- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume. Şi Eu Însumi Mă sfinţesc pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi prin adevăr.
Ioan 17:17-19
În trecut, adevăratele redeşteptări au avut ca rod oameni care nu s-au dat înapoi de la lepădare de sine şi sacrificiu. În multe redeşteptări moderne, există din păcate o lipsă de pocăinţă autentică, pocăinţă care duce la reformă. Chiar dacă numărul membrilor bisericii creşte, viaţa spirituală reală nu înregistrează decât un progres minor.
Redeşteptările maselor se bazează prea adesea pe apelul la imaginaţie, pe stârnirea emoţiilor sau pe iubirea de nou şi senzaţional. Convertiţii care vin astfel în biserică au prea puţină dorinţă să asculte adevărul biblic – prea puţin interes faţă de mărturia profeţilor şi a apostolilor. Dacă nu are nimic senzaţional, serviciul divin nu are nimic atractiv pentru ei. Mesajul care apelează la raţiune, dar nu şi la emoţii, nu stârneşte nicio reacţie. Ei acordă prea puţină importanţă avertizărilor clare din Cuvântul lui Dumnezeu care urmăresc în mod direct interesele lor veşnice.
Redeşteptarea autentică are efecte în viaţa omului. Sfinţirea adevărată este o învăţătură biblică. Aceia care Îl urmează pe Hristos trebuie să devină asemenea Lui. Prin harul Său, ei trebuie să-şi dezvolte caracterul în armonie cu principiile Legii Sale sfinte. Lucrarea aceasta poate fi realizată numai prin credinţa în Hristos şi prin puterea lăuntrică a Duhului Sfânt. În adevăratele redeşteptări spirituale, îndreptăţirea şi sfinţirea conlucrează pentru a-i împăca pe toţi oamenii cu Dumnezeu, prin aducerea lor în armonie cu principiile voinţei Sale.
„Privind, suntem schimbaţi. Şi atunci când sunt neglijate preceptele sfinte, prin care Dumnezeu le-a descoperit oamenilor desăvârşirea şi sfinţenia caracterului Său, iar minţile oamenilor sunt îndreptate către învăţături şi teorii omeneşti, ne mai mirăm că a urmat o scădere a evlaviei vii în biserică? Aşa zice Domnul: ’M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate, care nu ţin apă.’ (Ieremia 2,13)” (Tragedia veacurilor, pag. 478)
Avem nevoie să căutăm zilnic harul lui Dumnezeu, care ne iartă şi ne dă putere, ca să fim din ce în ce mai mult în armonie cu principiile Legii lui Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
Apocalipsa 20:12
În Daniel 7, profetul a văzut ziua solemnă în care Judecătorul întregului pământ va examina viaţa şi caracterul oamenilor, în prezenţa sfinţilor îngeri. Cartea vieţii conţine numele tuturor celor care au intrat în slujba lui Dumnezeu. Lucrarea judecăţii de cercetare şi de ştergere a păcatelor trebuie să aibă loc înainte de a doua venire a Domnului nostru.
Satana inventează nenumărate şiretlicuri ca să ne ocupe mintea şi ca să ne împiedice să medităm la lucrarea cu care ar trebui să fim cel mai bine familiarizaţi. Înşelătorul urăşte marile adevăruri care ne îndreaptă atenţia spre jertfa ispăşitoare şi spre Mijlocitorul atotputernic. El ştie că succesul lui depinde de abaterea minţii noastre de la Isus şi de la adevărul Său. Dacă vrem ca mijlocirea Mântuitorului pentru noi în Sanctuarul ceresc să aibă valoare, nu trebuie să permitem ca vreun lucru să împiedice procesul prin care devenim tot mai asemănători cu Hristos. Cele mai bune energii şi eforturi ale noastre trebuie să fie îndreptate în această direcţie.
Cei care formează poporul lui Dumnezeu trebuie să înţeleagă clar subiectul Sanctuarului şi al judecăţii de cercetare. Altfel, ei nu vor putea să-şi exercite credinţa necesară în această vreme şi nici să îşi împlinească partea pe care o are Dumnezeu pentru ei în planul Său. Mijlocirea lui Hristos în favoarea noastră, în Sanctuarul ceresc, are aceeaşi importanţă capitală pentru Planul de Mântuire ca şi moartea Sa pe cruce.
