- Detalii
- Scris de: Florin Bică
- Categorie: Blog
Eroi fără pelerină aduce pe scenă, sub ochii cititorilor, exact ceea ce promite în titlu: eroi, însă dintr-aceia care nu doar că nu au mantie sau pelerină, dar nici nu zboară, nu trec prin ziduri, nu răpun inamici fioroși și, în definitiv, fac față provocărilor vieții fără să aibă vreo superputere, așa cum au supereroii imaginari din filme sau din revistele de bandă desenată.
Vittoria Iacovella, autoarea cărții, a adunat în această micuță galerie de eroi exact zece nume, dintre care aș spune că doar puține sunt cunoscute publicului larg. Un lucru care îi leagă ca un fir nevăzut pe toți eroii cărții este faptul că, la data la care și-au început lupta cu circumstanțele dificile ale vieții, erau copii, erau la vârsta la care mulți alții asemenea lor se bucură încă de liniștea și de lipsa de griji care însoțesc adeseori o copilărie obișnuită.
Mi-a plăcut un gând din prefața cărții: „În cartea aceasta, eroul are o flacără lăuntrică, o lumină, o pasiune, o curiozitate care îl face liber să devină mai bun, să-și depășească propriile limite, să nu se dea bătut: să spargă acele tipare, «să rupă acele cutii» prin care societatea, circumstanțele și ignoranța te separă de ceilalți.”
Altfel spus, Eroi fără pelerină este o carte-medicament, care poate vindeca cititorul de anumite prejudecăți, ajutându-l să-l privească pe cel de lângă el cu mai multă încredere, cu deschidere și îngăduință, acesta fiind un pas necesar către o lume mai bună.
Veți întâlni în paginile cărții copii din colțuri diferite ale lumii – Afganistan, Mexic, Siria, Statele Unite, Franța, Olanda și așa mai departe –, copii care au avut de luptat cu boala, cu războiul, cu rasismul, cu nepăsarea adulților, cu abandonul, cu răutatea și care au reușit să treacă peste acestea și să-și lase amprenta asupra celor din jur, iar, în cazul unora dintre ei, asupra societății și a întregii lumi.
Eroi fără pelerină captivează cititorii prin istorii adevărate, prin întâmplări emoționante, dar și printr-o grafică specială, prin ilustrațiile complexe ce poartă semnătura lui Lorenzo Santinelli, ilustrații care completează subtil mesajul cărții. Eroi fără pelerină este o carte care nu trebuie doar citită și uitată în bibliotecă, ci recitită ori de câte ori ne simțim copleșiți de circumstanțe potrivnice. La urma urmei, puțină inspirație nu ne strică și, în definitiv, oricine poate fi, la rândul lui, un erou fără pelerină.
- Detalii
- Scris de: Abigaela Bîlbîie
- Categorie: Blog
La început de drum sau chiar implicați deja într-o căsnicie, ne întrebăm care să fie acele lucruri care să ne țină aproape unul de celălalt, care să facă relația să funcționeze, prin care noi să fim fericiți, împliniți în relația de cuplu și cu ajutorul cărora să putem gestiona momentele dificile și de răscruce din căsnicie.
Cartea Secretele unei căsnicii de succes are la bază trei mari domenii în care un cuplu poate întâmpina probleme: în deciziile pe care le are de luat, în legătura zilnică dintre parteneri și în comunicare. Gayle și Mike Tucker simplifică ceea ce multe cărți au filozofat în sute de pagini și ating esența prin cuvinte simple, sfaturi directe, dar mai ales pun accent pe mottourile pe care fiecare cuplu ar trebui să le aibă.
Cu exemple reale din experiențele cuplurilor pe care le-au consiliat, ei prezintă esența unei relații eficiente și frumoase prin importanța stabilirii unor mottouri sau principii călăuzitoare. Acestea pot fi de un real folos în gestionarea divergențelor banale sau mai dificile care pot apărea în viața de cuplu și care, negestionate corect, pot duce la escaladarea unor conflicte.
