educație civică. Aceasta are însă de a face și cu familia, școala, biserica, mass-media etc. Dar în primul rând are de-a face cu conștiința morală a fiecăruia. Dacă ai ales să fii un om bun și iubitor, niciun incident care poate avea loc, aparent fără semnificație, nu te va descoperi altfel decât ca om bun. Succes!
Doamne, pune în mine un Duh nou și statornic, sensibil și atent la nevoile celor din jur. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Balaurul a stat înaintea femeii care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naște.
Apocalipsa 12:4
Această imagine profetică scoate în evidență una dintre trăsăturile specifice ale vrăjmașului oricărui bine – capacitatea de a-și urmări cu asiduitate scopurile și planurile. Dacă Satana ar fi un leneș și un indiferent, așa cum el îi inspiră uneori pe oamenii să fie, multe dintre proiectele sale ar rămâne părăsite și ruinate. Dar balaurul cel mare, șarpele cel vechi, duce o luptă acerbă și neobosită pentru atingerea scopurilor sale. Uneori este nevoit să stea la pândă ani de zile până când să prindă o ocazie favorabilă de a da lovitura de grație cuiva pe care s-a hotărât să-l piardă. El nu consideră nicio cheltuială sau efort prea mic pentru a-și atinge planurile diabolice.
Corespondentul acestei imagini profetice este în mod direct acțiunea lui Irod cel Mare de a ucide pruncii de la doi ani în jos, în dorința de a elimina, încă din fașă, o posibilă amenințare la tronul și poziția sa privilegiate. În acest act de o cruzime revoltătoare este ceva din caracterul și spiritul lui Satana. Cu siguranță că cele mai multe fapte ale lui Irod i-au îndreptățit pe romani și pe susținătorii săi să-l supranumească „cel mare”. Dar realizările cuiva nu reușesc să minimalizeze sau să scuze derapajele lor. Irod cel Mare a rămas în istorie și în istoria biblică și ca ucigașul cel mare pentru asiduitatea de care a dat dovadă, pentru a-și apăra orgoliul și mândria deșartă.
A fi asiduu în atingerea țintelor nu este suficient. Este nevoie de o verificare din când în când a calității sau a orientării și a direcției acestora. A fi un luptător acerb este o calitate numai dacă ținta efortului asiduu merită consumul de energie.
Cauza pentru care te zbați poate fi nobilă, dar poate fi și lipsită de valoare sau poate chiar josnică, și atunci toată munca sufletului și a trupului nu va fi prea bine răsplătită, mai ales atunci când este vorba despre lucruri cu semnificație veșnică.
Poate vi-l amintiți pe Leiba Zibal din povestirea lui I. L. Caragiale: O făclie de Paște. Leiba este un luptător asiduu doar că vehemența sa este semnul unei paranoia care îl aruncă în derizoriu.
Când simți că ai devenit prea înfocat pentru o cauză sau un plan, stai și gândește-te dacă merită să fii acerb.
Doamne, deschide-mi ochii să văd cauza pentru care să fiu implicat cu trup și suflet. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Și Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osândesc. Du-te și să nu mai păcătuiești!”
Ioan 8:11
Unul dintre cele mai frumoase sensuri ale achitării este scoaterea de sub acuzare. Uneori achitarea este un act de dreptate față de cineva învinuit pe nedrept. Dar când un vinovat este achitat, termenul se încarcă de semnificații majore.
În cazul în speță, o femeie păcătoasă autentică este victima unui complot împotriva Judecătorului. Ea este adusă în locul de judecată înconjurată de o mulțime de martori, care depun mărturie împotriva ei. Aparent sunt întrunite condițiile pentru formularea unei sentințe. Numai că Judecătorul are toate informațiile necesare unei judecăți imparțiale, nu numai cele ticluite cu grijă în dosarul cauzei. El ar fi putut face uz de viciul de formă, și anume că lipsește cealaltă parte a comportamentului care ar fi trebuit pedepsit prin omorârea cu pietre. Dar Judecătorul Își ia deodată rolul în serios și abordează lucrurile dintr-o altă perspectivă.
Viciul de formă nu o disculpă pe femeia păcătoasă și nu o face mai puțin vinovată de curvie profesată cu bună știință și din obișnuință. Ea este vinovată cu adevărat, chiar dacă fapta prezentată în instanță este un simulacru. Iertarea care i se acordă nu minimalizează nici gravitatea comportamentului ei imoral și nici responsabilitatea ei față de această faptă și această categorie de fapte. Iertarea ei este o funcție a îndurării divine, motivată de pocăința autentică a femeii vinovate. Citind, chiar și cu mare atenție, acest pasaj, nu avem cum să ne dăm seama de pocăința femeii, dar cu siguranță că Judecătorul a constatat, cu toate dovezile de rigoare, îndeplinirea acestei cerințe necesare achitării ei.
Această întâmplare din Evanghelii devine un stereotip al judecății divine cu privire la fiecare dintre noi. Apărătorul nostru nu merge pe varianta de a ne disculpa de vina pe care o purtăm sau de a minimaliza gravitatea păcatelor noastre. Dimpotrivă, cu cât percepem păcatele noastre ca fiind mai odioase,cu atât Judecătorul este mai bucuros să ne achite.
Cât despre acoperirea prejudiciului, meritele sacrificiului Judecătorului constituie o bancă de încredere care acoperă confortabil cele mai înalte pretenții de daune. Putem apela cu încredere la apărarea Oficiului chiar acum. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.
