Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Îmi ridic ochii spre munți… De unde îmi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.
Psalmii 121:1,2
Când venim pe lume suntem niște ființe foarte neajutorate și nu ne descurcăm fără ajutorul mamei, în principal. După ce trec câțiva ani, vreo optsprezece, se spune că am devenit maturi. Și totuși rămânem în continuare foarte vulnerabili din foarte multe puncte de vedere. În viață nu ne descurcăm fără ajutorul celorlalți. Ca o curiozitate și o ciudățenie – cu cât devenim mai puternici, cu atât avem nevoie de și mai mult ajutor. Gândește-te la oricare VIP dorești și vei vedea că, în funcție de locul pe care îl ocupă în ierarhia socială, este înconjurat de o armată de trepăduși care aleargă încoace și încolo rezolvând probleme sau pur și simplu asigurând securitatea personală a șefului.
Dacă ne întoarcem la Psalmul 121 și intrăm în peisaj, scriitorul dus pe gânduri își ridică ochii spre munți și se întreabă de unde îi va veni ajutorul. Pot presupune că el se află în impas. Se simte neajutorat și singur. Este conștient de vulnerabilitatea personală și de faptul că se află într-o situație precară. În jur nu mai găsește motive de a fi liniștit și în siguranță. Nu mai este sigur că ceea ce a știut că are în posesie îi mai aparține. Nu mai este sigur că oamenii care l-au slujit îl vor mai asculta și îi vor mai sta la dispoziție. Nu mai este sigur dacă prietenii îl vor mai recunoaște și vor mai fi binevoitori să îl ajute. Ceva din jalea lui Iov pare că plutește în jur. Atunci își ridică ochii spre munți.
În momentul în care se schimbă imaginea dinaintea ochilor se schimbă și orientarea spirituală. Impresia pe care o creează imaginea montană este aceea de măreție, forță și siguranță, iar acestea pot deveni chiar copleșitoare. Ca manifestare a măreției divine în natură, alături de alte fenomene și imagini, munții ne spun ceva despre Dumnezeu.
Muntele este locul unde s-a dat Legea, unde a purtat Dumnezeu de grijă lui Avraam și Isaac, unde i-a provocat Ilie pe preoții lui Baal la duel, unde s-au proclamat Fericirile, unde a avut loc Schimbarea la Față, unde se aud cei 144 000 cântând. Acolo este locul de scăpare și de adăpost, adică la Dumnezeu.
Doamne, îmi ridic ochii spre Tine de unde îmi va veni ajutorul. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
A venit o femeie care avea un vas de alabastru cu mir de nard curat, foarte scump, și după ce a spart vasul, a turnat mirul pe capul lui Isus.
Marcu 14:3
Iată un mineral care s-a încărcat de semnificație pentru simplul fapt că o femeie a adunat ban pe ban și a cumpărat un vas de alabastru, plin cu mir de nard. Materialul în sine nu este considerat o piatră prețioasă și face parte dintr-o listă de aproape o sută, împreună cu alte minerale despre care omul obișnuit nu vorbește niciodată. Sunt sigur că și geologii au probleme serioase când trebuie să le identifice și au nevoie de nomenclatoare specializate. Sulfatul de calciu, ghipsul, sau gipsul, este familia din care se trage alabastrul, care se prezintă sub o infinitate de culori și nuanțe și se folosește până în prezent pentru confecționarea diferitelor lucrări și obiecte de artă.
Alabastrul despre care vorbim a devenit celebru în momentul în care a fost spart, pentru a se extrage încărcătura valoroasă și plăcut mirositoare. De fapt, conținutul a făcut ca vasul de alabastru să coste cât un salariu mediu pentru un an. Îndată ce parfumul a umplut camera în care se aflau ucenicii, gazda, Isus și Maria, reacțiile nu au întârziat să apară. Alabastrul sacrificat a intrat într-un con de penumbră, iar sentimentele celor prezenți au intrat în scenă. Totul a pornit de la nemulțumirea lui Iuda, căruia i-a scăpat ocazia de a mai aduna câteva procente în contul personal.
