- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Cam pe aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din biserică, pentru ca să-i chinuie; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
Fapte 12:1,2
Irod Agripa, tetrarhul Galileii, îşi dorea foarte mult să obţină susţinerea iudeilor. El l-a aruncat pe Iacov, fratele lui Ioan, în închisoare şi l-a decapitat, la fel cum a făcut celălalt Irod cu Ioan Botezătorul. Apoi, l-a întemniţat pe Petru, lucru care a fost pe placul multor iudei. Aceştia l-au îndemnat să-l execute public, însă Irod a amânat execuţia până după Paşte.
Totuşi a luat măsuri îndoite de precauţie pentru păzirea lui Petru, legându-l cu nişte lanţuri prinse de încheietura mâinilor celor doi ostaşi care îl păzeau. În noaptea de dinaintea execuţiei, Petru dormea. Un înger l-a trezit şi l-a eliberat din lanţuri, iar apoi l-a ajutat să treacă de gărzile care aţipiseră. Îngerul a deschis cele trei porţi şi l-a scos în stradă, umplându-l de uimire. Când şi-a venit în fire, Petru s-a îndreptat repede către casa în care se adunaseră conducătorii creştini.
După ce le-a povestit prietenilor săi despre eliberarea miraculoasă, Petru a vizitat şi alte familii creştine şi le-a dat această veste bună.
Când a aflat despre evadare, Irod a înţeles că Petru nu fusese ajutat de vreo putere omenească şi şi-a dat seama că el se pusese singur într-o poziţie de sfidare făţişă a lui Dumnezeu.
„Stăpânirile şi puterile cerului veghează asupra luptei pe care, în împrejurări ce par descurajante, o au de dus slujitorii lui Dumnezeu. Noi biruinţe sunt dobândite, noi onoruri câştigate atunci când creştinii, grupându-se în jurul steagului Mântuitorului lor, pornesc să dea lupta cea bună a credinţei. Toţi îngerii cerului sunt în slujba poporului lui Dumnezeu, umil şi credincios; şi, în timp ce oştirea de lucrători a Domnului, de aici, de jos, înalţă cântece de laudă, corul de sus se uneşte cu ei, proslăvindu-I pe Dumnezeu şi pe Fiul Său.
Avem nevoie să înţelegem misiunea îngerilor mai bine decât o facem acum. Ar fi bine să ne amintim că fiecare copil credincios al lui Dumnezeu trebuie să conlucreze cu fiinţele cereşti.” (Faptele apostolilor, pag. 154)
Cerul şi pământul sunt cu mult mai aproape decât ne dăm seama. Îngerii sunt alături de noi atunci când facem lucrarea lui Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
Fapte 11:21,22
Până în acel moment, ucenicii îşi limitaseră lucrarea doar la evrei şi la evreii greci, pe care îi puteau găsi în aproape toate oraşele lumii. Un astfel de oraş era Antiohia, centrul comercial al Siriei, unde Barnaba lucra cu succes. Simţind că Providenţa va binecuvânta extinderea lucrării, el s-a dus la Tars ca să-i ceară ajutorul lui Pavel. Cei doi bărbaţi au lucrat bine împreună. Erudiţia şi zelul lui Pavel au exercitat o mare influenţă în Antiohia, iar Duhul Sfânt a făcut ca predicarea lui să fie eficientă.
Urmaşii lui Isus au fost pentru prima dată numiţi „creştini” în Antiohia – fiindcă Hristos era principala temă a predicilor şi învăţăturilor lor. Tot din Antiohia, biserica i-a trimis pe Pavel şi pe Barnaba, în calitate de misionari întăriţi prin binecuvântare, să lucreze în lumea păgână. Aceşti doi bărbaţi au fost întotdeauna atenţi la legătura lor şi la răspunderea lor faţă de ceilalţi conducători ai bisericii.
