- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Cei doi ucenici L-au auzit rostind aceste vorbe și au mers după Isus.
Ioan 1:37
Ideea că există un Miel care ridică păcatele lumii este un adevăr ce a stârnit interesul celor doi adepți ai lui Ioan care au devenit aproape instant adepții lui Isus. Ei au aderat la acest adevăr care le împlinea cele mai profunde căutări și nevoi personale. Cei doi ucenici și-au dat seama că această soluție la problema păcatului era mai mult decât satisfăcătoare atât din punct de vedere teoretic, cât și practic. Din acel moment, nimic nu i-a mai putut reține de aadopta acest adevăr și a urma pe Învățătorul cu o asemenea învățătură și practică.
Acest prim pas pe care Ioan și Andrei l-au făcut avea să deschidă drumul pentru o serie de descoperiri care îi vor menține aproape de Maestrul. În ziua următoare aveau să-L însoțească în Cana din Galileea, unde Isus avea să facă prima minune, înmulțind vinul și apoi alte și alte minuni, nimeni nu mai știe exact câte au fost. Aceste semne care au însoțit lucrarea publică a Învățătorului constituiau o parte din argumentele și motivele care confirmau că aderarea lor la cauza Evangheliei a fost o mișcare înțeleaptă.
Totuși, argumentul care i-a convins pe primii doi ucenici să-L urmeze pe Isus a fost soluția la problema păcatului. Alături de Ioan Botezătorul, ei au aflat multe lucruri de valoare, dar scopul misiunii lui Ioan era de a pregăti calea lui Mesia, Răscumpărătorul lui Israel. Ioan Botezătorul L-a prezentat ca Fiul lui Dumnezeu, ceea ce ei nu mai auziseră până acum, iar dacă acest Miel putea să rezolve toate frământările lor sufletești, ei aveau să adere la o asemenea învățătură fără nicio rezervă și erau dispuși să o spună altora cu toată convingerea.
Între momentul aderării lui Ioan la doctrina mântuirii din păcat și până la momentul în care el avea să menționeze acest adevăr în scris, editându-și Evanghelia care avea să-i poarte numele, au trecut mai bine de șaizeci de ani, dar acest interval de timp nu a reușit să-i șteargă din minte momentul marii descoperiri. După mai bine de șaizeci de ani, el putea spune cu precizie momentul aderării sale la adevăr: era ora zece în ziua dinainte de nunta din Cana.
Forța Evangheliei rămâne capacitatea acesteia de a soluționa problema păcatului. Încercări moderne se a răspunde la această provocare tind să minimalizeze gravitatea și consecințele păcatului, dar ceea ce i-a convins pe cei doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul să adere la creștinism a fost Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii cu toate complicațiile, implicațiile și consecințele acestui fapt.
Doamne, același argument mă convinge și pe mine să ader la acest adevăr. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Sfințește-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul.
Ioan 17:17
Una dintre cele mai complicate noțiuni este cea de adevăr. În meditația de față ne vom referi strict la semnificația impusă de context. În rugăciunea Sa de Mare-Preot, Învățătorul Îi cere Tatălui să-i sfințească pe ucenici și pe urmașii acestora prin cuvântul Adevărului. În acest context, adevărul este cunoștința despre Dumnezeu, om și mântuire, cuprinsă în Sfintele Scripturi. Dar la fel de bine se poate lua în considerație și sfințirea pe care o lucrează Dumnezeu prin Cuvântul întrupat, Isus Hristos.
În primul rând, Dumnezeu ne descoperă prin adevăr sfințenia și frumusețea Sa, apoi ne vorbește despre starea în care ne aflăm noi ca păcătoși condamnați. Înaintea ochilor noștri adevărul ne deschide calea dreaptă, care trece pe la cruce și sfârșește în Împărăția slavei.
Din text reiese că Dumnezeu este operatorul sfințirii noastre, dar acest proces nu se desfășoară în mod automat și autonom. O serie de afirmații ale Cuvântului arată că noi suntem factori activi la propria noastră mântuire. Dumnezeu așteaptă reacția noastră la descoperirea pe care ne-o prezintă Cuvântul.
