Pret oferta saptămânii
44.00 Lei33.00 Lei
Pret intreg
59,00 Lei
Pret intreg
35,00 Lei
- Home
- Produse
138Lei96.60 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Pe când se afla lângă lacul Ghenezaret și Îl îmbulzea norodul ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu, Isus a văzut două corăbii pe marginea lacului; pescarii ieșiseră din ele să-și spele mrejele.
Luca 5:1,2
Topos-ul Evangheliei se țese în zona mării Galileii sau a lacului Ghenezaret, marea Tiberiadei, sau Chineret. Aceasta este o acumulare de apă din râul Iordan foarte prețioasă pentru economia zonei și foarte râvnită, disputată și revendicată de riverani. Cu o lungime maximă de 21 de kilometri, lățime de 13 kilometri și adâncime maximă de 43 de metri, lacul Ghenazaret face ca întreaga zonă din jur să arate așa cum este.
Lacul acesta asigură hrană pentru locuitorii din jur și chiar contribuie la schimburile comerciale și dezvoltarea economică. Ca sursă de apă dulce, apa lacului udă o mulțime de terenuri agricole din apropiere, dar și din locuri mai îndepărtate, care depind vital de această apă binecuvântată.
Lacul Ghenazaret, sau Marea Galileeia fost martora celei mai frumoase prezentări și desfășurări de forțe a Evangheliei din istoria mântuirii. Primii ucenici ai lui Isus, care proveneau dintre ucenicii lui Ioan, erau de loc din Betsaida, o localitate importantă, un sat de pescari de pe malul lacului binecuvântat de Dumnezeu. Muntele Fericirilor este doar la câteva sute de metrii de malul lacului. Aproape că se puteau auzi de pe mal cuvintele pline de farmec ale Învățătorului oamenilor declarând principiile de fericire ale Împărăției cerurilor. Dacă adăugăm desele traversări ale lacului pe care Isus cu uceniciiSăi le-au făcut în timpul lucrării Sale publice ne familiarizăm cu acest creuzet al Evangheliei.
Uneori suprafața lacului se poate supăra rău sub influența vântului stârnit fără veste, dar este încurajator că Cel care este la cârmă poate calma stihiile și aduce pacea și liniștea pe lac. El poate umbla pe apa lacului, iar cei ce au învățat să depindă de El fără rezervă pot face și ei la fel.
Doamne, așa cum ai liniștit apele lacului sfânt, liniștește și inima mea când se tulbură la trecerea vreunui vânt rău peste ea. Să fii preamărit. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Pentru că te-ai scăldat tu, te-ai sulemenit la ochi și te-ai gătit cu podoabele tale.
Ezechiel 23:40
Machiajul este necesar pentru a conferi o anumită înfățișare corespunzătoare rolului unui actor sau actriță. Este ca și cum acesta ar transmite chiar o anumită personalitate subiectului. Fondul de ten și fardurile însoțite de o sumedenie de alte articole de specialitate, transformă, cel puțin aparența, în direcția intenționată de cel machiat și echipa sa.
În capitolul 23 din Ezechiel, care este unul dintre cele mai dure și tulburătoare descrieri ale apostaziei lui Israel și Iuda, machiajul este descris ca făcând parte din recuzita prin care cele două surori prostituate își atrăgeau clienții. Acest lucru a făcut ca machiajul să fie privit cu suspiciune și respingere din partea cititorilor zeloși ai Scripturilor.
Suprapunerea straturilor de cosmetice, pentru a da o altă înfățișare persoanei decât cea care este în realitate, are semnificația de duplicitate și fățărnicie, fapt care o face de nedorit pentru morala și estetica urmașilor lui Hristos. Dar, dacă operațiunea urmărește să confere o înfățișare plăcută în fața persoanei iubite, s-ar putea să ne gândim la machiaj și dintr-o altă perspectivă. Hristos, de exemplu, o prezintă pe logodnica Sa, biserica, în fața Tatălui ca și când nu ar avea niciun fel de defect, rid, zbârcitură sau orice ar putea arăta sau trăda starea de fapt a candidatei la eternitate. Or, pentru realizarea acestei operațiuni, Mielul are nevoie de serviciile de machiaj ale harului Său. La început, mireasa pare perfectă, cel puțin așa apare în oglinda cerului, dar prin intermediul machiajului ceresc aplicat, mireasa devine perfectă cu adevărat. Acesta da machiaj!
Doamne, sufletul meu nu arată prea bine la cercetarea privirii Tale atente, dar la Tine sunt toate lucrurile prin care înfățișarea mea spirituală poate fi făcută desăvârșită. Îți mulțumesc pentru răbdarea pe care o ai cu mine. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
1 Corinteni 13:11
Naivitatea se consideră normală și este de apreciat la copii. Ea se manifestă ca nevinovăție, candoare, sinceritate, puritate sufletească și oricare altă caracteristică pozitivă specifică vârstei copilăriei. Dar când naivitatea se manifestă la o vârstă la care cineva ar trebui să dea dovadă de maturitate, aceasta nu poate fi nici acceptată și nici lăudată. Naivul adult are nevoie urgentă de creștere și devenire intelectuală, emoțională, practică, socială și spirituală, să nu mai vorbim de maturitatea profesională.
Învățătorul oamenilor a luat un copil și l-a dat de exemplu sugerând că renașterea spirituală trebuie să redea oamenilor candoarea specifică copilăriei. Apostolul Pavel completează lecția despre copilărie mustrându-i pe credincioșii imaturi pentru lipsa de discernământ și incapacitatea de a face față vicleniilor învățătorilor falși care tulburau biserica. Pavel militează pentru bărbăție și putere spirituală, pentru a păstra credința și practica învățăturii creștine, în condițiile în care impostorii își promovau aberațiile printre frații de credință.
