- Detalii
- Scris de: Răzvan Lup
- Categorie: Blog
Cartea Scos din Babilon este mai mult decât o autobiografie. Este povestea unui personaj cu care m-am identificat în numeroase episoade întâlnite pe pagini, astfel încât, cu cât petreceam mai mult timp citind-o, cu atât lupta devenea mai personală, experiența, mai aprigă, până acolo că simțeam că este povestea mea. Pe parcursul capitolelor mi-am regăsit unele din întrebările spirituale cu care m-am confruntat, însă mai mult decât întrebări, am găsit și răspunsuri. Răspunsuri care m-au ajutat să înțeleg că planurile lui Dumnezeu pot avea cele mai variate metode de realizare: unele în care trebuie să treci prin foc, altele în care El te poartă pe aripi de vultur.
Însă de fiecare dată, numitorul comun este faptul că Dumnezeu Se află la cârma vieții, iar atâta timp cât ne încredințăm în mâna Sa, chiar dacă vor fi momente de furtună, mereu vom vedea într-un final curcubeul.
Scos din Babilon poate fi și povestea ta, atâta timp cât îți deschizi inima pentru Cel care stă la ușă și bate. Nu este o provocare ușoară, din contră, uneori chiar cele mai apropiate persoane pot fi cele care te dezamăgesc cel mai mult și cel mai dureros, însă, în final, mărturia și exemplul personal vor putea influența pe cei din jur, astfel încât binecuvântarea venită de sus să se reverse și asupra altora.
- Detalii
- Scris de: Radu Anastase
- Categorie: Blog
Tații este o carte pe care nu știi când să o cumperi. Oare înainte, la început sau după ce ai devenit tată veteran? Răspunsul meu scurt în toate cazurile este: „Da!” Mai pe lung, cartea include multe fațete ale rolului de tată, de la importanța tatălui în societatea de azi la cum e să fii tată adoptiv.
Cartea îl are ca editor pe Norel Iacob, care a reușit să strângă într-un volum foarte frumos legat și ilustrat 14 autori care acoperă o paletă bogată din minunea de a fi tată.
Autorul meu preferat este Carmen Lăiu, care, după cum vă dați seama după nume, nu este tată, dar a reușit să includă în două capitole realități importante. În capitolul „Tată pentru prima oară: Începutul unei vieți complet noi” am regăsit experiența mea și m-am simțit înțeles. Sentimentele câteodată contradictorii pe care le-am avut atunci când am devenit tată au fost cu dibăcie explicate și astfel am ajuns să mă cunosc mai bine și să mă accept.
Povestea lui Daniel Kluska, despre cum e să fii tată în doliu, m-a impresionat și nu am putut să nu lăcrimez la fiecare cuvânt citit. Fiecare propoziție mă făcea să trăiesc o frântură din durerea lui, iar l-a sfârșit m-am oprit și I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru copiii mei.
Un aspect care mi-a plăcut mult a fost că mai multe capitole acoperă subiectul paternității dintr-o perspectivă științifică. Am aflat mai multe despre stadiile de dezvoltare a copilului, dar și despre stadiile de dezvoltare a unui tată.
Te întrebi dacă rolul tău este important în viața copiilor tăi? Din carte am aflat că nici oamenii de știință nu luau prea în serios impactul nostru asupra copiilor noștri și că abia de curând (câteva decenii) s-a descoperit cât de mult influențăm bunăstarea fizică și psihică a micuților noștri.
Cartea nu este un manual pentru tați, dar este un bun început pentru a înțelege că a fi tată înseamnă mult mai mult decât „să aduci bani în casă”.
- Detalii
- Scris de: Rahela Tudorie
- Categorie: Blog
Dintotdeauna am fost fermecată de bijuterii, pietre prețioase și ornamente, holbându-mă la noile apariții din magazinele de bijuterii de fiecare dată când aveam ocazia. Mă atrăgeau, dar în același timp îmi aduceau aminte de învățăturile primite în copilărie de la părinții mei, atunci când îmi spuneau că purtarea unui creștin ar trebui să fie decentă, curată, modestă.
Inima-mi era mereu în dubiu: Să port bijuterii? Să nu port?
Cartea Bijuteriile în Biblie, scrisă de teologul și cercetătorul Ángel Manuel Rodríguez, de la Institutul de Cercetări Biblice (BRI), mi-a venit în ajutor și mi-a deslușit toate curiozitățile pe care le aveam.