„Dumnezeu a binecuvântat din belşug lucrarea lui Pavel şi a lui Barnaba timp de un an, cât au rămas în Antiohia. Dar niciunul dintre ei nu fusese încă în mod oficial consacrat lucrării de slujire a Evangheliei. Acum, ajunseseră la un punct în experienţa lor creştină când Dumnezeu avea să le încredinţeze ducerea mai departe a unei grele lucrări misionare, pentru îndeplinirea căreia urmau să aibă nevoie de orice ajutor ce putea fi primit prin mijlocirea bisericii. […]
Înainte de a fi trimişi ca misionari în lumea păgână, aceşti apostoli au fost în mod solemn consacraţi lui Dumnezeu prin post şi rugăciune, precum şi prin punerea mâinilor. În felul acesta, erau împuterniciţi de biserică nu numai să predice adevărul, ci să îndeplinească şi actul botezului şi să organizeze biserici, fiind învestiţi cu deplină autoritate ecleziastică.” (Faptele apostolilor, pag. 160, 161)
Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să progreseze în mod armonios, este important să se dea curs atât iniţiativelor individuale, cât şi lucrării organizate a întregii biserici.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau. Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre neamuri.”
Fapte 13:45,46
După ce au fost întăriţi prin binecuvântare în Antiohia, Pavel, Barnaba şi Marcu, o rudă a lui Barnaba, au plecat în Cipru. Acolo, proconsulul Sergius Paulus şi-a arătat dorinţa de a le auzi solia, dar Elima, un vrăjitor, a încercat să pună piedici. Pavel l-a mustrat pe Elima, numindu-l fiu al diavolului şi spunându-i că va fi orb pentru un timp. Lucrul acesta l-a impresionat foarte mult pe Paulus şi l-a convins că mesajul lui Pavel era adevărat.
Ucenicii s-au îndreptat către Pamfilia, localitate aflată în zona de sud a Turciei de astăzi, unde au înfruntat multe pericole. Acolo, tânărul Marcu, copleşit de descurajare şi fiind neobişnuit cu greutăţile, a refuzat să meargă mai departe şi s-a întors la Ierusalim. Din acest motiv, Pavel şi-a format o părere nefavorabilă despre Marcu, în ciuda faptului că Barnaba i-a luat apărarea, invocând lipsa acestuia de experienţă. Mai târziu, Pavel s-a împăcat cu Marcu, care devenise, între timp, un lucrător valoros.
Mai departe, cei doi s-au oprit în Antiohia Pisidiei, unde au ţinut în Sabat o cuvântare în sinagogă. Pavel a prezentat pe scurt istoria evreilor, vorbind deschis despre felul în care conducătorii religioşi din Ierusalim L-au respins pe Isus, care era Mesia. El a prezentat cu mult curaj vestea bună a pocăinţei şi a ispăşirii păcatelor prin Isus, Mântuitorul.
„Îndreptându-se către neamurile din Antiohia Pisidiei, Pavel şi Barnaba nu au încetat să lucreze pentru iudeii de pretutindeni […] Mai târziu, […] Pavel şi colaboratorii lui le-au predicat Evanghelia atât evreilor, cât şi neevreilor. Însă, de aici înainte, eforturile lor cele mai mari au fost îndreptate spre zidirea Împărăţiei lui Dumnezeu în ţinuturile păgâne, printre oamenii care aveau puţină cunoştinţă sau deloc despre adevăratul Dumnezeu şi despre Fiul Său.” (Faptele apostolilor, pag. 174, 175)
Există un timp adecvat pentru proclamarea adevărurilor nepopulare şi un moment adecvat pentru accentuarea convingerilor comune. Dumnezeu ne va ajuta să le recunoaştem pe amândouă.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Iudeii care n-au crezut au întărâtat şi au răzvrătit sufletele neamurilor împotriva fraţilor.
Fapte 14:2
În Iconia, iudeii necredincioşi au îngreunat şi mai mult lucrarea apostolilor. Din cauza minciunilor acestora, Pavel şi Barnaba au fost aduşi în repetate rânduri înaintea autorităţilor, însă judecătorii au observat că învăţăturile lor urmăreau să-i facă pe oameni virtuoşi, cetăţeni supuşi legilor şi că morala şi ordinea cetăţii ar fi sporit dacă adevărurile propovăduite de apostoli ar fi fost acceptate. Totuşi acuzaţiile mincinoase au continuat să le împiedice lucrarea, iar prietenii lor au fost nevoiţi, în cele din urmă, să-i ajute să-şi scape viaţa.