Curând s-a inflamat gazda și ceilalți ucenici pentru că nemulțumirea, indiferent de sursă și natură, naște altă nemulțumire și devine contagioasă. De fapt noi trăim o pandemie de nemulțumire care se acutizează cu fiecare generație de nemulțumiți.
Învățătorul și Maria fac notă discordantă. Parcă sunt din altă lume. Ei sunt în lumea vasului de alabastru sacrificat. Maria este plină de fervoarea recunoștinței pentru ce înseamnă Învățătorul pentru ea. Ar fi dorit ea însăși să fie vasul de alabastru și să se dăruiască pentru ungerea plăcut mirositoare a Maestrului, care i-a dăruit viața pe care și-o dorise dintotdeauna și pe care numai El i-a dat-o cu adevărat. Acolo este însă Isus care primește ofranda Mariei și este încântat de percepția ei profund spirituală, în contrast cu gazda și ucenicii Săi. Gestul Său de apărare în favoarea Mariei a făcut ca alabastrul să facă istorie. Alabastrul poate fi modelul nostru de sacrificiu, care ne poate chiar eterniza.
Doamne, mi-ar plăcea să fiu asemenea vasului de alabastru al Mariei, să mă sacrific pentru a umple lumea de parfumul recunoștinței și gratitudinii. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
În ziua următoare, Isus se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui și norod mult.
Luca 7:11
Alaiul este format din mulțimea celor care însoțesc o procesiune. Deși au un rol secundar, oamenii care formează alaiul au o serie de avantaje.De fapt acestea îi motivează să fie acolo martori la eveniment. Principalul avantaj al participantului este emoția colectivă care își are rolul ei în economia sufletească. Dacă ocazia este o sărbătoare de bucurie, nimic nu poate înlocui exuberanța și descătușarea pe care le oferă calitatea de participant la eveniment. Dacă este o adunare de doliu, așa ca în textul biblic pentru astăzi, participanții la manifestare trăiesc un sentiment de solidaritate care oferă sprijin emoțional familiei îndoliate, sentiment ce oferă la rândul lui satisfacția de a face bine prietenilor, rudelor, vecinilor, semenilor sau chiar necunoscuților.
Alaiul se formează atunci când mulțimea celor prezenți se pune în mișcare. Ca și fotonul, particula de lumină, alaiul există numai atâta vreme cât se mișcă. În momentul în care se oprește, fotonul dispare sau cel puțin își pierde masa, iar alaiul devine adunare, sau gloată, pur și simplu.
Alaiul nu se deplasează pe distanțe lungi. Destinația este aproape. Finalitatea este imediată. Nu mai intervine niciun timp de așteptare, care poate fi uneori obositor de lung. Iminența bucuriei de a participa la ospăț face alaiul să fie antrenant și atrăgător.
La Nain s-au intersectat două alaiuri. Unul o însoțea pe văduva în doliu, celălalt Îl însoțea pe Cel ce avea să transforme tristețea bocitorilor în bucuria învierii și a vieții. Finalul surprinzător pentru cei îndurerați a fost că s-au întors acasă plini de uimire și bucurie. Pentru alaiul Învățătorului este pregătită o mare masă de nuntă la Marea de Cristal.
Doamne, mă aliniez și eu în urma Ta pe calea cea îngustă pentru că știu că drumul acesta conduce în siguranță la destinația veșnică a celor mântuiți. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc cu poftele cărnii și cu desfrânări pe cei ce de abia au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire.
2 Petru 2:18
Alambicarea are de a face cu distileria, unde alambicul este piesa de bază sau în sens figurat cu stilul de gândire și de exprimare, unde subtilitatea păcătoasă este placa turnantă. Ne vom ocupa în rândurile ce urmează de cel de-al doilea sens. Dicționarele de orientare materialist-dialectică pe care le mai avem încă în circulație în mod regretabil definesc alambicarea ca fiind o caracteristică a societății burgheze. În realitate,nici gândirea de stânga și nici teologia liberală sau aparentconservatoare nu sunt scutite de alambicare. Un exemplu se găsește în textul de mai sus.
