Iată, Domnul iese din locuinţa Lui să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă şi nu va mai acoperi uciderile.
Isaia 26:21
Judecăţile pe care Babilonul le-a atras asupra lui vor fi îngrozitoare. În furia lui, Satana a arătat până unde va merge răul atunci când Dumnezeu nu îl mai ţine în frâu.
Cei nelegiuiţi sunt copleşiţi de regrete, nu din cauza neglijării păcătoase a lui Dumnezeu sau din cauza urii faţă de semenii lor, ci pentru că Dumnezeu a ieşit învingător. Ei deplâng urmarea acestui fapt, dar nu se pocăiesc de nelegiuirea lor. Dacă ar putea, ar mai încerca să învingă. Nelegiuiţii privesc la oamenii pe care i-au luat în derâdere şi pe care şi-au dorit să-i extermine şi văd că ei trec nevătămaţi prin boli, furtuni şi cutremure.
Pastorii şi membrii bisericii îşi dau seama că nu au avut o relaţie corectă cu Dumnezeu. Ei au respins adevărul şi au ales să pună preţ pe rătăcire. Nicio limbă nu poate exprima dorinţa pe care o simt cei neascultători şi necredincioşi de a avea ce au pierdut pentru totdeauna: viaţa veşnică. Oamenii înaintea cărora lumea se închina datorită talentelor şi elocvenţei lor văd acum aceste lucruri în adevărata lor lumină.
Oamenii înţeleg că au fost amăgiţi. Fiecare îl acuză pe celălalt că l-a condus la distrugere, dar se unesc în manifestarea celei mai crude condamnări faţă de pastori şi conducători religioşi. Acum, de disperare, aceşti învăţători mărturisesc înaintea lumii lucrarea lor de amăgire. Armele care au fost destinate uciderii poporului lui Dumnezeu sunt acum îndreptate spre distrugerea adversarilor lor. Vărsarea de sânge şi lupta cuprind tot pământul.
„Aici trebuie să fie locuinţa lui Satana şi a îngerilor răi timp de o mie de ani. Limitat la pământ, el nu va mai avea acces la alte lumi, pentru a-i ispiti şi a-i supăra pe aceia care n-au căzut niciodată. În acest sens este el legat; n-a mai rămas nimeni asupra căruia să-şi poată exercita puterea. Este oprit cu totul să-şi continue lucrarea de amăgire şi de distrugere care, timp de atâtea secole, a fost singura lui desfătare.” (Tragedia veacurilor, pag. 659)
Plata păcatului este moartea, iar cei care aleg să se identifice cu păcatul vor fi distruşi împreună cu el.