Față de Biblia prin care suntem sfințiți, noi nu putem avea o atitudineneutră sau indiferentă. Dacă nu alocăm timp suficient pentru meditație asupra adevărului din Cuvânt, procesul sfințirii încetinește și se poate opri. Dacă oferim adevărului suficient timp și interes, acesta ne va menține într-o relație salvatoare cu Dumnezeu, iar viața noastră va începe să producă roade spre slava Sa.
Afirm cu toată convingerea că,dacă faptele noastre nu izvorăsc din dragostea lui Dumnezeu, totul este fățărnicie. Oamenii vor beneficia de pe urma faptelor noastre numai în măsura în care ele sunt roadele iubirii lui Dumnezeu lucrând în viața noastră.
Sfințirea pe care o lucrează Dumnezeu în noi este determinată de alegerile pe care le facem sub influența și conducerea Duhului Sfânt. În consecință, cei din jur vor fi binecuvântați de faptele noastre, iar Dumnezeu va fi proslăvit în noi.
Doamne, sfințește și viața mea prin Cuvântul Tău. Pune în inima mea un interes special pentru aflarea voii Tale și a puterii Tale care vin din Scriptură. Amin!
- Detalii
- Scris de: Livia Avramescu
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți...
Faptele 2:22
În cuvântarea sa din Ziua Cincizecimii, apostolul Petru argumentează divinitatea și misiunea lui Isus Hristos ca Mesia Cel promis prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le făcea Dumnezeu, prin Fiul Său, înaintea copiilor poporului ales. În acest fel Petru încerca să atingă inima ascultătorilor săi pe care dorea să-i ajute să-L primească pe Hristos ca Mesia și Răscumpărător.
Fiecare minune pe care a făcut-o Hristos în lucrarea Sa publică, de la nunta din Cana până la vindecarea urechii lui Malhu, slujitorul marelui preot, producea asupra martorilor prezenți o puternică impresie lucrată de Duhul Sfânt. În uimirea lor, oamenii aveau ocazia de a face o alegere personală și de a lua o poziție corectă față de Dumnezeu și față de mântuirea Sa.Aproape de fiecare dată oamenii se întrebau: „Cine este Acesta?” Și tot de atâtea ori ei aveau posibilitatea să constate că El este Cel așteptat de veacuri, Cel trimis de Dumnezeu, Cel care va mântui pe poporul Său din păcatele sale.
Astăzi se caută argumente prin care să se dovedească superioritatea sau cel puțin autenticitatea unei biserici. Principalul argument de adeverire privind legitimitatea existenței unei biserici este același Cuvânt pe care l-a folosit Petru la Cincizecime. El a citat profeția din Ioel pentru a se autentifica pe sine și lucrarea sa. Orice biserică autentică are nevoie să-și adeverească identitateaprin lucrarea profetică. Dacă o biserică poate arăta modul în care a vorbit Dumnezeu prin proroci despre mandatul și mesajul pe care ea îl poartă către lume, atunci își poate adeveri pe această cale legitimitatea și credibilitatea.
O biserică poate fi slabă și cu defecte, dar, dacă mesajul ei este cel prescris de Scriptură, acest detaliu o face vrednică de a fi crezută și susținută. Cuvântul este cel care autentifică, o califică și o autorizează să funcționeze.
În momentele de implicare în misiune, Dumnezeu nu Se va da în lături să-și arate din nou puterea prin semne, minuni și lucrări ale providenței, cu același efect ca în zilele de început ale răspândirii Evangheliei: întărirea imaginii publice și sporirea numărului de credincioși.
Doamne, fă și din mine un argument convingător în favoarea cauzei Tale și a Numelui Tău. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
La ziuă, iudeii au uneltit și s-au legat cu blestem, că nu vor mânca și nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel.
Faptele 23:12
Actul de aderare la o idee sau un proiect poate fi întărit adesea prin jurământ. În cazul relatat în Faptele 23:12, iudeii au folosit chiar blestemul, pentru a întări hotărârea lor de a-l omorî pe Pavel.
Adeziunea presupune o implicare emoțională foarte puternică. Anumite locuri istorice,cu un puternic impact emoțional privind istoria națională sau a bisericii, pot servi foarte bine acestui scop.