Am citit de-a lungul timpului mai multe cărți despre relaționare și dragoste într-o relație de cuplu, dar cartea de față m-a ajutat să asimilez mult mai rapid sfaturile și punctele-cheie care chiar pot produce o schimbare reală în viața mea și a partenerului meu.
E simplu să iubești și să ai o căsnicie împlinită atunci când ai ales corect principiile care să te ghideze.
- Detalii
- Scris de: Livia Avramescu
- Categorie: Blog
De două săptămâni ne întrebăm mereu, probabil ca și dumneavoastră, ce putem face ca să îi ajutăm pe cei care fug din țara lor, cum le putem oferi un loc mai sigur și mai multă speranță.
Am făcut până acum tot ce ne-au permis resursele noastre și vom continua să facem.
Dumnezeu, care știe ce se întâmplă oriunde în lume și cu fiecare dintre noi, are grijă de copiii Lui, oamenii, chiar dacă ne este atât de greu să vedem acest lucru în mijlocul tragediilor. În tumultul îngrijorărilor noastre nu vedem poate cum El are grijă de pașii noștri și uităm poate că El a promis că nu ne lasă singuri.
Avem convingerea că tot mâna Lui a condus pașii Alinei – АлинаТурлевская – în casa unor colegi de-ai noștri în aceste zile. Alina a absolvit studii de jurnalism și marketing în Kiev, specializându-se în cele din urmă în marketing. Dumnezeu ne-a făcut tuturor surpriza de a deschide o cale prin care atât ea, cât și noi să le fim de folos altora.
Săptămâna trecută, Alina s-a aflat în studioul Editurii Viață și Sănătate, unde a înregistrat cartea Nu te voi lăsa!, în limba ucraineană. „Nu te voi lăsa!” este promisiunea în care ne putem încrede și pe care o putem dărui și altora.
În cazul în care găzduiți persoane din Ucraina sau aveți cunoștințe în Ucraina cărora le-o puteți împărtăși, vă punem la dispoziție gratuit cartea în format audiobook – https://bit.ly/Не_залишу_тебе
- Detalii
- Scris de: Levis Nistor
- Categorie: Blog
Cartea lui Bryan Ball încearcă – și reușește cu succes – să răspundă la întrebările enunțate chiar în titlul ei: Mai putem crede în Biblie? Și chiar contează acest lucru?.
Fiind „ușor de citit, greu de lăsat deoparte”, este o carte obiectivă, care așază lucrurile pe masă, conducându-și cititorul, chiar scepticul, într-o incursiune prin cele mai puternice dovezi disponibile în favoarea veridicității Scripturii.
Materialul debutează cu șapte motive pentru care contează să crezi Biblia: „Ce spune Biblia despre sine”; „Sursă de informare despre Isus”; „Promisiunea unei vieți viitoare”; „Relevanța ei pentru viață”; „Capacitatea ei de a schimba viețile oamenilor”; „Impactul în societate” și „O sursă de speranță”.
În continuare, autorul prezintă traseul provocator și plin de sacrificii al traducerii Bibliei în limba engleză, culminând cu Versiunea Autorizată a Bibliei, KJV, din 1611. Mai mult, sunt reliefate impactul și influența pe care Biblia le-a avut în literatură, limbă, muzică, artă, reformă socială și cultura vestică, dovedind faptul că Biblia este o carte inspirată și inspiratoare.
Capitolul patru transportă cititorul în ținuturi antice unde este pus față în față cu descoperiri fascinante aduse de arheologie. Aici sunt confirmate și validate din punct de vedere istoric persoane, locuri și evenimente, demonstrând faptul că Biblia face față investigării.
Cine a scris Biblia și chiar avem ceea ce s-a scris inițial? – sunt următoarele întrebări pe care autorul le supune analizei. În acest punct putem spune că „miile de manuscrise antice ale Bibliei împreună cu grija extraordinară avută pentru procesele de copiere și traducere asigură acuratețea și credibilitatea textului biblic”.
