- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga și ferește-te de rău!
Proverbele 4:27
Ceea ce apreciez cel mai mult la biserica pe care am ales-o este căutarea echilibrului. Recunosc faptul că, în practică, biserica sau cel puțin unii reprezentanți sau membri ai bisericii se disting prin contrariul, adică exagerare, disproporție, fanatism și dezvoltare unilaterală, dar nu acesta este idealul lui Dumnezeu pentru noi.
Dacă este vorba despre tehnologie și avangarda gândirii tehnice, există dovezi convingătoare că adventiștii sunt printre cei mai progresiști dintre creștini. În ce privește conservatorismul față de morala biblică, adventiștii sunt acuzați de literalism și insistență asupra legii lui Moise sau cel puțin acestea sunt acuzațiile care ni se aduc. Cele două laturi ale experienței noastre ca biserică ne așază exact în locul în care vrea Dumnezeu să fim. El vrea să fim lumină a tuturor oamenilor și dovediți ca harnici ascultători ai poruncilor Sale.
Poate că domeniul cel mai evident al echilibrului pe care îl dorește Dumnezeu la biserica Sa este teoria și practica îndreptățirii prin credință, arătată magistral în Apocalipsa 14:12. „Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.” A ne abate la dreapta ar însemna să înălțăm doar credința lui Isus și să minimalizăm valabilitatea poruncilor Legii Sale. A ne abate la stânga ar însemna să supraestimăm performanțele ascultării de preceptele divine, fără a recunoaște slăbiciunea omenească profundă în a asculta de Dumnezeu, și că acest deziderat al ascultării vine numai prin meritele Mântuitorului nostru binecuvântat.
Lucrarea lui Satana asupra credincioșilor viului Dumnezeu este aceea de a-i face să se abată fie la dreapta liberalismului, fie la stânga conservatorismului. Dumnezeu ne dorește progresiști fideli ai voii Sale, lumina neschimbătoare a lumii în care trăim. Așa să ne ajute Dumnezeu!
Doamne, nu mă lăsa să mă abat nici la dreapta, nici la stânga, ține-mă pe drumul drept. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Barnaba și Saul, trimiși de Duhul Sfânt, s-au coborât la Seleucia și de acolo au plecat cu corabia la Cipru.
Faptele 13:4
Iată un model ideal de echipă eficientă, un adevărat comando al Evangheliei. Am împrumutat termenul din domeniul militar, pentru că acesta ilustrează cel mai bine cum funcționează o echipă de mare randament. Un comando este atât de bine pregătit și echipat încât reușește să îndeplinească cele mai grele și riscante misiuni de luptă. Cel mai important secret al unei asemenea grupe de acțiune este modul în care sunt acoperite funcțiile de bază sau rolurile și cum reușesc să comunice membriîntre ei.
Barnaba, Pavel și Duhul Sfânt constituie un comando supereficient împotriva împărăției întunericului. Barnaba creează mediul în care fiecare participant poate da ce are mai bun. Pavel se simte în largul lui să conceapă cele mai curajoase acțiuni și găsește cele mai ingenioase și productive soluții. Cuplul de misionari ar eșua repede fără Cel de-al treilea Membru. Duhul Sfânt asigură conducerea superioară. El dispune de TOATE informațiile de care depinde succesul echipei. El poate influența nu numai performanțele grupului de acțiune, ci și condițiile generale, chiar și atitudinile și orientarea adversarilor. El lucrează de ambele părți ale frontului. Este explicabil de ce în scurt timp Evanghelia a ajuns până la marginea lumii cunoscute.
Această echipă se poate forma și astăzi. Oameni dispuși și disponibili, gata să fie modelați de Mentorul divin, sunt apoi mobilizați în cea mai frumoasă misiune a adevărului și bucuriei mântuirii.
Doamne, pune-mă lângă oamenii care au nevoie de mine și lângă cei de care am eu nevoie, dar mai presus de toate fii Partener cu noi. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Cei doisprezece au adunat mulțimea ucenicilor și au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.
Faptele 6:2
Ceea ce au vrut să spună apostoli nu înjosea cu nimic activitatea de slujire la mesele de obște. Lecția pe care le-o oferise în mod îmbelșugat și atotconvingător Învățătorul oamenilor la Cina cea de Taină a fost că cea mai umilă activitate poate fi ridicată la rang de ritual deosebit de semnificativ. Frângerea pâinii la mese se putea foarte bine transforma într-un asemenea ritual.
