„La lege şi la mărturie!” Căci, dacă nu vor vorbi aşa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.
Isaia 8:20
Fiecare redeşteptare a evlaviei spirituale îl trezeşte pe Satana la o activitate mai intensă. El depune acum cele mai mari eforturi pentru lupta finală împotriva lui Hristos şi a urmaşilor Lui. Ultima mare amăgire va fi înfăţişată în curând înaintea lumii. Antihristul îşi va înfăptui lucrările miraculoase înaintea tuturor. Falsurile lui Satana se vor asemăna atât de bine cu adevărul lui Dumnezeu, încât nu vom reuşi să le distingem decât prin compararea lor cu adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu.
Profeţiile biblice ne arată clar ce se va întâmpla în viitor, la fel cum cuvintele lui Isus le-au arătat ucenicilor ce îi aştepta pe ei în viitor. Biblia prezintă clar evenimentele legate de încheierea timpului de probă şi lucrarea de pregătire pentru timpul de strâmtorare. Însă mulţi oameni nu înţeleg aceste adevăruri importante, de parcă ele nici n-ar fi fost descoperite vreodată. Când ne trimite avertizări atât de importante, încât sunt prezentate ca fiind proclamate de îngeri sfinţi zburând prin mijlocul cerului, Dumnezeu cere ca fiecare om de pe faţa pământului să asculte mesajul Său cu atenţie.
Prima şi cea mai importantă datorie a fiecărei fiinţe înzestrate cu raţiune este aceea de a afla din Biblie care este adevărul, apoi a umbla în lumina lui şi a-i încuraja pe ceilalţi să facă la fel. Avem nevoie să încredinţăm memoriei învăţăturile şi făgăduinţele lui Hristos, pentru ca Duhul Sfânt să poată să ni le aducă aminte atunci când vom avea nevoie de ele.
„Mulţi sunt amăgiţi în ceea ce priveşte starea lor reală înaintea lui Dumnezeu. Ei se felicită pentru faptele rele pe care nu le fac şi uită să ţină cont de cele bune şi nobile pe care Dumnezeu le cere de la ei, dar pe care au neglijat să le facă. Nu este suficient să fie pomi în grădina lui Dumnezeu. Ei trebuie să răspundă aşteptărilor Sale aducând roade. El îi trage la răspundere pentru că n-au împlinit tot binele pe care-l puteau face, prin harul Său care i-ar fi întărit.” (Tragedia veacurilor, pag. 601)
Dumnezeu ne-a lăsat în Cuvântul Său tot ce avem nevoie pentru a trăi pentru El şi pentru a creşte spiritual.
După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat de slava lui.
Apocalipsa 18:1
Dumnezeu mai are încă oameni credincioşi în Babilon care trebuie adunaţi în staulul Său înainte ca judecăţile Lui să se reverse pe pământ. El nu vrea ca plăgile Babilonului să cadă asupra lor. Chemarea adresată poporului Său de a ieşi din Babilon – împreună cu solia celui de-al treilea înger – reprezintă ultima avertizare care le va fi dată oamenilor de pe pământ.
Când problemele controversate sunt lămurite şi fiecare om are ocazia să le înţeleagă, toţi aceia care aleg să-L respingă pe Dumnezeu şi să primească semnul fiarei vor accepta de bunăvoie semnul loialităţii faţă de cealaltă putere. Dumnezeu ne atrage atenţia astfel: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu” (Apocalipsa 14,9.10). Dar nimeni nu va suferi mânia lui Dumnezeu până când nu va respinge cu bună ştiinţă adevărul şi până când nu va lua decizia de a nu asculta de o anumită poruncă a lui Dumnezeu.
Dumnezeu Îşi are trimişii Săi printre conducătorii influenţi ai lumii. În zilele din urmă, câţiva oameni vor ţine piept curentului puternic al răului. Când va fi dată avertizarea finală a lui Dumnezeu, ea va atrage atenţia acestor conducători, prin care Domnul lucrează acum, şi unii dintre ei o vor accepta şi vor sta de partea poporului lui Dumnezeu în timpul strâmtorării.
