După aceea, a iubit o femeie din valea Sorec. Ea se numea Dalila.
Judecătorii 16:4
Samson este un model de bărbat cu un fizic excepțional de puternic, chiar supranatural de puternic, dar instabil emoțional și pare a fi în confuzie morală când este vorba despre relația de cuplu. Prima tentativă de aș întemeia un cămin se termină cu un eșec. Încercarea părinților de a-l aduce la realitate dă greș, iar nunta se termină cu supărare mare și scandal. Când revine după o vreme să-și reia viața, sau cel puțin s-o dreagă, constată că soția sa a fost dată altuia. Încă un motiv de supărare; încă o neînțelegere care se încheie și cu moartea întregii familii a fostei soții. Dezgustat, întră la o prostituată. Altecerturi și neplăceri pentru locuitorii din Gaza. În cele din urmă o descoperă pe Dalila.
Dincolo de faptul că Dumnezeu folosea aventurile lui Samson pentru a-i pedepsi pe filisteni, Samson însuși își face singur rău prin traseismul său sexual. Sigur că se poate pune întrebarea: Cum ar fi izbăvit Dumnezeu pe Israel din mâna vrăjmașilor săi dacă Samson ar fi fost un bărbat la locul lui? Pot fi imaginate scenarii pe acest subiect, dar modelul lui Iosif demonstrează faptul că Dumnezeu lucrează foarte bine cu bărbații integri și Își aduce la îndeplinire foarte bine planurile de salvare, folosind instrumentele omenești, dedicate trup și suflet Lui. Un al doilea Iosif în locul lui Samson ar fi lăsat în urmă o istorie mult mai frumoasă.
Bărbatul afemeiat poate avea anumite scuze pentru comportamentul său deviant, dar niciuna dintre scuzele sale nu îl vor scuti de necazuri legate de forma sa de dependență. Bărbatul afemeiat poate fi considerat suferind de o anumită formă de dependență, dar aceasta poate beneficia de tratament și îndreptare. Oricum, bărbatul afemeiat nu poate evita responsabilitatea și consecințele modului său de a vedea și a practica propriul viciu, pentru că acest comportament este vicios. Când un astfel de suflet se consacră lui Dumnezeu fără rezerve, are toate șansele să devină un bărbat cinstit, fidel și curat în toată purtarea sa.
Doamne, cred în puterea Ta de a-Ți supune toate lucrurile. Ia și sufletul meu în custodie. Amin!
În ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.
Faptele 2:41
Afilierea este un fenomen natural care are loc atunci când un individ sau un grup constată similitudini cu un grup mai mare și, în consecință, se alipește și se integrează în grupul de bază. Cei botezați în Ziua Cincizecimii au descoperit cu bucurie că există deja un număr de credincioși organizați într-o structură și au fost foarte doritori să aparțină acestei organizații. Este de înțeles că, la momentul respectiv, biserica nu avea o structură prea diversificată și specializată, dar pentru faza aceea de început lucrurile funcționau destul de bine, suficient pentru a atrage pe cineva să facă parte din această familie de credință.
Odată cu venirea unui grup masiv în biserică, forța numerică și economică a acesteia a cunoscut un salt cantitativ. Fiecare nouă afiliere sporea atât forța de propagare, cât și vizibilitatea bisericii. În următoarele decade, creșterea bisericii a cunoscut un trend ascendent atât numeric, cât și calitativ, dar după trecerea în cel de-al doilea secol de existență, afilierea a început să creeze necazuri bisericii. În dorința de popularitate, biserica a început să facă anumite compromisuri privind calitatea spirituală a noilor veniți. Afilierea unui număr prea mare de oameni insuficient convertiți a dus în mod inevitabil la coborârea standardelor în viața practică a credincioșilor. Doctrina a început să devină neclară, iar practicile de cult s-au înstrăinat treptat de modelul biblic de la început.
În cele din urmă, însăși afilierea a avut de pierdut. Biserica a început să-și piardă forța de atracție pe care o avea cândva, iar în această situațieîncetat să mai crească numeric, dar, ceea ce a fost și mai rău, biserica a început să-și piardă calitatea vieții spirituale. În asemenea condițiia apărut un fenomen contrar afilierii, și anume scindarea. Grupuri de credincioși au început să se coaguleze în jurul unor conducători schismatici și au părăsit biserica odată cu aceștia.
Creștinismul actual este marcat de cele două fenomene aflate în tandem:afiliere și separare. Fiecare dintre ele trebuie analizate matur și cu discernământ, pentru a acționa după cea mai bună lumină care vine din Cuvânt.
Doamne, eu rămân afiliat familiei Tale de credință, rămân atașat de adevărul și neprihănirea Ta. Fii preamărit în toate. Amin!
Și, fiindcă aveau același meșteșug, a rămas la ei și lucrau – meseria lor era facerea corturilor.
Faptele 18:3
Apostolul Pavel era permanent în căutarea de soluții pentru îndeplinirea misiunii sale de a duce Evanghelia la cât mai mulți oameni. În acest context a întâlnit în Corint o familie de evrei care se ocupau cu facerea corturilor. Această îndeletnicire a creat o afinitate între Pavel și familia lui Aquila și Priscila. Cu toții aveau suficiente lucruri în comun pentru a forma o echipă foarte eficientă. Pe lângă convingerile lor religioase, cei trei mai aveau în comun o meserie care s-a dovedit foarte potrivită pentru propovăduirea Evangheliei – facerea corturilor.