Structurată ca un studiu biblic, lucrarea abordează într-o manieră simplă, dar profundă, tema conduitei urmașilor lui Hristos, analizând cu onestitate principiile și referințele Bibliei la purtarea bijuteriilor, dovezile istorice și cele textuale, oferind o perspectivă contemporană asupra subiectului.
Capitolul inițial evidențiază importanța unei vestimentații simple, modeste și de bun-gust, corespunzătoare persoanelor a căror frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit.
În capitolele următoare se subliniază aspectul întrebuințării bijuteriilor și rolul acestora în Vechiul și în Noul Testament, accentuându-se necesitatea înțelegerii funcțiilor lor din perspectivă socială, culturală și religioasă.
Autorul le reamintește creștinilor cerința de a fi deținătorii mai degrabă a unei podoabe interioare decât a celei exterioare, după cum și apostolii Petru și Pavel notează în epistolele lor.
Bijuteriile ar putea marca diferențe sociale în biserică, separându-i astfel pe cei bogați de cei săraci, fiind ostentative, incompatibile cu spiritul modestiei și al decenței. În locul acestui gen de podoabe, ar trebui să ne îmbrăcăm în fapte bune, care sunt o expresie a angajamentului unui om față de Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Ada Rață
- Categorie: Blog
Ce cuvinte, imagini sau simboluri îți vin în minte când te gândești la termenul „sanctuar”? Poate îți vine la îndemână să enumeri obiectele care se aflau în cele trei încăperi care îl compuneau sau poate te duci cu gândul la niște cuvinte-cheie, cum ar fi: sfințenie, ordine, mântuire, mijlocire, iertare, jertfă. Este posibil însă și să-ți fie dificil sau imposibil să rezumi însemnătatea sanctuarului la niște simple cuvinte. Fie pentru că acestea nu ar putea cuprinde importanța și semnificația pe care termenul o are pentru tine, fie, din contră, pentru că subiectul sanctuarului nu atinge nicio coardă a inimii tale.
Oferindu-ți un răspuns onest la întrebarea de mai sus, ai făcut primul pas pe drumul minunat deschis în cartea Sanctuarul, calea mântuirii, de către autorul Traian Aldea.
Pentru mine, citirea acestei cărți a fost asemenea unei călătorii pe un drum care, pe măsură ce era parcurs, devenea tot mai larg, mai bogat în priveliști, mai sigur și luminos.
Drumul îl reprezintă sanctuarul însuși: începând cu israeliții, care s-au format ca popor în jurul acestuia și care au existat ca națiune atâta timp cât l-au avut, și trecând apoi de la sanctuarul pământesc la cel ceresc, în care intrarea omului la tronul harului lui Dumnezeu nu mai era restricționată de regulile de acces în sanctuarul pământesc – până la rezolvarea stringentei probleme a păcatului, prin înțelegerea gravității și îndepărtării lui, spre descoperirea drumului de întoarcere la Dumnezeu.
Autorul ne asigură că, asemenea Bibliei, „și sanctuarul are același autor – Duhul Sfânt. La fel ca Biblia, și sanctuarul are un singur scop – să descopere oamenilor păcătoși drumul mântuirii.” Acesta și-a găsit începutul la Golgota „și se continuă prin lucrarea Sa în sanctuarul din cer. Este ca un cec în alb, cu o sumă infinită pe care o poți accesa în timpul de har acordat de Dumnezeu.” Acum, cât încă suntem beneficiarii acestui timp, „să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie” (Evrei 4:16).
- Detalii
- Scris de: Xenia Breda
- Categorie: Blog
Credeți că există cineva în lume care nu a suferit niciodată? Durerea ocolește anumiți oameni sau – fie bebeluș, vârstnic, adolescent sau matur – cu toții trecem prin suferință?!
Cartea În fața suferinței are trei părți. Prima este o parte informativă, în care scriitorul definește durerea. În a doua parte descrie motivul și scopul pentru care trecem prin încercări. Aceasta a fost partea mea preferată, pentru că am găsit răspunsuri la întrebările pe care le frământam de ani de zile în minte: De ce suferim? De ce Dumnezeu permite durerea? Ce facem când Cerul parcă tace?
Iar a treia parte ne învață cum să întâmpinăm suferința celor din jur cu tact și empatie. Tot ultima parte ne dă sfaturi pentru a gestiona decesul cuiva drag și cum să învingem durerea cruntă cu speranță, credință și dragoste.
Cui recomand această carte? Oricui care a suferit măcar o dată în viață. Oricui care a vărsat lacrimi măcar o dată. Oricui care vrea să se întărească spiritual și emoțional.
Pentru că putem sta drepți și fermi chiar și în fața suferinței.