- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
S-a dus slava din Israel, căci chivotul lui Dumnezeu este luat.
1 Samuel 4:22
A fost o zi tristă pentru Israel. Lucrurile au mers din rău în mai rău. Fiii lui Eli au avut o influență foarte rea asupra poporului. Într-o criză spirituală foarte gravă a izbucnit și un război cu filistenii. Într-un moment de lipsă a discernământului spiritual, bătrânii lui Israel au decis să scoată chivotul Domnului pe linia frontului crezând că astfel Dumnezeu va fi determinat să intervină în favoarea poporului Său. Dar gestul s-a dovedit a fi total neinspirat. Filistenii au atacat din nou, și chivotul a fost făcut prizonier. Această ispravă nu avea să le aducă prea multă fericire, pentru că Dumnezeu nu Se lasă batjocorit, dar pentru Israel situația a devenit cu adevărat dezastruoasă.
Cortul întâlnirii era pustiu și gol, iar în sufletul poporului și mai ales în sufletul lui Eli s-a dezlănțuit disperarea. Lipsa chivotului de la locul lui însemna decăderea lui Israel din poziția de popor ales. Era ca și când o unitate militară își pierde steagul de luptă. Nora lui Eli a interpretat corect situația. I-Cabod, copilul care s-a născut în aceste condiții triste, avea să devină un semn în Israel. Numele său înseamnă „nu mai e slavă”.
Asemenea istorii răscolitoare au fost păstrate în Scriptură cu un scop educativ foarte precis. Lecția de bază care se desprinde din acest episod este că, atunci când omul exagerează în revoltasa împotriva lui Dumnezeu, calitatea de popor al legământului nu mai poate ajuta, iar disperarea pierzării devastează totul în jur.Există o limită a harului și a răbdării divine, dincolo de care se instalează dezastrul.
Nu era destul că Dumnezeu nu mai comunica de multă vreme cu poporul Său prin preoții de la Cortul întâlnirii, acum lipsea și chivotul. Durere a durerilor. Recuperarea avea să fie grea și migăloasă. Aveau să treacă 20 de ani de muncă tăcută și umilă din partea lui Samuel până când lucrurile aveau să reintre în normal.
Doamne, apreciez prezența Ta în viața mea și asemenea lui Petru cuprind în brațe picioarele Tale rugându-Te: „Doamne, nu pleca de la mine chiar dacă sunt un om păcătos.” Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
... Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin.
Deuteronomul 29:18
În contextul reînnoirii legământului, a binecuvântărilor și blestemelor, Dumnezeu face această precizare în auzul lui Israel: „Să nu fie printre voi nicio rădăcină care să aducă otravă și pelin.” Artemisia Absinthium este denumirea în latină a pelinului și de acolo și sinonimul pentru pelin – absint. O băutură alcoolică foarte tare (peste 70 de grade) cu numele de „absint” a stârnit o mulțime de controverse în lumea medicală și în legislație (fiind interzisă în mai multe țări și în mai multe rânduri). Unele nomenclatoare o încadrează la produse halucinogene. Actualmente, Uniunea europeană a legalizat producerea și consumul acestei băuturi.
Întorcându-ne la textul din Deuteronomul, absintul, sau pelinul, este folosit ca metaforă care sugerează efectele idolatriei față de care poporul ales este avertizat să fie în alertă.
O aluzie asemănătoare face și apostolul Pavel în Evrei 12:15 unde zice: „Luați seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă tulbure și mulți să fie întinați de ea.” În acest context, amărăciunea este o figură de stil referitoare la dispoziția de a fi nemulțumit și a critica în mod distructiv. Când un asemenea lucru începe să fermenteze într-o comunitate umană (biserica nu este scutită), fenomenul se va răspândi destul de repede și va deturna o mulțime de energii de la dreapta lor folosire spre consum inutil în certuri și tensiuni contraproductive.