Mergând zi de zi să construiască corturi pentru diverșii beneficiari, echipa de misionari avea posibilitatea să stabilească relații stabile cu clienții lor. Dacă munca lor era de bună calitate și avantajoasă ca preț pentru cei care îi angajau, aveau un avantaj în plus pentru a se face ascultați în ce privește credința lor în Isus Hristos. Din moment ce în Corint se înființase de curând o biserică, înclinăm să credem că cel puțin pentru o vreme metoda lor a dat roade.
Când Învățătorul oamenilor a format cupluri de câte doi ucenici pentru un experiment misionar practic, El a ținut cont de afinitățile fiecăruia în asocierea lor. Este adevărat că nimeni nu este desăvârșit, dar acest lucru nu împiedică formarea de echipe și grupe pe bază de afinități care să funcționeze foarte bine, în mod armonios.Nivelul de compatibilitate este foarte important pentru a face echipele să fie eficiente.
O formulă găsită de specialiștii în domeniul relațiilor din sânul cuplurilor și grupelor este echilibrul dintre asemănări și deosebiri a celor care urmează să lucreze sau să conviețuiască împreună. Afinitățile sunt necesare pentru a suda echipa, deosebirile sunt necesare pentru a acoperi cât mai multe domenii de competență. Nu este o teorie complicată, dar observarea ei se dovedește a fi plină de promisiuni.
Doamne, nu mă pot asocia cu oricine, știi bine lucrul acesta, dar Tu poți îndruma lucrurile încât să întâlnesc oamenii cu care pot colabora cel mai bine. Amin!
Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus și I-au zis: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
Matei 14:33
Unul dintre cele zece sensuri pe care dicționarele le rețin în dreptul termenului de „afirmare” este „a spune un lucru considerat adevărat”. Textul de mai sus este luat din descrierea lui Matei cu privire la mersul pe ape atât al Învățătorului, cât și al lui Petru. Ucenicii care au fost martorii acestei minuni au fost atâta de impresionați de această dovadă a puterii divine încât au depus o mărturie cu privire la convingerile lor despre cine este Isus. Ei au ajuns la convingerea că El este Fiul lui Dumnezeu și au afirmat în mod public și deschis acest adevăr.
În momentul în care afirmăm un adevăr, propria noastră minte are de câștigat. Adevărul afirmat se întipărește puternic în sufletul celui care îl afirmă. Auzirea mărturiei personale atinge sufletele celor din jur, după ce stabilizează adevărul în inima mărturisitorului.
După Schimbarea la Față, Învățătorul a provocat pe tatăl copilului demonizat să-și afirme credința. Modul în care acesta a ales să facă această afirmare a credinței este foarte semnificativ. În timp ce spune „cred Doamne!”, are grijă să-și recunoască limitele credinței, cerând Învățătorului să-i mărească credința. Rezultatul este peste așteptări. Copilul a fost vindecat.
Afirmarea deschisă a credinței este o necesitate a fiecărui credincios. O facem în momentul solemn al botezului, la intrarea în biserică. O facem atunci când ne luăm angajamentul de fidelitate față de persoana iubită. Ne exprimăm deschis în public atunci când adevărul se cere să fie adus la lumină. O facem atunci când este nevoie să susținem cauza și nevinovăția cuiva înaintea scaunului de judecată.
Când declarăm ceva pe propria răspundere trebuie să fim siguri că afirmațiile pe care le facem corespund cu adevărul, atât cât ne este dat nouă să-l cunoaștem. Integritatea noastră va fi susținută și întărită de afirmațiile noastre, iar Dumnezeul adevărului va fi onorat.
Doamne, Tu ești Tatăl meu din cer, Fiul Tău este Salvatorul sufletului meu și Duhul Sfânt este Mângâietorul care mă însoțește și mă îndrumă. Amin!
Și iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului. A adus un vas de alabastru cu mir mirositor.
Luca 7:37
Unul dintre sensurile cuvântului „aflare” este „a primi o veste”. Maria căuta un prilej de a-și arăta gratitudinea față de Învățătorul care i-a dăruit o nouă viață. Valoarea darului ei era destul de însemnată. Am putea considera un salariu mediu pe un an de zile. Acum femeia aștepta ocazia. În momentul în care a aflat că Mântuitorul este în cutare casă, vestea aceasta a declanșat o serie întreagă de acțiuni gândite cu grijă mai dinainte.
Pentru Maria, aflarea vești despre Hristos, care Se afla în apropiere, a însemnat momentul fructificării ocaziei. Nu a fost foarte simplu pentru Maria să intre nepoftită în casa unui fariseu, fie el chiar și Simon, fost lepros. Dar vestea aceasta i-a dat putere să treacă peste prejudecăți și bariere pentru a-și vedea visul împlinit.
Nu este de mirare că Învățătorul a primit cu multă dragoste gestul Mariei. Pentru ceilalți martori la această scenă, fapta Mariei a fost interpretată ca o risipă extravagantă, dar pentru Isus mirul de nard al Mariei a fost un lucru de o importanță deosebită.
Cu siguranță că vestea despre prezența lui Hristos în casa lui Simon leprosul a fost aflată de un număr mare de persoane. Maria se distinge dintre toți aceștia prin modul în care a fructificat informația primită. Despre ceilalți nu se știe nimic. Despre Maria și despre vasul ei de alabastru au scris toți cei patru evangheliști și astăzi continuă să fie amintită fapta ei în nenumărate predici.
Atunci când aflăm o veste avem posibilitatea s-o fructificăm cum se cuvine sau putem s-o trecem cu vederea. Diferența dintre una sau alta dintre cele două posibilități poate fi enormă. Poate că diferența este chiar viața aceasta și cea viitoare.
Doamne, am aflat din Cuvântul Tău puterea care schimbă îmi viațași poate schimba și viețile altora. Învață-mă cum să le spun acest lucru. Fie lăudat Numele Tău. Amin!