


Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei

Pret intreg
59,00 Lei

Pret intreg
35,00 Lei
Nimeni, când este ispitit să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras depofta lui și momit. Atunci pofta, când a zămislit, dă naștere păcatului;și păcatul, odată făptuit,aduce moartea.
Iacov 1:13-15
Iată una dintre cele mai simple și clare descrieri ale mecanismului păcatului și a morții, o adevărată teologie despre păcat (hamartologie de la hamarta„păcat” în limba greacă). Adică, spune Iacov: Păcatul nu vine de la Dumnezeu deși El este Suveranul și nu se întâmplă nimic fără cunoștința Sa și, implicit, fără avizul Său. Păcatul are acum, în condițiile căderii, originea în noi înșine. Aceasta înseamnă păcătoșenia noastră.
Apostolul introduce în ecuație noțiunea de nadă, sau momeală. Ilustrația este cât se poate de elocventă. Pescarii își aleg locul de pescuit, se asigură că apa are pește, își pregătesc sculele și se apucă de treabă. Ei cunosc obiceiurile și mofturile speciilor care se află acolo și administrează pentru fiecarecategorie o momire specifică. Unii pești preferă râme, alții viermișori, iar alții se dau în vânt după boabe de porumb sau mălai, sigur, lista rămâne deschisă. Niciunul dintre răpitori nu s-ar lăsa impresionat de un boț de mămăligă, ar prefera ceva viu, care se zbate chiar dacă această mișcare este doar rotirea blinker-ului sau a linguriței prin apă.
Vrăjmașul sufletelor stă la pândă, urmărește gesturile, cuvintele, preocupările, obiceiurile, preferințele fiecărei potențiale victime. El cunoaște foarte bine profilul moral al fiecăruia dintre noi și folosindu-se de propriile noastre înclinații sau tendințe ne apropie de nas nada care va avea efect. După ce am mușcat constatăm forța de imobilizare a priponului în care ne-am agățat, dar este deja târziu. Cu răbdare demonică, el trage firul până ne va scoate în afara zonei de protecție, în ideea dea ne pierde sufletul. În răstimpul de la înghițirea cârligului mascat cu ceva atrăgător și promițător și până la pierderea completă a independenței este suficient timp pentru un strigăt de ajutor. „În Domnul găsesc ajutor de demoni, lume și păcat…”
Doamne, printre atâtea cârlige ascunse și viclene în care mă pot agăța, numai Duhul Tău mă poate conduce în siguranță. De El am să mă prind cu toată speranța și încrederea. Amin!
„Nu te teme, căci mai mulți sunt cei cu noi decât cei cu ei”… Domnula deschis ochii slujitorului, care a văzut muntele plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei.
2 Regi 6:16,17
Elisei și slujitorul său sunt martori la împresurarea Samariei de către sirieni, iar când slujitorul s-a sculat dimineața, iată că împrejurimile erau pline de armată și echipament de război. Aparent nu era nicio scăpare pentru locuitorii capitalei și implicit pentru profet și slujitorul său. Dar în realitate, lucrurile nu erau atât de rele. Doar că slujitorul nu vedea toate „detaliile” realității. Zona nu era înțesată numai de trupele siriene. La rândul lor, sirienii erau încercuiți de oastea cerului, fără ca ei să știe acest lucru. Liniștea sufletească și siguranța împlinirii misiunii sale profetice erau izvorâte din viziunea pe care numai el singur o putea vedea. La cerere, și slujitorul său a beneficiat de această modalitate de a vedea lucrurile.
Când citim că a treia parte dintre îngerii cerului au fost eliminați din motive de revoltă, nu suntem foarte liniștiți înțelegând că legiunile răului dispun de efective impresionante. Dacă ne concentrăm asupra forțelor răului, avem motive serioase să fim disperați și înfricoșați, dar aceasta nu este singura posibilitate de care dispunem. Dacă deschidem ochii credinței, vom constata că Satana este un vrăjmaș înfrânt, iar superioritatea numerică și calitativă a oștirii îngerilor este confortabil mai mare și mai bună.
