Basmele, scrierile S.F., fabulele și toate celelalte genuri imaginate au avut un impact important în viața mea. Mă ajutau să trec peste realitatea plictisitoare pe care o trăiam eu și mă transpuneau în scene epice de luptă și aventură.
Totuși cărțile biografice m-au impresionat mereu mai mult decât celelalte tipuri. De ce? Pentru că în ele nu numai că găseam istorisiri impresionante, dar faptul că erau reale mă făcea să cred că și eu pot face ce făceau cei despre care citeam.
Același lucru se aplică și în cazul acestei cărți. Firul narativ ne îndrumă să secționăm povestea în trei părți: problema, visul și atingerea visului.
Problema: Edwin trăia într-o lume neagră, la propriu. Locul unde muncea multe ore pe zi producea negru de fum, dar Edwin era îndrăgostit de culori.
Visul: Edwin își dorea să fie înconjurat de culori plăcute și să aducă bucurie în viața copiilor de pretutindeni.
Atingerea visului: Edwin a început să experimenteze cu tot felul de substanțe și, după multă muncă, a reușit să creeze faimoasele creioane de ceară, Crayola.
În această scurtă descriere eu am atins doar baza poveștii, dar celelalte elemente complementare fac din cartea aceasta o lecție de viață demnă de luat în seamă.
Copiii vor putea vedea că și ei sunt capabili să rezolve o problemă din viața lor, cu muncă și stăruință. De asemenea, vor înțelege că pentru a inventa ceva, nu e nevoie doar de o idee, ci de experimentare, multe eșecuri, marketing și distribuție.
Ilustrațiile sunt foarte bine realizate și fac ca povestea să prindă viață. Sunt pline de inocența copilăriei, dar cu o doză de realism.
Singurul lucru negativ pe care îl pot spune despre această carte este că nu face parte dintr-o serie cu mai multe astfel de cărți.
Bun găsit, dragi prieteni!
Sunt Florin Bică și vreau să vă prezint o nouă apariție editorială pentru copii. Este vorba despre o carte intitulată „O dispariție misterioasă” de Maylan Schurch.
Cei care urmăresc cu atenție cărțile de la Editura Viață și Sănătate, mă refer la cele pentru copii, cunosc acest nume de autor pentru că noi am mai publicat câteva cărți de-ale lui, precum „Spada lui Denis Anwyck” sau „Misterul din înaltul cerului”.
De altfel, această nouă apariție, „O dispariție misterioasă”, este parte a unei serii dedicată unui mic erou detectiv, Justin Case.
Cartea de care spuneam mai devreme și anume „Misterul din înaltul cerului” este primul volum pe care l-am publicat noi la editură cu acest băiețel care are un talent de detectiv extraordinar. Iar această nouă carte „O dispariție misterioasă” ni-l readuce în atenție.
Am avut bucuria să lucrăm cu aceeași ilustratoare, cu Alexandra Gold care a făcut și ilustrațiile de copertă, și de interior pentru cartea aceasta.
Nu știu dacă dumneavoastră vă plac poveștile cu mistere, cu enigme de rezolvat. Cartea aceasta este, să zicem, un fel de carte polițistă, dar pentru copii. Ceea ce îmi place la carte este că, pe lângă povestea polițistă, misterul care trebuie dezlegat și despre care nu vă spun prea multe ca să nu vă stric plăcerea, autorul a folosit povestea pentru a le oferi copiilor și lecții despre un subiect foarte important.
Este vorba despre viața de după moarte, ce se întâmplă după moarte. Există suflet nemuritor sau odată cu moartea se încheie totul?
Folosindu-se de personajele din carte, autorul a reușit să le prezinte copiilor folosind, de asemenea, și pasaje biblice, versete care explică lucrurile acestea, să explice acest subiect care, până la urmă, este unul foarte dificil.
Dar iată că Maylan Schurch a reușit un lucru extraordinar și anume, folosind o poveste să spună și câteva lucruri care sunt adevărate și importante, pentru că, chiar și copiii își pun întrebări cu privire la subiectul acesta.
N-am să vă spun, așa cum am amintit, prea multe despre misterul care trebuie rezolvat.
Vă pot spune că are toate ingredientele unei cărți polițiste. Avem o dispariție misterioasă, așa cum spune titlul, avem niște piste false, avem niște situații la limită și, desigur, avem acest erou simpatic, un băiețel de 12-13 ani, pe nume Justin Case, care își folosește abilitățile de detectiv pentru a investiga acest caz nou.
Sper că o să vă placă această carte și pot să vă spun că seria este mai lungă, puteți să vă așteptați și la alte surprize cu Justin Case pe viitor.
Cu toții am auzit de EQ – inteligența emoțională. Despre IQ – coeficientul de inteligență – știm ceva mai multe. Dar iată că acum aflăm despre IR – inteligența relațională – şi despre modul în care cele trei se influențează unele pe altele.
