Mâna Domnului era cu ei şi un mare număr de oameni au crezut şi s-au întors la Domnul. Vestea despre ei a ajuns la urechile bisericii din Ierusalim şi l-au trimis pe Barnaba până la Antiohia.
Fapte 11:21,22
Până în acel moment, ucenicii îşi limitaseră lucrarea doar la evrei şi la evreii greci, pe care îi puteau găsi în aproape toate oraşele lumii. Un astfel de oraş era Antiohia, centrul comercial al Siriei, unde Barnaba lucra cu succes. Simţind că Providenţa va binecuvânta extinderea lucrării, el s-a dus la Tars ca să-i ceară ajutorul lui Pavel. Cei doi bărbaţi au lucrat bine împreună. Erudiţia şi zelul lui Pavel au exercitat o mare influenţă în Antiohia, iar Duhul Sfânt a făcut ca predicarea lui să fie eficientă.
Urmaşii lui Isus au fost pentru prima dată numiţi „creştini” în Antiohia – fiindcă Hristos era principala temă a predicilor şi învăţăturilor lor. Tot din Antiohia, biserica i-a trimis pe Pavel şi pe Barnaba, în calitate de misionari întăriţi prin binecuvântare, să lucreze în lumea păgână. Aceşti doi bărbaţi au fost întotdeauna atenţi la legătura lor şi la răspunderea lor faţă de ceilalţi conducători ai bisericii.
„Dumnezeu a binecuvântat din belşug lucrarea lui Pavel şi a lui Barnaba timp de un an, cât au rămas în Antiohia. Dar niciunul dintre ei nu fusese încă în mod oficial consacrat lucrării de slujire a Evangheliei. Acum, ajunseseră la un punct în experienţa lor creştină când Dumnezeu avea să le încredinţeze ducerea mai departe a unei grele lucrări misionare, pentru îndeplinirea căreia urmau să aibă nevoie de orice ajutor ce putea fi primit prin mijlocirea bisericii. […]
Înainte de a fi trimişi ca misionari în lumea păgână, aceşti apostoli au fost în mod solemn consacraţi lui Dumnezeu prin post şi rugăciune, precum şi prin punerea mâinilor. În felul acesta, erau împuterniciţi de biserică nu numai să predice adevărul, ci să îndeplinească şi actul botezului şi să organizeze biserici, fiind învestiţi cu deplină autoritate ecleziastică.” (Faptele apostolilor, pag. 160, 161)
Pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să progreseze în mod armonios, este important să se dea curs atât iniţiativelor individuale, cât şi lucrării organizate a întregii biserici.