Odată ajunşi în Listra şi Derbe, oraşe locuite în cea mai mare parte de oameni păgâni şi superstiţioşi, Pavel şi-a schimbat metodele. În Listra nu era nicio sinagogă şi, de aceea, el şi Barnaba s-au aşezat lângă un templu închinat lui Jupiter şi au început să explice adevărurile simple ale Evangheliei. Mai întâi, au arătat că Dumnezeu este Creatorul şi au vorbit despre creaţia Sa vizibilă. După aceea, au îndreptat gândurile oamenilor spre marele Conducător al universului.
În Listra, Pavel a vindecat un olog, iar când oamenii au văzut minunea au presupus că apostolii erau zei care „s-au pogorât la noi în chip omenesc” (Fapte 14,11). Când Pavel şi Barnaba au susţinut cu hotărâre că nu sunt zei, oamenii s-au entuziasmat şi mai mult. Însă adoraţia lor s-a transformat în furie atunci când apostolii au refuzat în mod hotărât închinarea lor. În felul acesta ei au ajuns să arunce cu pietre în Pavel şi să-l lase ca mort.
Timotei s-a convertit în Listra, aşa că timpul petrecut acolo de apostoli n-a fost în zadar.
„Când bărbaţi promiţători şi capabili erau convertiţi, ca în cazul lui Timotei, Pavel şi Barnaba se străduiau să le arate nevoia de a lucra în via Domnului. Şi, când apostolii plecau spre alt loc, credinţa acestor oameni nu scădea, ci, dimpotrivă, creştea mai mult. […] Această atentă instruire a nou-convertiţilor era un factor important în remarcabilul succes care îi însoţea pe Pavel şi pe Barnaba în lucrarea lor de propovăduire a Evangheliei în ţările păgâne.” (Faptele apostolilor, pag. 186, 187)
Domnul a promis că va fi cu noi oriunde vom merge să ducem solia Sa.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
De ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
Fapte 15:10
Când Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia după prima lor călătorie misionară, unii creştini iudei din Ierusalim au ridicat o întrebare care a dus la apariţia unei controverse în sânul tinerei biserici: Ca să fie mântuiţi, este necesar ca cei nou-convertiţi dintre păgâni să fie circumcişi şi să păzească toată legea ceremonială? (Vezi Fapte 15,5.) De o parte se aflau Pavel şi Barnaba, iar de cealaltă parte, credincioşii iudei din Ierusalim.
„Gruparea” din Ierusalim nu reuşea să înţeleagă că toate jertfele din Vechiul Testament prefiguraseră moartea lui Isus şi nu mai aveau sens după cruce. Biserica din Antiohia i-a trimis la Ierusalim pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi bărbaţi cu răspundere, fiind de părere că toată această controversă trebuia să înceteze, până la momentul în care un consiliu general al bisericii avea să ia o hotărâre finală.
După multele discuţii care au avut loc în consiliu, Petru le-a reamintit membrilor că Duhul Sfânt luase deja o hotărâre în privinţa aceasta atunci când se convertise Corneliu. Duhul Sfânt a coborât cu aceeaşi putere atât asupra neevreilor netăiaţi-împrejur, cât şi asupra iudeilor tăiaţi-împrejur.
Iacov, fratele lui Isus, a anunţat hotărârea consiliului: neevrei trebuiau să se ferească de infidelitate conjugală, de carnea jertfită idolilor şi de animale care fuseseră sugrumate (al căror sânge nu a fost lăsat să se scurgă). Oricine susţinea că cei nou-convertiţi dintre neevrei trebuiau să fie circumcişi încălca hotărârea bisericii.
„În lucrarea sa, Pavel a fost deseori obligat să ia poziţie de unul singur. El era în mod deosebit învăţat de Dumnezeu şi nu îndrăznea să facă vreo concesie în privinţa principiului. Uneori, sarcina sa era grea, dar Pavel stătea tare de partea adevărului. El a înţeles că biserica nu trebuie niciodată să ajungă sub controlul puterii omeneşti. Tradiţiile şi concepţiile oamenilor nu trebuie să ia locul adevărului descoperit. Înaintarea soliei Evangheliei nu trebuie împiedicată de prejudecăţile şi preferinţele oamenilor, oricare ar fi poziţia lor în biserică.” (Faptele apostolilor, pag. 199)
Este o sursă de înţelepciune numărul mare de oameni cu diferite idei. Dumnezeu doreşte ca lucrarea bisericii Sale să înainteze în unitate.