- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
După aceea, s-a dus și s-a înfățișat înaintea stăpânului său. Elisei i-a zis: „De unde vii, Ghehazi?” El a răspuns: „Robul tău nu s-a dus nicăieri.”
2 Împărați 5:25
La interogatoriul lui Elisei, lui Ghehazinu i-a fost ușor să-și ascundă fărădelegea. Fără îndoială că duhul pătrunzător al lui Elisei a intuit faptul că lipsa lui Ghehazi de la serviciu timp de câteva ore nu mirosea de loc a bine. Poate că aceasta nu era prima întâmplare nefericită pe care profetul trebuia să o administreze în mod corespunzător. În caracterul și în comportamentul slujitorului său, Elisei a putut citi tendințe și căutări care nu erau în favoarea lui Ghehazi. Este posibil ca între cei doi să fi fost discuții serioase cu angajamente și promisiuni de îndreptare, urmate de unele rezultate pozitive, dar și destule eșecuri, suficiente ca să-l facă pe Elisei să fie prudent.
Ghehazi avea nevoie de un alibi ca să-l pună la adăpost în situația în care Elisei ar fi dorit să știe ce face slujitorul său în orele de serviciu. Dar Ghehazi era prea interesat de câștigul gata să-i zboare de sub nas, pentru a mai fi atent la detalii. Acum nu mai avea altă șansă decât să nege că ar fi fost plecat. Acest tip de argument în apărare este destul de subțire și orice anchetator cu experiență îl demontează repede și fără mare efort.
Alibiul presupune martori, probe, fapte care să poată sta în favoarea nevinovăției, dar sărmanul Ghehazi nu aveanimic din toate acestea. Neputând să-și convingă maestrul cu negarea faptului că ar fi lipsit de la slujbă, Ghehazi a trebuit să suporte consecințele la care nu se gândise deloc, în alergarea după favorurile lui Naaman. Lepra lui Naaman a venit asupra slujitorului pus pe învârteli și înavuțire și care a încercat să se folosească de poziția privilegiată de a fi în apropierea unui proroc de mare calibru.
Cel mai bun alibi este cinstea și corectitudinea. Poate că nu totdeauna acestea pot proba nevinovăția, dar a fi principial în mod constant este mult mai sigur decât a fi totdeauna acoperit cu acte și semnături.
Doamne, nu am niciun alibi pentru eșecurile, nereușitele și neîmplinirile mele. Am numai recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Iartă-mă în meritele Fiului Tău și să fii preamărit. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
De aceea, cetatea a fost numită Babel, căci acolo a încurcat Domnul limba întregului pământ și de acolo i-a împrăștiat Domnul pe toată fața pământul.
Geneza 11:9
Cuvântul „babilonie” vine de la Turnul Babel și a fost încărcat cu multe semnificații legate de imposibilitatea constructorilor de a mai comunica. Babilonia (cu accentul pe silaba penultimă) se referă la comunicarea dificilă care face ca oamenii să nu poată realiza nimic concret, viabil sau constructiv.
Câtă vreme oamenii au avut un limbaj comun nu a lipsit nimic să poată realiza împreună cele mai colosale proiecte. Sunt sigur că Turnul Babel a ajuns la o înălțime care și pentru constructorii de astăzi ar fi o adevărată capodoperă arhitectonică și tehnologică, dar pentru cei de atunci era o impresionantă sursă de speranță și siguranță întemeiată pe forța umană, împotriva voii lui Dumnezeu.
Nu, lucrurile nu puteau continua așa prea multă vreme. Sigur, turnul aroganței și al grandomaniei umane nu ar fi putut amenința cu nimic reședința lui Dumnezeu, dar pentru oameni, succesul concernului de construcții gigantice i-ar fi îndepărtat mult prea repede de Dumnezeu și de planul Său de a-i păstra mai aproape de Sine. Dumnezeu a intervenit în mod strategic, inventând babilonia. Aceasta i-a dispersat pe toată suprafața pământului, pentru a-i face să trăiască mai departe unii cu alții și mai aproape de Dumnezeu. Am putea spune că babilonia atunci a fost bună.
