- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”
Ioan 8:12
Unul dintre cele mai importante adevăruri descoperite în Biblie este acela al revenirii lui Hristos pentru a încheia marea lucrare de răscumpărare – aceasta este nota dominantă a Cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii sfinţi din Scriptură, de la Enoh, Iov, Isaia şi Habacuc, până la apostoli, au descris scena minunată a revenirii Domnului. De-a lungul secolelor, valdenzii, Wycliffe, Luther, Calvin şi puritanii au strigat: „Grăbeşte, Doamne, această zi!”
Profeţia prezice modul şi obiectivul revenirii lui Hristos şi totodată prezintă semnele după care putem şti când ea se apropie. Isus a spus că semnele care se vor produce pe cer – prin referirea la soare, lună şi stele – vor vesti revenirea Sa. Tot la fel, vor fi semne pe pământ, cum ar fi creşterea în intensitate şi în frecvenţă a cutremurelor, a foametei, a bolilor şi a războaielor, lucru care le va spune oamenilor că au venit zilele sfârşitului. Isus ne avertizează: „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21,28). Nu avem niciun motiv să nu putem distinge semnele revenirii lui Isus.
Totuşi, pe măsură ce umilinţa şi consacrarea din biserică au fost înlocuite cu mândria şi formalismul, dragostea faţă de Hristos şi credinţa în venirea Sa au început să se răcească. Bisericile apostate nu au vrut să vadă semnele timpului.
„Dacă biserica nu va urma providenţa Sa, primind orice rază de lumină şi îndeplinind orice datorie cunoscută, religia va degenera în mod inevitabil în păzirea unor forme, iar spiritul unei evlavii vitale va dispărea. Acest adevăr a fost ilustrat de repetate ori în istoria bisericii. […] Ascultarea cere un sacrificiu şi implică o cruce. Din acest motiv, mulţi dintre cei care se pretind urmaşi ai lui Hristos au refuzat să accepte lumina din ceruri şi, asemenea iudeilor din vechime, n-au recunoscut timpul cercetării lor.” (Tragedia veacurilor, pag. 316)
Este esenţial să înţelegem care este locul nostru în evenimentele din planul lui Dumnezeu, ca să fim pregătiţi pentru revenirea Domnului Isus.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit.
Daniel 8:14
Dumnezeu l-a ales pe William Miller, un fermier onest din New York, să fie în avangarda vestirii celei de-a doua veniri a lui Hristos. Dragostea lui pentru studiu, deprinderea de a cugeta atent şi de a gândi critic au făcut din el un bărbat cu o judecată sănătoasă şi cu vederi largi. El argumenta că, dacă Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, atunci ea trebuie să fie consecventă cu ea însăşi şi trebuie să fie pentru învăţătura noastră.
Miller a acceptat ideea că modul în care s-au împlinit profeţiile în trecut este un criteriu după care putem stabili împlinirea profeţiilor în viitor. El a fost mulţumit să descopere că interpretarea larg răspândită despre domnia spirituală a lui Hristos – un mileniu pe pământ urmat de sfârşitul lumii – nu era susţinută de Biblie. El a înţeles clar că morţii cei drepţi vor fi înviaţi şi că drepţii în viaţă vor fi îmbrăcaţi în nemurire la revenirea lui Isus. Totodată, Miller a văzut că semnele biblice ale sfârşitului lumii corespundeau cu evenimente care aveau loc în vremea lui. Profeţia care părea că dezvăluie cel mai clar timpul celei de-a doua veniri era cea din Daniel 8,14.
Miller a început să îşi prezinte ideile în particular. De-abia în urma insistenţelor altora, el a acceptat să vorbească în public. Un mare număr de slujitori din multe biserici i-au dat dreptate şi l-au susţinut. Deşi ascultătorii lui erau oameni inteligenţi şi atenţi, numele lui era amintit în presa religioasă numai pentru a fi ridiculizat sau dezaprobat.
