De ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
Fapte 15:10
Când Pavel şi Barnaba s-au întors în Antiohia după prima lor călătorie misionară, unii creştini iudei din Ierusalim au ridicat o întrebare care a dus la apariţia unei controverse în sânul tinerei biserici: Ca să fie mântuiţi, este necesar ca cei nou-convertiţi dintre păgâni să fie circumcişi şi să păzească toată legea ceremonială? (Vezi Fapte 15,5.) De o parte se aflau Pavel şi Barnaba, iar de cealaltă parte, credincioşii iudei din Ierusalim.
„Gruparea” din Ierusalim nu reuşea să înţeleagă că toate jertfele din Vechiul Testament prefiguraseră moartea lui Isus şi nu mai aveau sens după cruce. Biserica din Antiohia i-a trimis la Ierusalim pe Pavel, pe Barnaba şi pe alţi bărbaţi cu răspundere, fiind de părere că toată această controversă trebuia să înceteze, până la momentul în care un consiliu general al bisericii avea să ia o hotărâre finală.
După multele discuţii care au avut loc în consiliu, Petru le-a reamintit membrilor că Duhul Sfânt luase deja o hotărâre în privinţa aceasta atunci când se convertise Corneliu. Duhul Sfânt a coborât cu aceeaşi putere atât asupra neevreilor netăiaţi-împrejur, cât şi asupra iudeilor tăiaţi-împrejur.
Iacov, fratele lui Isus, a anunţat hotărârea consiliului: neevrei trebuiau să se ferească de infidelitate conjugală, de carnea jertfită idolilor şi de animale care fuseseră sugrumate (al căror sânge nu a fost lăsat să se scurgă). Oricine susţinea că cei nou-convertiţi dintre neevrei trebuiau să fie circumcişi încălca hotărârea bisericii.
„În lucrarea sa, Pavel a fost deseori obligat să ia poziţie de unul singur. El era în mod deosebit învăţat de Dumnezeu şi nu îndrăznea să facă vreo concesie în privinţa principiului. Uneori, sarcina sa era grea, dar Pavel stătea tare de partea adevărului. El a înţeles că biserica nu trebuie niciodată să ajungă sub controlul puterii omeneşti. Tradiţiile şi concepţiile oamenilor nu trebuie să ia locul adevărului descoperit. Înaintarea soliei Evangheliei nu trebuie împiedicată de prejudecăţile şi preferinţele oamenilor, oricare ar fi poziţia lor în biserică.” (Faptele apostolilor, pag. 199)
Este o sursă de înţelepciune numărul mare de oameni cu diferite idei. Dumnezeu doreşte ca lucrarea bisericii Sale să înainteze în unitate.