„Mesajul va fi exprimat nu atât prin argumente, cât prin convingerea profundă a Duhului lui Dumnezeu. Argumentele au fost prezentate. Sămânţa a fost semănată, iar acum va răsări şi va aduce rod. […] Acum razele de lumină pătrund pretutindeni, adevărul este văzut cu claritate, iar copiii oneşti ai lui Dumnezeu rup legăturile care i-au ţinut. […] În ciuda unirii tuturor forţelor împotriva adevărului, un mare număr va lua poziţie de partea Domnului.” (Tragedia veacurilor, pag. 612)
Pregătirile pe care le facem astăzi ne vor ajuta să stăm de partea lui Dumnezeu şi să vestim solia Sa în zilele grele de la sfârşit.
În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.
Daniel 12:1
Când Isus va părăsi Sfânta Sfintelor din Sanctuarul ceresc, cei răi vor fi trecut de limita timpului lor de probă şi vor fi ieşit de sub grija Sa protectoare. Ei s-au împotrivit în mod insistent Duhului lui Dumnezeu, iar acum El S-a retras de la ei. Atunci, Satana va putea să arunce omenirea într-un ultim mare timp de strâmtorare. Când îngerii lui Dumnezeu nu vor mai ţine în frâu vânturile sălbatice ale patimii omeneşti, toate elementele de discordie vor fi lăsate să acţioneze liber în lume. Întregul pământ va fi adus într-o ruină mai grozavă decât aceea care a venit peste Ierusalim.
Deşi lipsiţi de Duhul Sfânt, oamenii îşi vor continua ritualurile religioase. Zelul satanic cu care aduc la îndeplinire planurile celui rău se va asemăna, în anumite privinţe, cu zelul pentru Dumnezeu. Sabatul va deveni punctul special de controversă; autorităţile religioase şi seculare se vor uni pentru a cere păzirea duminicii şi pentru a impune ascultare de cerinţele lor. Cei care vor refuza să se conformeze vor deveni obiectul urii generale. Se va da îndemnul ca ei să nu fie toleraţi şi se va afirma că ar fi mai bine ca ei să moară decât ca naţiunea întreagă să sufere mânia lui Dumnezeu şi să fie distrusă.
„Poporul lui Dumnezeu nu va fi scutit de suferinţă; dar, când va fi persecutat şi chinuit, când va suferi lipsuri şi nu va avea hrană, nu va fi lăsat să piară. […] În timp ce nelegiuiţii mor de foame şi de boli, îngerii îi vor ocroti pe cei neprihăniţi şi le vor împlini nevoile. Pentru cei care ’umblă în neprihănire’, făgăduinţa este: ’I se va da pâine şi apa nu-i va lipsi.’” (Tragedia veacurilor, pag. 629)
Dumnezeu nu-i va părăsi pe copiii Lui în ceasul necazului lor celui mare. Îngerii Săi îi vor înconjura şi îi vor ocroti.
Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
Apocalipsa 16:17
Când vor fi abrogate legile omeneşti care îi protejează pe cei care respectă Legea lui Dumnezeu, va apărea simultan în toată lumea o mişcare pentru exterminarea lor. Pe măsură ce se apropie timpul specificat în decret pentru aducerea la îndeplinire a pedepsei cu moartea, oamenii neevlavioşi vor complota pentru a-i şterge de pe faţa pământului pe aceşti disidenţi nesuferiţi. Ei vor lua hotărârea de a da, într-o singură noapte, o lovitură decisivă care să-i aducă la tăcere pe aceşti oameni o dată pentru totdeauna.
În timp ce mulţimile furioase sunt pe punctul de a aduce la îndeplinire decretul de moarte dat împotriva poporului lui Dumnezeu, un curcubeu plin de slava tronului lui Dumnezeu pare a înconjura fiecare grupă de credincioşi. Mulţimile însetate de sânge nu-şi pot lua privirea îngrozită de la acest simbol al legământului lui Dumnezeu şi vor să fugă de strălucirea lui.
