Dintotdeauna am fost fermecată de bijuterii, pietre prețioase și ornamente, holbându-mă la noile apariții din magazinele de bijuterii de fiecare dată când aveam ocazia. Mă atrăgeau, dar în același timp îmi aduceau aminte de învățăturile primite în copilărie de la părinții mei, atunci când îmi spuneau că purtarea unui creștin ar trebui să fie decentă, curată, modestă.
Inima-mi era mereu în dubiu: Să port bijuterii? Să nu port?
Cartea Bijuteriile în Biblie, scrisă de teologul și cercetătorul Ángel Manuel Rodríguez, de la Institutul de Cercetări Biblice (BRI), mi-a venit în ajutor și mi-a deslușit toate curiozitățile pe care le aveam.
Structurată ca un studiu biblic, lucrarea abordează într-o manieră simplă, dar profundă, tema conduitei urmașilor lui Hristos, analizând cu onestitate principiile și referințele Bibliei la purtarea bijuteriilor, dovezile istorice și cele textuale, oferind o perspectivă contemporană asupra subiectului.
Capitolul inițial evidențiază importanța unei vestimentații simple, modeste și de bun-gust, corespunzătoare persoanelor a căror frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și smerit.
În capitolele următoare se subliniază aspectul întrebuințării bijuteriilor și rolul acestora în Vechiul și în Noul Testament, accentuându-se necesitatea înțelegerii funcțiilor lor din perspectivă socială, culturală și religioasă.
Autorul le reamintește creștinilor cerința de a fi deținătorii mai degrabă a unei podoabe interioare decât a celei exterioare, după cum și apostolii Petru și Pavel notează în epistolele lor.
Bijuteriile ar putea marca diferențe sociale în biserică, separându-i astfel pe cei bogați de cei săraci, fiind ostentative, incompatibile cu spiritul modestiei și al decenței. În locul acestui gen de podoabe, ar trebui să ne îmbrăcăm în fapte bune, care sunt o expresie a angajamentului unui om față de Dumnezeu.