„Ţinând seama de mărturia inspiraţiei, cum îndrăznesc oamenii să înveţe că Apocalipsa este o taină dincolo de puterea de pătrundere a înţelepciunii omeneşti? Ea este o taină descoperită, o carte deschisă. Studiul cărţii Apocalipsa îndreaptă mintea către profeţiile lui Daniel şi amândouă prezintă cele mai importante indicaţii date de Dumnezeu oamenilor cu privire la evenimentele care vor avea loc la încheierea istoriei acestei lumi.” (Tragedia veacurilor, pag. 341)
Este nevoie de curaj ca să te opui înţelepciunii tradiţionale şi să îţi aperi public convingerile.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
A început de la Moise şi de la toţi prorocii şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
Luca 24:27
De la un secol la altul, în orice mare reformă, lucrarea lui Dumnezeu prezintă aceleaşi trăsături remarcabile. Însă nicio fiinţă umană, oricât ar fi de onorată de Cer, nu a reuşit vreodată să dobândească o înţelegere deplină a marelui Plan de Mântuire sau măcar o percepţie desăvârşită a scopului pe care îl are Dumnezeu cu lucrarea din vremea ei. Dumnezeu dezvăluie semnificaţiile, pe măsură ce poporul Lui are nevoie de ele.
La prima Sa venire pe pământ, Hristos S-a întrupat la momentul hotărât şi în modul în care a fost prezis de profeţie. Solia profeţilor era că „s-a împlinit vremea”, şi nu se înşelau. „Împărăţia lui Dumnezeu” pe care ei o vesteau a fost întemeiată la moartea lui Hristos; ea nu era o împărăţie asemănătoare cu împărăţiile din lume. Când a mers împreună cu cei doi ucenici spre Emaus, Hristos le-a explicat aceste lucruri şi i-a ajutat să fie pregătiţi pentru dezvăluirea adevărului legat de a doua Sa venire. Ei nu au înţeles bine semnificaţia profeţiilor cu privire la întemeierea Împărăţiei Sale.
Cu alte cuvinte, experienţa ucenicilor care au predicat „Evanghelia Împărăţiei” la prima venire a lui Hristos are un corespondent în experienţa celor care au vestit mesajul celei de-a doua veniri. În ambele cazuri, ei au interpretat greşit evenimentul la care se referea profeţia. Însă Dumnezeu i-a ajutat să depăşească dezamăgirea din 1844, schimbând în bine interpretarea lor greşită.
„Pentru aceşti credincioşi, ca şi pentru primii ucenici, ceea ce în ceasul încercării părea întunecat pentru înţelegerea lor urma să fie clarificat după aceea. Când urmau să vadă ’sfârşitul pe care-l va da Domnul’, aveau să ştie că, în ciuda încercării care a fost urmarea greşelilor lor, planurile Sale de iubire faţă de ei se împliniseră fără greş. Ei aveau să înveţe printr-o experienţă binecuvântată că El este ’foarte îndurător şi plin de milă’, că toate căile Sale sunt ’milă şi adevăr pentru aceia care păzesc legământul Său şi mărturiile Sale’.” (Tragedia veacurilor, pag. 354)
Trebuie să ne fixăm privirea asupra marelui tablou al marii lupte, ştiind faptul că profeţiile despre revenirea Domnului Isus se vor împlini atunci când El va considera că a sosit vremea.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi oricărui norod.
Apocalipsa 14:6
O mare redeşteptare religioasă în urma vestirii revenirii iminente a lui Hristos este prezisă în profeţia primei solii îngereşti din Apocalipsa. În secolele trecute nu mai fusese proclamat niciodată un astfel de mesaj: ceasul judecăţii a sosit.
Asemenea Marii Reforme din secolul al XVI-lea, Mişcarea Adventă a apărut concomitent în mai multe ţări. La trei ani după ce Miller a ajuns la explicaţia cu privire la profeţiile care arătau spre timpul judecăţii, Joseph Wolff, „misionarul lumii”, a călătorit intens între 1821 şi 1845 în Egipt, Etiopia, Palestina, Siria, Persia şi Statele Unite, ca să predice despre a doua venire şi ca să distribuie Biblii în diferite limbi.