Este adevărat că proiectul iudeilor de a-l lichida pe Pavel nu este unul dintre cele mai lăudabile lucruri, dar am ales acest exemplu pentru a arăta că actul de adeziune merită mai întâi să fie bine cântărit și numai după aceea pecetluit cu o manifestare emoțională de atașament și fidelitate.
Armata israeliană de astăzi poate fi considerată una dintre cele mai eficiente forțe de ordine. Există un detaliu care merită să fie luat în considerare pentru a înțelege devotamentul ofițerilor și a militarilor evrei. Masada este un loc istoric, sacru, pentru poporul evreu. În timpul rezistenței evreilor față de represiunea romană, care a dus și la distrugerea templului de la Ierusalim, un comando de zeloși a apărat fortăreața până la ultimul om. Acest lucru imprimă locului o importanță aparte încărcată de emoție. Acesta este locul favorit în care militarii israelieni depun jurământul de credință față de patria lor atât de vitregită și amenințată.
Adeziunea noastră față de adevăr sau față de un proiect de misiune trebuie să aibă mai întâi o cenzură lucidă care să garanteze că merită devotamentul care urmează să fie declarat și consemnat în mod solemn. Apoi întreaga noastră ființă se dăruiește votului pe care l-am exprimat. Acum este vremea credinței care să ducă mai departe faptele spre atingerea țintei propuse. Aceasta este singura cale pentru realizarea multor lucrăricare stau înaintea noastră. Adeziunea este un lucru foarte serios care poate modifica semnificativ o mulțime de detalii ale vieții personale în așa fel încât obiectivele propuse să poată deveni realitate.
Doamne, îmi exprim pe această cale adeziunea deplină față de cauza adevărului prezent încredințat urmașilor Tăi. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subțire.
1 Împărați 19:12
Ilie avea nevoie să înțeleagă mai bine natura profundă și desăvârșită a Ființei divine. El avea foarte vie în minte imaginea Carmelului, cu fazele dramatice ale îndepărtării idolatriei din mijlocul lui Israel. Violența și combinația de foc divin și ploaie abundentă au lăsat o profundă impresie în sufletul profetului doborât de epuizare și depresie. Acum Ilie trebuia să descopere și o altă latură a caracterului lui Dumnezeu.
A venit un cutremur, dar Dumnezeu nu era în cutremurul acela. Poate că vă aduceți aminte cum reacționează ființa umană atunci când pământul începe să se miște și un zgomot sinistru însoțește mișcările telurice. La Sinai, Dumnezeu a impresionat pe Israel așa de tare prin cutremur încât poporul nu mai dorea și nu mai putea să audă vocea lui Dumnezeu rostind poruncile și celelalte instrucțiuni divine. A fost nevoie de intermedierea lui Moise pentru a menține contactul și comunicarea cu Dumnezeu.
A venit un foc, o flacără a Domnului asemănătoare cu para care a mistuit jertfa de pe altarul de pe Carmel. Dar Dumnezeu nu era în focul acela. Alteori, El era în mijlocul focului, dar de data aceasta nu era acolo.
Și a venit un susur lin și subțire, o adiere a bunătății și îndurării divine, care răcorește și înviorează sufletul, care produce un fior profund și liniștit al Prezenței. De data aceasta, Dumnezeu era acolo și Se manifesta îmbietor, ca o briză a cerului care face pământul să înflorească și să se umple de viață nouă și proaspătă.
Sufletul lui Ilie avea nevoie de o asemenea descoperire a lui Dumnezeu. Această adiere divină este imaginea cea mai semnificativă a identității și lucrării Duhului lui Dumnezeu. Ilie avea nevoie de această experiență a cunoașterii lui Dumnezeu.
Viața și lucrarea lui Ilie au devenit un model pentru Ioan Botezătorul, iar amândoi prefigurează lucrarea de refacere de la sfârșitul planului de Mântuire pe care Dumnezeu o va face printr-un popor al Său. Iar acest popor are nevoie de adierea înviorătoare care să-l transforme pe el însuși într-o adiere binefăcătoare pentru lumea din jur.
Doamne, adie și peste mine susurul blând și subțire prin care viața mea să devină un argument al bunătății și îndurării Tale. Amin!