Unii dintre ei şi o mare mulţime de greci temători de Dumnezeu şi multe femei de frunte au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.
Fapte 17:4
După Filipi, Pavel şi Sila s-au dus în Tesalonic, unde se afla o mare comunitate evreiască. După cum făcea de obicei în faţa ascultătorilor evrei, Pavel a vorbit despre Scripturile Vechiului Testament referitoare la Mesia şi despre modul în care aceste profeţii se împliniseră prin viaţa şi moartea lui Isus. El le-a vorbit apoi şi despre învierea lui Isus din morţi. Explicând profeţiile din Vechiul Testament care arătau că Isus era Mesia, el a apelat la aceeaşi metodă folosită de Învăţătorul cu ucenicii pe drumul spre Emaus.
Pavel le-a vorbit iudeilor din Tesalonic despre râvna pe care o avusese odată pentru legea ceremonială şi despre experienţa minunată de la poarta Damascului. Înainte de convertire, el îşi pusese încrederea în evlavia moştenită, o speranţă falsă. Se încrezuse în forme şi ceremonii. Ataşamentul lui faţă de Lege nu fusese însoţit de credinţa în Dumnezeu şi, prin urmare, nu avea niciun efect. Se lăudase că era fără prihană în ceea ce priveşte împlinirea faptelor Legii, dar Îl respinsese pe Acela care dăduse valoare Legii. Cu îndrăzneală sfântă, Pavel a vestit Evanghelia, arătând care era adevărata semnificaţie a riturilor şi ceremoniilor legate de serviciile de la sanctuar şi explicând cum se împlinesc ele în lucrarea Domnului de pe pământ şi din cer.
„Cei care azi prezintă adevăruri nepopulare nu trebuie să se descurajeze dacă vreodată întâmpină, chiar din partea acelora care se pretind a fi creştini, o atitudine la fel de ostilă ca aceea de care Pavel şi tovarăşii lui au avut parte. […] Solii crucii trebuie să se înarmeze cu vigilenţă şi rugăciune şi să înainteze cu multă credinţă şi curaj, lucrând întotdeauna în Numele lui Isus. Ei trebuie să-L înalţe pe Hristos ca Mijlocitorul omului în Sanctuarul ceresc, Cel în care s-au concentrat toate jertfele sistemului din Vechiul Testament şi prin a cărui jertfă ispăşitoare călcătorii Legii lui Dumnezeu pot găsi pace şi iertare.” (Faptele apostolilor, pag. 230)
Una dintre metodele cele mai eficiente de mărturisire este aceea de a vorbi despre felul în care ne-a condus Dumnezeu în trecut: victoriile pe care El le-a făcut posibile şi iertarea pe care ne-a oferit-o.