Absintul idolatriei, sau al nemulțumirii, nu este ușor de combătut, iar paza bună trece primejdia rea. O biserică care este doar întreținută de vorbitorii și slujitorii ei va fi foarte ușor predispusă fie la una, fie la alta din cele două forme de amărăciune. Un plan de implicare a tuturor credincioșilor dispuși să participe în misiune, fiecare cu darul sau darurile sale, va aduce o mulțime de binecuvântări, iar pe deasupra va preveni apariția lăstarilor de răutate.
Doamne, dă-mi ceva de făcut și nu mă lăsa pradă nemulțumirii și amărăciunii. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Eu sunt Cel dintâi și Cel de pe urmă și, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.
Isaia 44:6
Nu sunt multe exemple când căutăm unul care să ilustreze ideea de absolut. De fapt este un singur exemplu: Dumnezeu. Dicționarele definesc absolutul ca fiind atributul Divinității, care,prin natura Sa, este independentă de orice condiții și relații, care nu este supusă niciunei restricții, care nu are limite, necondiționată, perfectă, desăvârșită.
Ori de câte ori contemplăm o imagine sau un fenomen colosal încercăm un sentiment de nimicnicie. Dar niciuna dintre acestea nu se aseamănă cu Dumnezeu. Reacția noastră normală și naturală atunci când devenim conștienți de prezența și măreția lui Dumnezeu este una de uimire supremă. Nu lipsește decât un pas până la adorația noastră. Această reacție este rezervată numai lui Dumnezeu și constituie o impietate să fie deturnată asupra altcuiva sau pentru altceva.
Moise fusese obișnuit cu măreția Egiptului, ca unul care avea acces neîngrădit la toate procesiunile și în toate locurile faimoase prin grandoarea construcțiilor și strălucirea luxului exorbitant de la curtea faraonului. Dar niciuna dintre acestea nu avea să se compare cu măreția lui Dumnezeu. El a intrat progresiv în relația de cunoaștere a lui Dumnezeu, începând cu rugul aprins și culminând cu darea Legii, la Sinai.
Dar pentru poporul israelit, Sinaiul era insuportabil, așa că l-au delegat pe Moise să trateze lucrurile în numele întregului popor. Dumnezeu folosea ocazia pentru a-i impresiona pe israeliți cu privire la natura Sa absolută. Tunetele și fulgerele însoțite de un nor gros și cutremur, ca elemente naturale extreme, erau instrumente sugestive despre caracterul și natura absolută a lui Dumnezeu.
În fața unui Dumnezeu absolut, care ni se prezintă totuși ca un Părinte sensibil, atent și îndurător, inima noastră se umple de o gratitudine fără egal și avem dintr-odată toate argumentele și motivele să-L slăvim, să ne închinăm Lui, să-L iubim și să-L ascultăm. Există elemente ale naturii care ne-ar putea ajuta să-I percepem mai bine atributele și natura Sa absolută. Un răsărit sau un apus de soare, o furtună tropicală sau o pădure luxuriantă, imensitatea oceanului sau întinderea fără margini a cerului înstelat ne pot ajuta să contemplăm mai bine un Dumnezeu absolut.
Doamne, în fața măreției Tale îmi pun mâna la gură și las uimirea mea să se transforme în adorație și preamărire. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.
Isaia 53:5
În sens activ „absolvire” are semnificația de terminare cu succes a unei perioade de pregătire academică. În sens pasiv „a fi absolvit” înseamnă a fi scutit de pedeapsă.
Existența păcatului în viața și istoria umană a creat o serie întreagă de complicații printre care și situația în care omul este pasibil de pedeapsă și încă una foarte serioasă – pedeapsa capitală. Pentru cititorul neavizat, amenințarea pedepsei pentru păcat poate părea o născocire teologică exagerată și fără sens, dar pentru cercetătorul obișnuit cu problematica biblică, acest lucru nu este deloc exagerat.
