Nu-i așa că lecturile despre religii nu par prea incitante? Darămite o carte care încearcă să explice curentele religioase actuale…
Ei bine, permite-mi, te rog, ca de data aceasta să te contrazic și să te determin să descoperi singur că pot exista și cărți despre religie și domeniul spiritual pe care să le citești cu sufletul la gură.
Trăind într-un secol cu atât de multe schimbări ideologice în absolut orice domeniu, este inevitabil să nu ne apară în minte întrebări la care încercăm să aflăm răspunsul. Uneori din pură curiozitate, alteori pentru a ști ce credem. Și, la fel ca fiecare, mi-am pus și eu tot felul de întrebări.
E vreo religie mai bună decât celelalte?
Înseamnă yoga mai mult decât simple exerciții fizice și de respirație?
De ce ar fi creștinismul o variantă mai bună decât religiile orientale sau cele nou apărute, când a putut face atât de mult rău de-a lungul timpului?
Așa am ajuns să citesc Nu e târziu niciodată, o carte extraordinară scrisă de către Lucian Cristescu. Nu este o carte plictisitoare nici pe departe. Pleacă din start cu o intrigă captivantă și e scrisă tare bine. Cuvintele curg, te țin în poveste și nici nu știi cum trec paginile. E povestitor bun autorul.
Cartea încearcă să prezinte într-o manieră inedită și cu explicații cuprinzătoare curentele spirituale contemporane, prin prisma unei istorii palpitante a unui tânăr ce credea că întreaga lume îi stă la picioare.
Angajat în traficul de droguri și iresponsabil cu femeile din viața lui, Riki are o viață absolut dezordonată, în care totul se rezumă la a face bani prin orice mijloace și a trăi viața la maximum. Ideea că nu există nici rău și nici bine, dar și întâlnirea lui cu „energiile divine” îl transformă într-o și mai rea versiune a lui, una capabilă de orice, chiar și de crimă.
Departe de ai lui, printre triburile din America Latină, acolo unde demonii, șamanii și mediile spiritiste par a fi acasă la ele, Riki trăiește experiența vieții lui în timp ce în România viața oamenilor care au ținut la el ia o întorsătură neașteptată. Nu am detestat și nu mi-am pierdut încrederea în schimbarea unui personaj din vreo carte citită anterior mai mult decât am făcut-o la Riki.
Cu toate acestea, întrebarea se pune: E vreodată prea târziu pentru schimbare?
Vă las pe voi să descoperiți răspunsul, citind cartea Nu e târziu niciodată.