Copiii lui Dumnezeu aud o voce clară şi melodioasă care le spune: „Priviţi în sus!” Când îşi ridică privirea, observă şi ei curcubeul. Norii negri care au acoperit cerul se dau la o parte şi, la fel ca Ştefan, ei văd cerurile deschise şi sunt martorii slavei lui Dumnezeu şi a lui Isus. Din gura lui Isus Însuşi, ei aud cererea pe care Acesta o adresează Tatălui, în prezenţa sfinţilor îngeri: „Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu.” (Ioan 17,24)
„Mormintele se deschid ’şi mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula: unii pentru viaţă veşnică şi alţii pentru ocară şi ruşine veşnică’ (Daniel 12,2). Toţi aceia care au murit crezând în solia îngerului al treilea ies din morminte slăviţi, ca să audă legământul lui Dumnezeu de pace cu aceia care au păzit Legea Sa. ’Şi cei care L-au străpuns’ (Apocalipsa 1,7), cei care au râs de agonia de moarte a lui Hristos şi cei mai violenţi oponenţi ai adevărului şi ai poporului Său sunt înviaţi, ca să-L vadă în slava Sa şi să vadă cinstea pe care o primesc cei credincioşi şi ascultători.” (Tragedia veacurilor, pag. 637)
Dorinţa noastră cea mai mare este să facem şi noi parte din poporul credincios al lui Dumnezeu atunci când Domnul Isus va reveni.
Iată, Domnul iese din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile.
Isaia 26:21
Judecăţile pe care Babilonul le-a atras asupra lui vor fi îngrozitoare. În furia lui, Satana a arătat până unde va merge răul atunci când Dumnezeu nu îl mai ţine în frâu.
Cei nelegiuiţi sunt copleşiţi de regrete, nu din cauza neglijării păcătoase a lui Dumnezeu sau din cauza urii faţă de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a ieşit învingător. Ei deplâng urmarea acestui fapt, dar nu se pocăiesc de nelegiuirea lor. Dacă ar putea, ar mai încerca să învingă. Nelegiuiţii privesc la oamenii pe care i-au luat în derâdere şi pe care şi-au dorit să-i extermine şi văd că ei trec nevătămaţi prin boli, furtuni şi cutremure.
Pastorii şi membrii bisericii îşi dau seama că nu au avut o relaţie corectă cu Dumnezeu. Ei au respins adevărul şi au ales să pună preţ pe rătăcire. Nicio limbă nu poate exprima dorinţa pe care o simt cei neascultători şi necredincioşi de a avea ce au pierdut pentru totdeauna: viaţa veşnică. Oamenii înaintea cărora lumea se închina datorită talentelor şi elocvenţei lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină.
Oamenii înţeleg că au fost amăgiţi. Fiecare îl acuză pe celălalt că l-a condus la distrugere, dar se unesc în manifestarea celei mai crude condamnări faţă de pastori şi conducători religioşi. Acum, de disperare, aceşti învăţători mărturisesc înaintea lumii lucrarea lor de amăgire. Armele care au fost destinate uciderii poporului lui Dumnezeu sunt acum îndreptate spre distrugerea adversarilor lor. Vărsarea de sânge şi lupta cuprind tot pământul.
„Aici trebuie să fie locuinţa lui Satana şi a îngerilor răi timp de o mie de ani. Limitat la pământ, el nu va mai avea acces la alte lumi, pentru a-i ispiti şi a-i supăra pe aceia care n-au căzut niciodată. În acest sens este el legat; n-a mai rămas nimeni asupra căruia să-şi poată exercita puterea. Este oprit cu totul să-şi continue lucrarea de amăgire şi de distrugere care, timp de atâtea secole, a fost singura lui desfătare.” (Tragedia veacurilor, pag. 659)
Plata păcatului este moartea, iar cei care aleg să se identifice cu păcatul vor fi distruşi împreună cu el.