Doamne, cred că m-ai putea achita și pe mine. Am nevoie disperată de acest lucru. Voi lăuda în etern bunătatea și îndurarea Ta. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Și, când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce de vinde tot ce are și îl cumpără.
Matei 13:46
Tranzacțiile comerciale ne pot ajuta să înțelegem sistemul de funcționare al economiei mântuirii. Pilda talanților ne învață că Dumnezeu ne face capabili să aducem profit pentru Împărăție și că acest lucru este lăudabil și determinant în vederea salvării. În acest context, lipsa interesului și a iscusinței în afaceri sunt condamnabile, iar lenea și indolența se dovedesc a fi păcate grave aducătoare de moarte. Parabola comorii ascunse și pilda mărgăritarului de mare preț amplifică semnificația acestei comparații.
Dumnezeu dorește ca noi să facem afaceri rentabile și să achiziționăm numai lucruri care dezvoltă capitalul pus la dispoziție de El. În această ecuație, factorul uman constituie o variabilă care ne privește în mod serios și personal. Ce oferim și ce primim în schimb? Aceasta este întrebarea.
O achiziție de valoare, de mare valoare, este determinată în primul rând de propriul nostru sistem de valori și de lista noastră de valori. Dacă lucrurile veșnice nu constituie valorile noastre de bază, este puțin probabil că vom fi dispuși sau interesați de un schimb în care să sacrificăm ceva trecător pe ceva care are durabilitate veșnică.
Îmi aduc aminte când mi-am cumpărat prima Biblie. Aveam salariul lunar de 750 de lei, iar Biblia m-a costat 450 de lei. Trăiam într-o familie săracă, dar ideea de a avea Biblia mea era suficient de mare pentru a considera achiziția aceasta ca fiind rentabilă. Era o Biblie ¾, cu clape, legată în piele, adusă în țară cu multe riscuri, ceea ce se oglindea foarte bine în preț. Această Biblie m-a însoțit în multe peripeții din tinerețe, chiar și în armată, într-o vreme în care Cuvântul era rar și foamea după El era mare. Chiar dacă și astăzi un asemenea preț poate fi considerat foarte mare, valoarea de întrebuințare este infinit mai mare.
Mărgăritarul de mare preț nu se aplică numai la lucrurile de importanță veșnică, ci și la Persoanele de valoare veșnică. Cartea lui Alejandro Bullon, Isus este totul, prietene,te poate convinge foarte ușor despre acest lucru. Când începi să descoperi frumusețea și bogăția unei relații de calitate cu Învățătorul, începi să-ți dai seama de ce au fost dispuși martirii să-și dea viața pentru convingeri. În spatele credinței lor era Mărgăritarul de mare preț. Acesta este accesibil și astăzi pentru cei interesați de o achiziție cu adevărat de valoare.
Doamne, Tu ești achiziția mea cea mai de preț, Mărgăritarul meu rentabil. Vreau să Te am și să Te păstrez pentru totdeauna. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Atunci, s-a dus și s-a lipit de unul din locuitorii țării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
Luca 15:15
În vorbirea curentă „aciuarea” nu este un cuvânt prea de dorit pentru aplicații cu caracter spiritual, dar ideea este totuși prezentă într-o serie de pasaje biblice cum este textul de față. Acest cuvânt exprimă ideea de căutare și găsire a liniștii și siguranței într-o perioadă de criză. Scriptura abundă în asemenea exemple și modele. Am ales cazul de față pentru valoarea sa profund spirituală.
Fiul risipitor a ajuns într-o situație limită. Lefter și fără prieteni, fără sprijinul familiei și fără nicio protecție de niciun fel, dar obișnuit cu un trai decent, la început acasă, apoi boem și risipitor, fiul risipitor caută cu disperare o soluție. Singura soluție la îndemână a fost să se aciuieze pe lângă un om bogat, fără să pună niciun fel de condiții și fără să emită niciun fel de revendicări sau pretenții.
Acesta este modelul după care funcționează economia personală a fiecărui păcătos care nu s-a întors la Dumnezeu. Tot felul de improvizații încearcă să ofere un minimum de siguranță, confort și împlinire sufletului omenesc. Banii, munca, succesul profesional sau prosperitatea socială par să aducă sentimentul de bine și realizare personală, dar această aciuare nu reușește să rezolve marile întrebări existențiale. Unele filozofii încearcă să rezolve dilema ignorându-le, dar ignoranța este o soluție cu foarte multe capcane, mai ales pentru căutătorii raționali.
Sufletul omenesc nu-și poate găsi rostul doar întorcându-se la Sinea Originară, cum spune foarte pretențios Augustin. Referirea este cât se poate de explicită la Tatăl nostru ceresc. Adevărata aciuare este numai în casa Tatălui. Numai aici se află liniștea, siguranța și vindecarea pe care sufletul omenesc le caută. Un asemenea demers rezolvă nu numai dilemele acestei vieți, ci și pe ale celei viitoare. Aciuarea în locașurile pe care Hristos a mers să le pregătească va conferi pace eternă celor care vor cuteza să se întoarcă la Dumnezeu până nu este prea târziu.
Doamne, locuitorii cerului așteaptă corăbii pământene să sosească din marea tragedie omenească. Mă aciuiez și eu la inima Ta bună să mă duci și pe mine în casa Tatălui. Amin!