„Pentru toţi aceia care s-au pocăit cu adevărat de păcat şi au apelat prin credinţă la sângele lui Hristos ca jertfă ispăşitoare, s-a scris ’iertare’ în dreptul numelui lor în cărţile cerului. Pentru că au devenit părtaşi la neprihănirea lui Hristos, iar caracterele lor sunt în armonie cu Legea lui Dumnezeu, păcatele lor vor fi şterse, iar ei vor fi socotiţi vrednici de viaţa veşnică.” (Tragedia veacurilor, pag. 483)
Cunoştinţele despre lucrarea Domnului Hristos în favoarea noastră în Sanctuarul ceresc trebuie să fie primite atât în inimă, cât şi în minte.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Ai fost fără prihană în căile tale din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
Ezechiel 28:15
Pentru mulţi oameni, originea păcatului şi motivul existenţei lui sunt o sursă de nedumerire. Ei observă răul, precum şi consecinţele lui teribile, şi se întreabă cum pot toate acestea să existe sub guvernarea unui Dumnezeu care este nemărginit în înţelepciune, putere şi dragoste. Ei nu pot găsi nicio explicaţie pentru această taină. Iar în incertitudinea şi îndoiala lor, nu reuşesc să vadă adevărurile clar revelate în Cuvântul lui Dumnezeu.
Este imposibil să explicăm originea păcatului, în sensul că nu-i putem găsi o scuză. Păcatul este iraţional, fiindcă este manifestarea exterioară a unui principiu contrar marelui principiu al dragostei. Înainte de existenţa răului, în tot universul domneau pacea şi bucuria, bazate pe libertatea de alegere cu care Dumnezeu înzestrase toate fiinţele inteligente create de El.
Dar Lucifer, o fiinţă creată care se afla cel mai aproape de Dumnezeu, a ales să-şi folosească greşit libertatea. Treptat, el a început să nutrească dorinţa de înălţare de sine, care s-a născut din mândrie. El a răspândit printre îngeri spiritul lui de nemulţumire.
În marea Sa înţelepciune, Dumnezeu i-a permis lui Lucifer să ducă mai departe amăgirea şi interpretările greşite, până când spiritul lui de răzvrătire avea să se transforme într-o revoltă făţişă. El avea să fie condamnat de propriile fapte.
„Întregul univers va fi martor la natura şi urmările păcatului. Iar anihilarea lui totală, care la început le-ar fi provocat frică îngerilor, iar lui Dumnezeu dezonoare, va îndreptăţi acum iubirea Sa şi-I va restabili onoarea în faţa universului de fiinţe care fac din plăcere voia Sa şi în a căror inimă este Legea Sa. Păcatul nu se va mai manifesta niciodată. Cuvântul Domnului spune: ’Nenorocirea nu vine de două ori’ (Naum 1,9). Legea lui Dumnezeu, pe care Satana a declarat-o un jug al robiei, va fi onorată ca lege a libertăţii. O creaţie încercată şi trecută prin tot felul de experienţe nu va mai fi niciodată îndepărtată de la supunerea faţă de Acela al cărui caracter a fost deplin manifestat înaintea tuturor, ca fiind iubire nepătrunsă şi înţelepciune infinită.” (Tragedia veacurilor, pag. 504)
Dumnezeu vrea să-L ascultăm din dragoste. Din acest motiv ne-a înzestrat cu capacitatea de a alege.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul.
Geneza 3:15
Harul pe care îl pune Hristos în mintea umană generează în om duşmănie faţă de Satana. Prin noi înşine, despărţiţi de Hristos, suntem din fire în armonie cu Satana, iniţiatorul păcatului. Dar Hristos Se oferă să aşeze în noi ura Sa faţă de păcat. Aceasta îi distinge pe creştini de lume.