Chestiunea ridicată de apostoli a fost lista priorităților, iar în raport cu acest adevăr, nu era echitabil pentru ei să își folosească timpul și energia slujind la mese, în timp ce vestirea Cuvântului ar fi fost diminuată. Echitabil era ca organizația să se dezvolte și alți oameni competenți să fie implicați în sistem pentru eficientizarea lui. Drept și bine era ca șapte bărbați vorbiți de bine și plini de Duhul Sfânt să fie dedicați diaconiei, permițând apostolilor să se implice total în propovăduirea Cuvântului lui Dumnezeu.
Lucrarea de predicare a Evangheliei de astăzi poate fi supusă la numeroase critici. Echitabil este ca un număr de oameni consacrați, pregătiți și eficienți să se angajeze, fără nicio altă povară, în dezvoltarea bisericii, iar o armată de frați și surori vorbiți de bine și plini de Duhul Sfânt să se angajeze în timpul lor disponibil și cu energiile dăruite lor de Dumnezeu să împlinească cealaltă parte a lucrării bisericii.
Doamne, dă-mi discernământul să înțeleg ce este echitabil pentru mine să fac și ce nu este echitabil. Îți mulțumesc pentru lumină. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.
Geneza 2:7
În acest text, verbul „a face” apare de două ori: prima dată la diateza activă și a doua oară la diateza reflexivă. Prima dată se referă la actul creator direct al lui Dumnezeu, iar a doua oară se referă la aceeași lucrare, dar care este privită din perspectiva devenirii.Adică „omul s-a făcut un suflet viu” trebuie să fie înțeles ca „sub puterea creatoare a lui Dumnezeu omul a devenit un suflet viu”. În crearea sa, omul nu a avut nicio parte nici activă și nici reflexivă de făcut. El a devenit, pur și simplu, omul făcut de Dumnezeu.
Odată cu suflarea elementului vital asupra omului, Dumnezeu i-a conferit noii creaturi un element specific Creatorului, și anume capacitatea de a face. Pe această cale omul a devenit colaborator cu Dumnezeu în lucrarea de facere din cel puțin două perspective: În primul rând, omul trebuia să continue să facă pământul locuibil și să-l administreze în mod inteligent și responsabil, după modelul și porunca divină. În al doilea rând, omul avea să facă viața să continuesă se transmită mai departe prin actul procreației. În această ipostază secundă intrăm deja într-un labirint de mistere și miracole despre care spațiul acestei scurte meditații nu ne permite nici măcar un singur enunț. În ambele ipostaze, omul este chemat să exprime Dragostea din care a fost creat.
Față de rolul de colaborator în facere, conferit nouă de Dumnezeu, El așteaptă de la noi apreciere, implicare, evaluarea rezultatelor, apoi distribuirea meritelor cuvenite Creatorului și trăirea bucuriei de a fi învredniciți cu o asemenea favoare și binecuvântare.
Doamne, Te laud pentru harul dat și mie de a fi împreună-lucrător cu Tine. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Pot totul în Hristos care mă întărește.
Filipeni 4:13
Probabil cea mai mare suferință a omului este să știe ce vrea și să nu poată face ceea ce dorește. Pavel a găsit soluția unui soi de atotputernicie circumscrisă. Capacitatea de a face toate lucrurile despre care vorbește el trebuie să fie foarte bine înțeleasă și definită. De aceea ea trebuie citită în context.
Pavel nu vrea să spună că este capabil să facă numai ce vrea, orice vrea și tot ce-i place. În Romani se plânge că una dorește și alta face. Vrea să facă binele, dar răul este lipit de el. Aici, dintr-odată poate să facă tot ce vrea? Secretul înțelegerii corecte a cuvintelor sale este strict legat de expresia: „în Hristos”.
Când cineva este în această situație sublimă de a fi absorbit de Hristos astfel încât întreaga viață să fie consacrată fără rezerve lui Dumnezeu, toate dorințele, aspirațiile și căutările sunt controlate de Duhul Sfânt. În asemenea condiții, viața se desfășoară în acord perfect cu voința divină. Orice rugăciune înălțată din această poziție este o rugăciune ascultată. Orice cerere este onorată.
Când este în Hristos, omul poate să facă tot ce dorește Hristos. Rezultatul implicit este slava lui Hristos, iar consecința imediată este bucuria și împlinirea experienței mântuirii. Rămâne însă întrebarea: Cât timp rămâne cineva în această stare sublimă? Depinde de atitudinea de consacrare și de dispoziția de a fi dependent de Dumnezeu. Cu cât mai mult, cu atât mai bine.
Doamne, vreau să rămân dependent de Tine și să mă dezvolt personal în această dependență binecuvântată. Amin!