Astăzi, babilonia nu mai este bună pentru că, între timp, Satana a folosit babilonia pentru a-i înstrăina pe oameni exagerat de mult, i-a făcut să se simtă singuri, slabi, părăsiți și descurajați, adevărate ținte pentru săgețile sale trasoare, perforante și incendiare.
Astăzi, babilonia trebuie abandonată în favoarea unei vieți de libertate simplă și bogată, în relația deschisă și naturală cu un Dumnezeu accesibil și binevoitor care vorbește răspicat, ca să fie înțeles mai bine de către oricine dorește să ia apa vieții fără bani și fără plată.
Doamne, liberează-mă de orice detaliu care este specific Babilonului și babiloniei. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
S-a apropiat de i-a legat rănileși a turnat peste ele untdelemn și vin, apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han și a îngrijit de el.
Luca 10:34
Badijonarea este o manevră de îngrijire a rănilor care are drept scop alinarea durerii, protecția împotriva infectării și promovarea vindecării. Operațiunea cere îndemânare, atenție, experiență și multă compasiune. Medicina modernă a dezvoltat mijloace și materiale adecvate pentru o asemenea intervenție, dar samariteanul milos a folosit cu pricepere și tragere de inimă ce avea la îndemână. Untdelemnul și vinul său aveau să calmeze durerile, să îndepărteze agenții patogeni și să asigure refacerea țesuturilor în condiții protejate.
Este foarte interesantă observația Învățătorului oamenilor că samariteanul s-a apropiat de cel căzut între tâlhari și doar apropiindu-se a putut interveni în mod salvator. Ceilalți doi trecători nu au dorit să se apropie și de aceea nici intervenția lor nu a putut avea loc. Apropierea samariteanului nu este numai micșorarea distanței fizice, nu este doar o mișcare în spațiul apropiat al victimei, apropierea sa este și una sufletească și chiar socială. Vindecătorul s-a expusriscului de a fi și El o victimă a agresiunii tâlharilor. Această apropiere ar fi putut să-L coste, dar compasiunea Sa era mai mare decât simțul conservării de sine.
Badijonarea este o tehnică de prim ajutor și trebuie administrată în primul rând și mai înainte de oricare alt mijloc de vindecare și recuperare. De calitatea acestei intervenții depinde succesul celorlalte care urmează.
Badijonarea rănilor nu este suficientă a fi administrată o singură dată pentru a obține rezultate sustenabile. Când citim că samariteanul l-a dus pe rănit la un han și a continuat să-l îngrijească, se poate înțelege foarte bine că au fost schimbate pansamentele și substanțele emoliente au fost folosite din nou și din nou, până la primele semne de vindecare și mai departe, după aceea.
Dacă samariteanul este chiar Isus Hristos atunci rănile din sufletele noastre sunt pe mâini bune, dacă acceptăm apropierea Sa. El va continua să ne îngrijească rănile știute și neștiute, badijonându-le cum știe El mai binepână ne va scoate în afară de orice pericol.
Doamne, și eu am nevoie de îngrijirea rănilor mele din partea Ta și eu vreau să ajut la îngrijirea rănilor altora și vreau să învăț de la Tine. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Sămânța căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul și-l primește îndată cu bucurie, dar nu are rădăcină în el, ci ține până la o vreme.
Matei 13:20
Acest detaliu al parabolei semănătorului ilustrează cât se poate de plastic superficialitatea cu toate aspectele ei. Cabotinul nu ia viața în serios. Se mulțumește cu rezultate mediocre, cu mici prezentări la colț de stradă. Cu mijloace cât să trăiască de azi pe mâine. Probabil, sentimentul de libertate spontană este singurul avantaj al „programului” său.