Din nefericire, prea puţină atenţie i se dă lui Satana în creştinismul contemporan. Pe de o parte, Satana este un maestru în perpetuarea minciunilor lui despre Dumnezeu şi în aruncarea asupra Lui a vinei pentru toate necazurile vieţii. Pe de altă parte, Satana acţionează pentru a-i face pe creştini să se acomodeze cu plăcerile lumeşti. El se străduieşte neîncetat să îndepărteze barierele care îl desparte pe poporul lui Dumnezeu de lume.
Pavel ne îndeamnă să nu uităm că ne luptăm împotriva unor puteri spirituale de o răutate neîntrecută – împotriva influenţelor acestei lumi şi a spiritelor rele care stăpânesc lumea nevăzută (vezi Efeseni 6,12). Petru ne atrage atenţia că Satana dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (vezi 1 Petru 5,8).
„Cu cât creştinul imită mai mult Modelul divin, cu atât va deveni o ţintă mai sigură a atacurilor lui Satana. […]
Satana L-a atacat pe Hristos cu ispitele cele mai amăgitoare şi cumplite, dar a fost respins de fiecare dată. Acele lupte au fost duse în favoarea noastră; biruinţele acelea ne fac pe noi în stare să învingem. Hristos le va da putere tuturor acelora care-L caută. Niciun om nu poate fi învins de Satana fără consimţământul lui. Ispititorul nu are putere să stăpânească voinţa sau să constrângă sufletul ca să păcătuiască. El poate întrista, dar nu poate contamina. El poate provoca agonie, dar nu poate mânji. Faptul că Hristos a biruit ar trebui să le inspire urmaşilor Lui curaj de a lupta bărbăteşte în lupta împotriva păcatului şi a lui Satana.” (Tragedia veacurilor, pag. 510)
Dumnezeu a promis că Duhul Sfânt va pregăti o cale de scăpare din orice ispită. Nu trebuie să ne lăsăm biruiţi de Satana.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
1 Petru 5:8
Legătura dintre lumea văzută şi cea nevăzută, lucrarea îngerilor lui Dumnezeu şi activitatea duhurilor rele ale lui Satana sunt prezentate clar în Scripturi şi sunt întreţesute cu istoria omenirii. Există astăzi o tendinţă tot mai mare de a nu crede în existenţa spiritelor rele. Alţii consideră că acestea sunt spiritele morţilor. Însă Scripturile afirmă nu numai că îngerii există – atât îngeri buni, cât şi îngeri răi –, ci şi că ei nu sunt spiritele despărţite de corp ale morţilor.
Fiecare urmaş al lui Hristos are un înger păzitor care îl ocroteşte de puterea celui rău. Îngerii răi au fost creaţi fără păcat şi egali în natură, în putere şi în slavă cu îngerii sfinţi.
Noul Testament ne învaţă explicit că bărbaţii şi femeile pot fi posedaţi de demoni. Persoanele posedate nu suferă doar de o boală din cauze naturale. Isus ştia că are de-a face cu prezenţa directă a îngerilor răi ai lui Satana.
De nimic altceva nu se teme Satana mai mult decât de faptul că oamenii îi cunosc planurile. El nu se supără dacă oamenii îl ridiculizează. Îi place foarte mult să fie reprezentat prin imagini groteşti sau dezgustătoare – pe jumătate animal, pe jumătate om. Toate acestea fac parte din măştile lui şirete.
„Nimeni nu se află într-un pericol mai mare din partea spiritelor rele decât aceia care, neţinând seama de mărturia directă şi suficientă a Scripturilor, neagă existenţa şi lucrarea celui rău şi a îngerilor lui. Atâta vreme cât suntem în necunoştinţă cu privire la şiretlicurile lui, Satana are un câştig aproape de necrezut; mulţi iau seama la sugestiile lui, în timp ce cred că urmează îndemnul propriei înţelepciuni. Din acest motiv, pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, când Satana va acţiona cu cea mai mare putere pentru a amăgi şi a distruge, el răspândeşte pretutindeni credinţa că el nu există. Aceasta este metoda lui de a se ascunde pe sine şi modul lui de lucru.” (Tragedia veacurilor, pag. 516)
Trebuie să ne aducem aminte că, deşi Satana este puternic în lumea de astăzi, noi avem un înger păzitor care ne poartă de grijă.