Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi sfântul Locaş va fi curăţit.
Daniel 8:14
Dumnezeu l-a ales pe William Miller, un fermier onest din New York, să fie în avangarda vestirii celei de-a doua veniri a lui Hristos. Dragostea lui pentru studiu, deprinderea de a cugeta atent şi de a gândi critic au făcut din el un bărbat cu o judecată sănătoasă şi cu vederi largi. El argumenta că, dacă Biblia este o descoperire de la Dumnezeu, atunci ea trebuie să fie consecventă cu ea însăşi şi trebuie să fie pentru învăţătura noastră.
Miller a acceptat ideea că modul în care s-au împlinit profeţiile în trecut este un criteriu după care putem stabili împlinirea profeţiilor în viitor. El a fost mulţumit să descopere că interpretarea larg răspândită despre domnia spirituală a lui Hristos – un mileniu pe pământ urmat de sfârşitul lumii – nu era susţinută de Biblie. El a înţeles clar că morţii cei drepţi vor fi înviaţi şi că drepţii în viaţă vor fi îmbrăcaţi în nemurire la revenirea lui Isus. Totodată, Miller a văzut că semnele biblice ale sfârşitului lumii corespundeau cu evenimente care aveau loc în vremea lui. Profeţia care părea că dezvăluie cel mai clar timpul celei de-a doua veniri era cea din Daniel 8,14.
Miller a început să îşi prezinte ideile în particular. De-abia în urma insistenţelor altora, el a acceptat să vorbească în public. Un mare număr de slujitori din multe biserici i-au dat dreptate şi l-au susţinut. Deşi ascultătorii lui erau oameni inteligenţi şi atenţi, numele lui era amintit în presa religioasă numai pentru a fi ridiculizat sau dezaprobat.
„Ţinând seama de mărturia inspiraţiei, cum îndrăznesc oamenii să înveţe că Apocalipsa este o taină dincolo de puterea de pătrundere a înţelepciunii omeneşti? Ea este o taină descoperită, o carte deschisă. Studiul cărţii Apocalipsa îndreaptă mintea către profeţiile lui Daniel şi amândouă prezintă cele mai importante indicaţii date de Dumnezeu oamenilor cu privire la evenimentele care vor avea loc la încheierea istoriei acestei lumi.” (Tragedia veacurilor, pag. 341)
Este nevoie de curaj ca să te opui înţelepciunii tradiţionale şi să îţi aperi public convingerile.