Legiunile de demoni pot face o mulțime de lucruri rele, dar carele de biruință ale lui Dumnezeu sunt mai iuți și mai bine protejate de săgețile arzătoare ale celui rău. Alături de armura spirituală pe care suntem încurajați să o purtăm permanent, oastea cerească este de partea noastră. Sesizarea acestei realități ne dă siguranță în misiune și liniște sufletească în încercări.Din acest motiv nu ar trebui să ne sperie nici iezuiții strecurați în biserică, nici organizațiile secrete care ar putea interacționa cu afacerile conducerii bisericii și ale societății, nici de planurile secrete ale Vaticanului sau ale oligarhiei financiare ale lumii ori de programul de reducere a populației globului. Cei care sunt cu noi sunt mai mulți și mai buni decât cei care sunt cu ei, nu-i așa?
Doamne, oștirile Tale sunt pregătite să îmi asigure apărarea, de aceea în mâna Ta îmi așez viața. Amin!
Iată, Eu stau la ușă și bat! Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Această imagine profetică ne este foarte familiară, dar semnificațiile ei sunt departe de a fi epuizate. Cu cât zăbovim mai mult asupra ei cu atât sensurile descoperirii dumnezeiești sunt mai profunde și mai captivante.
Un Oaspete binevoitor și bun zăbovește de multă vreme la ușa vieții noastre, El Însuși este ușa prin care avem acces la viață, viață prosperă și îmbelșugată, viață veșnică și binecuvântată. Ne desparte un simplu gest de interes și bunăvoință. El folosește toate posibilitățile să ne atragă atenția. Ciocănește, strigă, se mișcă prin dreptul ferestrelor, ca să știm că n-a plecat și are ceva important să ne transmită.
Uneori ne întreabă în șoaptă dacă avem nevoie de căldură sufletească, alteori ridică tonul dacă urechea noastră este surdă sau blocată de vreun dop de cerumen. Răbdarea divină Însăși întruchipată este pusă la lucru pentru a ne ajuta să-I distingem intențiile și posibilitățile.
Dacă ne decidem să tratăm inițiativa Sa cu interes și prioritate, începem să distingem dragostea pe care este nerăbdător să ne-o arate, în situația în care noi suntem atât de doritori și dependenți de ea. Apăsăm pe clanță din interior,deoarece de afară nu o poate nimeni acționa, nici chiar El Însuși, Proprietarul. El ne-a dat toate cheile pe mână ca să fim în siguranță cu privire la respectarea vieții private și la inviolabilitatea domiciliului. Este foarte bine așa, din moment ce sunt atât de mulți șarlatani și spărgători prin zonă.
Apăsăm pe clanță și… surpriză, Oaspetele ne umple casa de lumină, bucurie și frumos. În timpul cinei pe care El Însuși o comandase deja pentru noi doi, avem diferite subiecte de discuție. Unele sunt incomode, precum discuția Lui cu femeia din Samaria, dar toate discuțiile au un final fericit. În cele din urmă, El ne aduce surpriza, surprizelor, o propunere de căsătorie și un inel de logodnă. Suntem invitați la propria nuntă, care poate începe chiar acum, pentru a nu se mai sfârși niciodată.
Doamne, nici ușa inimii mele nu este deschisă în mod corespunzător. Îți mulțumesc că nu ai plecat și continui să fii interesat de o cină împreună cu mine. Deschid chiar acum. Amin!
Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!”
Ioan 20:21
Salutul adresat de Învățătorul ucenicilor Săi este plin de semnificație și profunzime. Inima apostolilor era plină de teamă și confuzie. Pacea oferită de Maestru era cel mai bun lucru de care aveau nevoie. El le spusese cu câteva zile mai devreme că le lasă pacea Sa, o pace diferită de pacea pe care o poate da lumea, dar cele întâmplate între timp le-a copleșit sufletul și mintea încât pe drumul spre Emaus niciunul dintre cei doi nu puteau bănui cine este Străinulacesta neinformat despre evenimentele petrecute în aceste zile în Ierusalim.