În America de Sud, Lacunza şi-a publicat convingerile despre a doua venire a lui Hristos sub pseudonimul „Rabinul Ben-Ezra”, iar în 1825, cartea lui a fost tradusă în engleză. Bengel era un cercetător biblic ilustru. Lumina despre a doua venire a lui Hristos a inundat mintea lui după ce a ascultat o predică despre Apocalipsa 21. Scrierile lui s-au răspândit în toată lumea creştină.
În Geneva, Elveţia, Gaussen, un bine-cunoscut şi îndrăgit învăţat şi predicator în lumea franceză, şi-a publicat lecţiile despre apropiata revenire a lui Hristos – mai întâi în varianta pentru copii şi apoi, după stârnirea unui mare interes, şi în varianta pentru adulţi.
În Scandinavia, deşi biserica de stat se opunea interesului larg răspândit faţă de mesajul referitor la a doua venire, copilaşii au predicat în mod miraculos despre venirea lui Isus în curând.
„Perioada de aşteptare a trecut, iar Hristos nu S-a arătat pentru eliberarea poporului Său. Aceia care, cu credinţă şi iubire sinceră, L-au aşteptat pe Mântuitorul au avut parte de o dezamăgire amară. Cu toate acestea, planurile lui Dumnezeu se împlineau; El punea la încercare inimile acelora care mărturisiseră că aşteaptă revenirea Sa. Printre ei erau mulţi care nu fuseseră mânaţi de motive nobile, ci de teamă.” (Tragedia veacurilor, pag. 374)
În momentele cruciale din planul Său, Dumnezeu ridică oameni care să transmită lumii un mesaj special.
- Detalii
- Scris de: Herbert Edgar Douglass
- Categorie: Devoțional de seară
Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Apocalipsa 18:4
William Miller şi tovarăşii lui aveau în minte un singur scop: acela de a-i pregăti pe oameni pentru revenirea lui Isus. Ei nu au încercat să câştige convertiţi pentru o anumită confesiune sau biserică. Însă, în vara anului 1844, aproape 50 de mii de persoane au părăsit bisericile creştine. În acelaşi timp, dovezile declinului brusc al vieţii spirituale existau pretutindeni în bisericile din Statele Unite – un fapt observat atât în presă, cât şi de la amvoane.
Întunericul spiritual nu este cauzat de retragerea arbitrară a harului lui Dumnezeu, ci de neglijarea sau respingerea luminii divine de către om. Cei care îşi înăbuşă conştient convingerile cu privire la datoria lor îşi vor pierde, în cele din urmă, puterea de a face distincţie între adevăr şi eroare.
Prin neacceptarea mesajului primului înger, din Apocalipsa 14:6,7, mesaj care ar fi îndreptat relele ce îi despărţeau de Dumnezeu, oamenii au trecut printr-un fel de moarte spirituală, care părea să caracterizeze bisericile în anul 1844.
Chemarea de a ieşi din Babilon, dată în Apocalipsa 18:4, subliniază adevărul că mulţi din poporul lui Dumnezeu mai sunt încă în Babilon. Cuvântul Babilon – „încurcătură” – poate fi aşezat pe bună dreptate în dreptul acelor biserici care pretind că şi-au derivat doctrinele din Biblie, dar care sunt divizate în nenumărate confesiuni, cu crezuri şi teorii care sunt într-o mare măsură contradictorii.
„Cu tot întunericul spiritual şi îndepărtarea de Dumnezeu care există în bisericile care compun Babilonul, majoritatea adevăraţilor urmaşi ai lui Hristos se găsesc încă în ele. Dintre ei sunt mulţi care n-au auzit niciodată adevărurile deosebite pentru acest timp. Nu puţini sunt aceia care sunt nemulţumiţi de starea lor actuală şi vor o lumină mai clară. […] Va veni vremea când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice nu vor mai putea rămâne în legătură cu unii care sunt ’iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu; având o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea’.” (Tragedia veacurilor, pag. 390)
Dumnezeu îi cheamă pe oameni să iasă din „încurcătura” creştinismului contemporan, să îşi întemeieze credinţa pe Cuvântul lui Dumnezeu şi să aştepte revenirea Domnului Isus.