Orice observator pertinent poate constata că moartea este o finalitate naturală și inevitabilă a vieții, în timp ce aspirația întregii creații,și cu precădere a omului, este gândul veșniciei. Scriptura ne învață că la început nu a fost așa. Perspectiva lui Adam și a Evei era viața veșnică, liberă și fericită, fără nicio limitare sau amenințare. Dar lucrurile nu au mers așa prea departe. Printr-un intrus în grădină a intrat păcatul în lume și prin păcat a intrat și moartea. Folosindu-se de un șarpe aflat într-o condiție excepțională, înainte de acest incident, vrăjmașul a reușit să-l câștige pe om de partea lui, făcând ca răul să-și găsească azil pe planeta noastră.
Moartea a fost o consecință pe care omul a cunoștea din capul locului, așa că nu putea invoca nicio scuză pentru a fi exceptat de la efectele sigure ale acesteia. Atunci Dumnezeu a făcut un lucru surprinzător pentru a-Și respecta adevărul adus la cunoștința omului și pentru a-l absolvi pe om de pedeapsa meritată. El a luat viața unui miel nevinovat în prezența celor doi condamnați, deci a făcut să se arate moartea cuiva în locul lor, pentru a le mai da un timp de har în care ascultarea lor avea să fie pusă din nou la probă.
Această procedură din partea lui Dumnezeu avea să devină un tip, adică un fel de umbră a jertfei Adevăratului Miel al lui Dumnezeu, care avea să ridice păcatul lumii, pentru a-i absolvi pe păcătoși de pedeapsă și pentru a le crea șansa întoarcerii din nou în grădina primordială.
Doamne, în fața acestui tablou rămân fără cuvinte. Bunătatea și îndurarea Ta mă copleșesc. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Roada Duhului… este înfrânarea poftelor.
Galateni 5:22,23
Abstinența este o performanță remarcabilă care aduce o mulțime de beneficii pentru sănătatea fizică, dar mai ales pentru vigoarea spirituală. Când vorbim de viața spirituală lucrurile trebuie abordate într-o manieră spirituală. Psihicul nostru este în stare de performanțe greu de închipuit, dar obținerea controlului de sine doar prin folosirea forței interioare ne conduce la situația despre care apostolul Pavel spune că deprinderea trupească este de puțin folos. Evlavia este o variantă mult mai bună decât folosirea voinței în afara unei relații personale cu Hristos.
Când abstinența este rezultatul locuirii Duhului Sfânt în viața celui credincios, această virtute vine la pachet cu o completă înnoire a caracterului. Întreaga filozofie de viață cunoaște o transformare fundamentală. Motivația pentru care cineva devine și rămâne abstinent are o importanță covârșitoare pentru viața aceasta și pentru viața veacului ce va veni.
Dacă un sportiv de performanță se hrănește ca la carte, dacă se odihnește după cele mai bune programe în domeniu, dacă nu folosește substanțe care i-ar putea diminua performanțele, doar pentru a câștiga medalia de aur la Jocurile Olimpice și a savura vuietul tribunelor și lumina proiectoarelor de la carele de televiziune, acest lucru nu-l poate scuti de o depresie severă la scurt timp după ce a coborât de pe podium. Când va începe să trăiască din amintiri va deveni nostalgic și va începe să ia în greutate în mod necontrolat.
Dacă un creștin își consacră în fiecare zi viața și sănătatea în mâna lui Dumnezeu și cultivă prezența Duhului în templul trupului său, abstinența pe care o va obține în relație cu Hristos va umple viața sa de sens și semnificație. Când vor veni zile mai puțin fericite, evlavia sa îi va oferi un suport suficient pentru a găsi repede o ieșire din criză cu pierderi minime, dar mai ales cu o mulțime de lecții despre călăuzirea și providența divină.
Doamne, Te rog să-mi dai și mie o asemenea abstinență integrată în roada Duhului, care îmi va aduce multă lumină și bucurie în suflet. Îți mulțumesc! Amin!