În cartea Inteligenta relațională, dr. Dharius Daniels tratează argumentat și cu multe exemple acest tip de inteligență – relațională –, care influențează major și profund conexiunile interumane.
La baza a tot ceea ce suntem, simțim și facem stau emoțiile, care, dacă nu sunt identificate corect, conștientizate și evaluate, ne vor crea mari probleme de relaționare atât la nivel personal, cât şi profesional.
Autorul vorbește despre prieteni şi prietenie, despre Cineva care a reușit să aibă relații perfecte, deoarece prietenia şi prietenii reprezintă ideea Lui. Ideea lui Dumnezeu.
Iată o parte din întrebările la care această carte oferă răspunsuri:
Extrem de interesant este că dr. Dharius Daniels răspunde acestor întrebări şi multor altora cu exemplificări nu doar din viața cotidiană, ci și din timpuri biblice. Un demers inedit.
Îți doresc spor la citit!
Nu-i așa că lecturile despre religii nu par prea incitante? Darămite o carte care încearcă să explice curentele religioase actuale…
Ei bine, permite-mi, te rog, ca de data aceasta să te contrazic și să te determin să descoperi singur că pot exista și cărți despre religie și domeniul spiritual pe care să le citești cu sufletul la gură.
Trăind într-un secol cu atât de multe schimbări ideologice în absolut orice domeniu, este inevitabil să nu ne apară în minte întrebări la care încercăm să aflăm răspunsul. Uneori din pură curiozitate, alteori pentru a ști ce credem. Și, la fel ca fiecare, mi-am pus și eu tot felul de întrebări.
E vreo religie mai bună decât celelalte?
Înseamnă yoga mai mult decât simple exerciții fizice și de respirație?
De ce ar fi creștinismul o variantă mai bună decât religiile orientale sau cele nou apărute, când a putut face atât de mult rău de-a lungul timpului?
Așa am ajuns să citesc Nu e târziu niciodată, o carte extraordinară scrisă de către Lucian Cristescu. Nu este o carte plictisitoare nici pe departe. Pleacă din start cu o intrigă captivantă și e scrisă tare bine. Cuvintele curg, te țin în poveste și nici nu știi cum trec paginile. E povestitor bun autorul.
Cartea încearcă să prezinte într-o manieră inedită și cu explicații cuprinzătoare curentele spirituale contemporane, prin prisma unei istorii palpitante a unui tânăr ce credea că întreaga lume îi stă la picioare.
Angajat în traficul de droguri și iresponsabil cu femeile din viața lui, Riki are o viață absolut dezordonată, în care totul se rezumă la a face bani prin orice mijloace și a trăi viața la maximum. Ideea că nu există nici rău și nici bine, dar și întâlnirea lui cu „energiile divine” îl transformă într-o și mai rea versiune a lui, una capabilă de orice, chiar și de crimă.
Departe de ai lui, printre triburile din America Latină, acolo unde demonii, șamanii și mediile spiritiste par a fi acasă la ele, Riki trăiește experiența vieții lui în timp ce în România viața oamenilor care au ținut la el ia o întorsătură neașteptată. Nu am detestat și nu mi-am pierdut încrederea în schimbarea unui personaj din vreo carte citită anterior mai mult decât am făcut-o la Riki.
Cu toate acestea, întrebarea se pune: E vreodată prea târziu pentru schimbare?
Vă las pe voi să descoperiți răspunsul, citind cartea Nu e târziu niciodată.
Când Florin Bică mi-a propus să fac o selecție a eseurilor publicate de mine de-a lungul timpului și să le pun alături într-o carte, le-am citit și recitit pe toate și le-am ales pe cele care mă reprezintă cel mai bine, și ca stil, și ca mesaj. Nu e surprinzător deci că ele sunt străbătute ca de un fir roșu de aceeași perspectivă, una veche și atotcuprinzătoare: iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți!
Ce înseamnă a-l iubi pe celălalt? Înțelepciunea populară a sintetizat această atitudine în dictonul: „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face.” Însă iubirea de semeni e mai mult decât simpla reținere de la a-i cauza neplăceri celuilalt. Isus Hristos arată că dragostea pentru cei de lângă noi trebuie să fie proactivă: „Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel” (Matei 7:12). Este, așadar, o atitudine de a pune întotdeauna pe primul loc interesul și binele celuilalt și de a întreprinde ceva în direcția asta.
Iubire de semeni este atunci când șoferul autobuzului mai așteaptă 20 de secunde în stație ca să ajungă un călător care aleargă disperat să-l prindă, când rămâi pe loc la culoarea verde a semaforului ca să permiți deblocarea intersecției, când privești fiecare om prin prisma comportamentului său, nu prin ochelarii prejudecăților sau când alegi să îți vaccinezi copiii pentru a-i proteja pe acei copii care nu se pot vaccina și care, din acest motiv, ar putea muri.
Iubirea de semeni este când te pui în locul celuilalt și acționezi gândindu-te la ce ți-ar plăcea ca alții să îți facă ție.