Naivitatea la adulți nu poate funcționa de sine stătătoare, de aceea Învățătorul ne-a spus să fim fără răutate ca porumbeii și prevăzători ca șerpi. Mieii sau oile trimise în mijlocul lupilor, după cuvântul lui Hristos, au nevoie de puritate sufletească sinceră și deschisă, dar și de toate abilitățile de supraviețuire eficientă, specifice oamenilor cu experiență de viață. Pe acestea să le aveți și acelea să nu vă lipsească!
Doamne, vindecă-mă de bolile copilăriei sufletului, dar păstrează-mi candoarea încrederii în Tine, în timp ce mă faci să fiu un creștin matur și puternic. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Am găsit și eu cu cale, preaalesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârșia lor, să ți le scriu în șir unele după altele.
Luca 1:3
Punctul de plecare, contextul nașterii, originea unei persoane sau a unui lucru sunt suficient de importante pentru a fi luate în considerare pentru stabilirea importanței subiectului în speță. Doctorul Luca vrea să îl asigure pe sponsorul și beneficiarul proxim al cercetării sale că informațiile pe care i le furnizează sunt autentice, credibile și de reală valoare.
În fapt, Luca a adunat material de la prima mână pentru a redacta evanghelia care avea să-i poarte numele. A făcut interviuri, a cules informații de la martoridirecți ai evenimentelor și a învățăturilor pe care avea să le editeze sub forma unei narațiuni cu structură și stil de sine stătător. Teofil putea fi liniștit în ce privește veridicitatea faptelor, întâmplărilor și ideilor transmise în cartea pe care o comandase doctorului și cercetătorului de investigație istorică, Luca. Acesta a folosit surse originale de informare, vrednice de toată încrederea și respectul.
Nu știm dacă Luca L-a întâlnit personal pe Învățătorul oamenilor, dar după sute de ore de muncă de cercetare, Persoana Lui i-a devenit atât de familiară încât putea vorbi despre Isus Hristos la fel de liber și convingător asemenea celor care au fost în preajma Lui timp de trei ani și jumătate. În ultimă instanță, obârșia evangheliei sale era Însuși Isus Hristos pe care a ajuns să Îl cunoască mijlocit de martori, la început, și apoi nemijlocit prin experiența cunoașterii personale. Dacă Hristosa spus în Apocalipsa: „Eu sunt Începutul…”, El spunea de fapt: „Eu sunt Obârșia, Izvorul, Cauza primară a lumii, iar acest lucru ne încurajează să-L cunoaștem personal, la început, prin intermediul mărturiei celor care L-au cunoscut, apoi prin intermediul cunoașterii din experiență personală. În acest caz, și cunoașterea altora poate fi facilitată prin mărturia noastră, care am intrat în contact cu Obârșia.
Doamne, Tu să fii începutul și sfârșitul vieții mele spirituale. În Tine îmi pun toată speranța. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
Apocalipsa 14:12
Dacă paciența și pacientul sunt cuvinte din aceeași familie lexicală, se așteaptă ca pacientul să sufere în tăcere și cu demnitate asprimea bolii de care suferă și efectele secundare ale tratamentului pe care îl urmează. Știm prea bine că nu totdeauna este așa. Dar, dacă paciența se aplică la viața sfinților, atunci lucrurile primesc dintr-odată altă semnificație. Răbdarea sfinților este o valoare morală care merită un tratament și o atenție specială. Răbdarea sfinților este mai mult decât răbdarea pe care o au sfinții în mod obișnuit, iar sfinții care au răbdarea sfinților sunt mai mult decât sfinții obișnuiți.
Răbdarea sfinților nu este răbdarea dusă la extrem în care simțurile se diminuează sau dispar asemenea experienței fachirilor care pot atinge performanțe corporale de neimaginat. Răbdarea sfinților nu este o superperformanță spirituală de sine stătătoare. Ea trebuie înțeleasă în contextul în care apare. După ce sunt trecute în revistă cele trei mesaje îngerești, Ioan vede o minoritate spirituală ca rezultat alascultării și conformării față de vestirea celor trei îngeri. Ei se pregătesc să-L întâmpine pe Domnul lor venind pe norii cerului cu slava îngerilor sfinți. Ei au trecut cu bine prin testele aspre ale evenimentelor sfârșitului și se pregătesc și sunt pregătiți să primească transfigurarea și viața veacului ce va veni.
Răbdarea sfinților este starea sufletească a acestei rămășițe. Această liniște febrilă este dată de experiența susținută a dependenței lor exclusive de puterea ocrotitoare și călăuzitoare a lui Dumnezeu. Percepțiile lor nu sunt diminuate, nici sublimate. Ele se află însă sub controlul Duhului Sfânt, ca urmare a sigilării lor speciale. Psihologia actuală nu ar putea descrie sau analiza sensurile și semnificațiile acestei stări sufletești, din lipsa multor aspecte care actualmente lipsesc. Numai cei care vor fi în această fericită situație vor ști care este și cum este paciența lor. Ceea ce putem face de pe acum este să învățăm să ne supunem viața Duhului Sfânt și să ne antrenăm în răbdarea sfinților.
Doamne, vremurile care vin vor solicita la maximum paciența sfinților Tăi, iar răbdarea sfinților va fi unica posibilitate de supraviețuire. Învață-mă și pe mine această sfântă disciplină spirituală. Amin!