Dar când, în cele din urmă, ochii lor au fost capabili să vadă lucrurile în adevărata lor lumină, le-a dispărut orice temere sau nedumerire, odată cu dispariția Învățătorului dintre ei. Plini de curaj, au făcut drumul înapoi la Ierusalim pentru a împărtăși bucuria și pacea cu ceilalți ucenici răvășiți și descurajați. Iar pentru ca bucuria lor să fie deplină, Însuși Isus S-a arătat în mijlocul lor aducându-le cuvinte de pace și încurajare.
Repetând salutul magistral, Hristos le-a spus ucenicilor că pacea Sa nu este un bun de care ei se puteau bucura în mod egoist și retrașiîn spatele zidurilor casei în care erau adunați. Pacea era importantă pentru misiunea grea și provocatoare care îi aștepta. Aveau nevoie de pacea Sa în sufletele lor și alții aveau nevoie de pacea Sa de pe buzele lor și din faptele lor determinate de mișcarea Duhului printre ei și în sufletul lor.
Pacea Domnului este salutul de recunoaștere între membrii comunității care împărtășesc aceleași idealuri și convingeri, iar salutul acesta nu ar trebui banalizat sau transmis în mod neglijent sau, și mai rău, în mod arogant, în afara cadrului de referință. Pacea lui Hristos care întrece orice cunoștință trebuie transmisă cu dragoste și înțelepciune potențialilor viitori ucenici din orice limbă, seminție și popor.
Doamne, pacea Ta să îmi umple inima să o pot transmite și altora. Amin!
Să nu te iei după mulțime ca să faci rău și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați dreptatea. Să nu părtinești pe sărac la judecată.
Exodul 23:2,3
Rabatul este o noțiune comercială și se referă la diminuarea prețului unor mărfuri pentru care cumpărătorul engros poate plăti mai puțin decât cumpărătorul cu amănuntul. Cumpărătorul se bucură de un privilegiu din care urmează să obțină un profit. Rabatul este o favoare oferită de vânzător, dar care nu-l face pe acesta sărămânăîn pierdere, dimpotrivă, comerțul cu ridicata face banii comerciantului să circule mai repede, fapt ce îi aduce profit, evitând blocarea banilor în mărfurile aflate pe stoc.
În domeniul schimburilor comerciale, rabatul este un cuvânt prețios și apreciat, dar când este vorba despre administrarea dreptății, nu este loc pentru niciun fel de rabat. Moise a transmis din partea lui Dumnezeu principiile de lucru în evaluarea și aplicarea dreptății în mijlocul poporului ales.
Când judecătorii lui Israel aveau de-a face cu fenomene de masă ale decăderii morale, ei nu aveau voie să facă rabat de la dreptate și trebuiau să aplice disciplina biblică fără niciun fel de excepție. Dacă venea în discuție cazul unui sărac pasibil de pedeapsă pentru delicte de orice fel, starea de sărăcie nu trebuia să influențeze verdictul judecății civile. Cu atât mai mult, dacă venea în discuție cazul unui om bogat și influent. Acesta trebuia să știe că Dumnezeu nu caută la fața oamenilor și nici judecătorii lui Israel nu puteau face rabat de la această dreptate.
Mergând pe linia fermității, judecătorii erau ispitiți să facă abuzuri, scoțând din calcul componenta umană a domeniului lor de interes. La venirea lui Mesia în această lume, El a constatat că porunca divină a fost înlocuită cu porunci omenești strâmbe, nedrepte și care încălcau spiritul și litera poruncilor divine. Reformele Sale nu făceau rabat de la dreptate din moment ce a răsturnat mesele schimbătorilor de la casele de schimb aciuiați în perimetrul sfânt. Că acțiunea Sa era plină de dragoste este demonstrată de faptul că cei dezavantajați aflați în preajmă s-au adunat doritori să Îl asculte.
Doamne, învață-mă să nu fac rabat de la neprihănirea și dreptatea Ta când este vorba despre ascultarea mea față de Tine. Amin!