Cabotin nu este numai artistul ambulant, ci și creștinul care reușește să facă figurație la biserică, să facă un comentariu subțirel la Școala de Sabat, să se afirme cu o glumă în grupul de prieteni, în concluzie să primească o notă de trecere la examenele vieții. Nu tu așezare serioasă pe o pasiune, pe o misiune, o implicare în programe esențiale, dar mai ales lipsa studiului regulat, autentic, plin de savoare și cu binecuvântări evidente de-a lungul timpului.
Cabotinul se remarcă totuși prin nemulțumirea sa cronică și foarte bine adaptată la orice situație nouă sau veche s-ar ivi. Nemulțumirea cu privire la frați și surori, mai ales față de cei din conducere. De fapt, suferința lui nu se produce în exterior, ci în chiar sufletul său săracși flămând sau nehrănit la nivel intelectual din cauza lipsei studiului.
El este ținta sigură a tot felul de oferte senzaționale.Teoria conspirației nu întâmpină niciun fel de rezistență, pentru că astfel reușește și omul să fie la punct cu marile „secrete ” ale omenirii, ale conducătorilor planetei sau ai bisericilor invadate de iezuiți și societăți secrete.
Cabotinajul este o alegere și în acest caz drama cabotinului poate fi ușor curmată printr-o trezire la realitate și o pocăință autenticăși temeinică. Cum începe o viață de studiu și de permanentă dedicare unui scop rezonabil, și răsare soarele pe ulița lui. Este ca și cum întreaga lume din jur se schimbă cu totul, dar aceasta nu este decât reflectarea în afară a bucuriei autentice din interior.
Doamne, vreau să o iau foarte în serios cu lucrurile spirituale. Tu ești singura mea speranță. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Nu ieșiți în grabă, nu plecați în fugă, căci Domnul vă va ieși înainte și Dumnezeul lui Israel vă va tăia calea.
Isaia 52:12
Ieșirea din Babilon constituie o experiență foarte serioasă care nu trebuie amânată, pentru că există riscul de a rămâne blocat undeva într-un terminal fără ieșire și fără speranță, dar nici nu poate fi făcut pe fugă. Textul citat din Isaia ne transmite un mesaj extrem de elocvent: Dumnezeu merge în fața coloanei de emigranți și în spatele ei. Dacă ar exista o răscruce confuză a drumului, cercetașii cerești știu care este varianta cea bună a traseului, iar dacă cineva a obosit și rămâne mai în urmă, nu există riscul unui atac surprinzător. Dumnezeu este de serviciu și acolo.
Cu alte cuvinte, coloana exodului trebuie să țină cadența și să se deplaseze între anumite limite stabilite de Providență. Dacă cineva o ia înaintea îngerului riscă să se rătăcească fără călăuzirea divină, dacă cineva întârzie prea mult, poate pierde contactul cu ceilalți și se poate trezi curând la fel de singur și confuz, asemenea zburdalnicilor nerăbdători din față.
Acest regim de integrare spirituală nu este prea popular astăzi, când este la modă explorarea solitară, individuală și individualistă. Mersul în coloană și păstrarea cadenței pare că stânjenește inițiativa personală și creativitatea, dar pentru cei care aleg modalitatea de deplasare în cadența lui Dumnezeu, ritmul acesta le oferă suficientă libertate de alegere și mișcare pentru a nu se simți încorsetați sau mânați de la spate. Acest aspect face calea dreaptă să fie frecventată doar de o minoritate eficientă.
Deplasarea în ordine și armonie, cu pas de defilaredin când în când, în cadența superioară a ascultării prin credință, face mersul vieții spirituale suficient de atractiv pentru a merita efortul. Sentimentul că ești acolo unde vrea Dumnezeu, când vrea El și cum spune El, oferă siguranță și împlinire superioară față de iluzia mântuirii celor care fac din declararea siguranței mântuirii o profesiune de credință, dar fără preocuparea atentă pentru ritmul tobelor cerului.
Doamne, deschide-mi și astăzi urechea pentru a prinde ritmul impus de Cuvântul Tău. Amin!