Apostolul Petru vorbește despre profeții și învățătorii falși ca fiind foarte subtili, sofisticați și alambicați din punct de vedere logic, dar foarte eficienți când este vorba de rezultatele muncii lor nelegiuite. Ei vorbesc cu mare emfază lucruri fără valoare spirituală, dar care par adevăruri pe care cei mai mulți alți vorbitori le evită. Susținătorii acestor păstori îi numesc pe vorbitorii lor preferați „oameni care spun adevărul”. Apostolul deconspiră mecanismele ascunse ala acestor vorbitori de succes care adună mii de like-uri și tot atâtea mii de urmăritori. Succesul învățătorilor falși, spune Petru, este asigurat de componenta sexuală. Marile companii de publicitate de mare succes știu foarte bine acest lucru și produsele lor aduc milioanele în cont, folosind sarea și piperul instinctelor primare.
Nu trebuie să fii foarte talentat, dar dacă strecori cu subtilitate un element mai picant în predică, imediat nu mai doarme nimeni în sală și toată lumea este ochi și urechi la „vestirea adevărului” cărnii păcătoase. Cu puțin simț artistic și ceva imaginație, folosind cu abilitate aluziile la tot ce stârnește demonul lumesc, devii un vorbitor de succes, foarte căutat și apreciat, invitat peste tot să vestești „adevărul”.
Doamne, eu prefer adevărurile de bază ale Bibliei, simple și nepopulare, și las instinctele de bază binecuvântate de Dumnezeu pentru viața privată, unde pot fi savurate fără publicitate și susținători. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Voi înșivă știți ce trebuie să faceți ca să ne urmați, căci noi n-am trăit în neorânduială între voi.
2 Tesaloniceni 3:7
„Neorânduiala” despre care vorbește Pavel aici este o referire la caracterul haotic al unei vieți dezordonate care se derulează fără țintă și fără direcție. Putem parafraza expresia lui Pavel prin cuvintele: „noi nu am trăit alandala între voi”. Disciplina personală este trăsătura definitorie a creștinului născut din nou. Viața trăită la voia întâmplării este semnul spiritului lumesc, dar acesta poate fi foarte bine în asociere cu o disciplină de fier, mai ales când este vorba de a face ordine în viețile altora.
„Alandala” vine de la neo grecescul allaantalla care înseamnă „unul în locul altuia”, adică, lucrurile nu se află la locurile lor. Ele sunt plasate greșit și, în consecință, sunt folosite greșit. Rezultatul este confuzie, nemulțumire, suferință gratuită și eșec.
Când lucrurile sunt lăsate să se desfășoare la întâmplare, dezordinea care se instalează pare să nu aibă nicio logică, totuși există un logician în spatele neorânduielii. El folosește orice detaliu pe care îl are la îndemână pentru a produce înstrăinare și derivă emoțională, administrativă și spirituală. El este sursa dezordinii din univers, din societate și din suflet. Când viața personală intră sub imperiul întunericului spiritual, lucrurile vor fi și vor merge pe dos. Nimic nu se mai potrivește, nimic nu mai iese cum trebuie. Dumnezeu este un Dumnezeu al rânduielii, al disciplinei și al sistematizării. Lucrarea și lucrurile lui Dumnezeu se află într-o ordine desăvârșită, flexibilă, prietenoasă și inteligentă, în stare să răspundă și să rezolve orice situație neprevăzută ce s-ar ivi.
Doamne, am nevoie de voință personală luminată de Duhul Tău pentru a face ca viața mea să funcționeze armonios, spre bucuria mea și a celor din jur, aducând onoare lui Dumnezeu, evitând alandala lui Satana. Amin!