Multitudinea de profeții împlinite, alături de geniul dovedit al Genezei, susțin cu tărie că Biblia nu este o carte obișnuită și că este cu siguranță ceea ce pretinde a fi – Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu.
Capitolul opt, „Isus din Nazaret – Mesia sau un nebun?”, aduce dovezi imbatabile în favoarea unui Isus istoric. Potrivit statisticilor aprobate de American Scientific Affiliation, probabilitatea ca doar opt profeții să se împlinească într-o singură persoană este de 1 la 1017 (adică de 1 la 1 urmat de 17 zerouri). Cu toate acestea, fascinant și excepțional, în persoana lui Isus Hristos se împlinesc mai mult de 300 de profeții.
La finalul volumului, cititorul interesat va găsi un istoric al traducerilor românești ale Sfintei Scripturi.
Așadar, atunci când vorbim despre a crede în Biblie, nu ne referim la o credință oarbă sau superstițioasă. Din contră, ne referim la acea credință bazată pe idei care pot fi validate, verificate. Este mai sărac cel care nu a citit această carte!
- Detalii
- Scris de: Carmen Vasilescu
- Categorie: Blog
Așa cum sună – De ce mă lupt să am credinţă –, titlul lui Nathan Brown ne duce instantaneu cu gândul la un efort, la o luptă pentru a avea credință. Cum ar fi posibilă această alegere – de a avea credință – atâta vreme cât suntem înconjurați și bombardați zilnic și de mai multe ori pe zi, direct sau indirect, cu: moarte, drame, tragedii, accidente și incidente de tot felul?
Și ne războim nu doar cu situațiile personale, particulare, ci parcă suntem participanți la suma necazurilor acestei lumi.
Furtuna mediatică reușește să ne influențeze înainte ca noi să ne educăm în materie de consum de știri, astfel încât să fim empatici, dar să nu ne încărcăm inutil ființa cu durerea lumii. Și astfel alegem, poate, să devenim indiferenți. Indiferență ce derivă din extenuarea generată de empatizarea cu problemele tuturor... cunoscuți și necunoscuți. Dar această indiferență nu este singură, ci vine cu riscul major de a nu ne mai deranja să căutăm ceva mai bun pentru noi și pentru alții. Deși, fiecare dintre noi suntem iubiți și tratați mai bine decât merităm... în virtutea iubirii acordate nouă de Dumnezeu.
Lupta personală de a avea credință ne afectează pe fiecare dintre noi, cât și pe cei de lângă noi. Convingerile influențează comportamentul, iar cum mă comport îi ajută, sau nu, pe alții.
Efortul credinței ar putea să însemne încercarea de a simți cu cel sau cu cei de lângă noi, însă fără a ne lăsa copleșiți.
Efortul credinței poate fi străduința zilnică de a fi cât putem de buni.
Efortul credinței ar mai putea fi și speranță, în ciuda faptului că suferința face parte din cele câteva lucruri inevitabile în viață. Conform definiției biblice, credința este încrederea în lucrurile sperate și o certitudine cu privire la lucruri pe care nu le poți vedea.
Chestiune de alegere, până la urmă. Alegem să credem că Dumnezeu este cu noi dacă și noi suntem cu semenii noștri pentru a-i ajuta? Sau alegem să-I negăm prezența și să trecem singuri printr-o lume dereglată rău?
De apreciat este momentul în care autorul afirmă că se luptă să creadă, să aibă credință într-o manieră practică pe care o aplică întâmplărilor zilnice.
Provocarea experienţei privind credința, cât timp existăm ca ființe, rămâne pentru specia umană și o determină să trăiască după alt set de priorități decât cele impuse de societăți, culturi și alte puteri, de orice fel ar fi ele.
Credința schimbă atitudini și acțiuni. Dacă nu – de ce ar mai conta deranjul?