Dacă împrumuți bani vreunuia din poporul Meu, săracului care este cu tine, să nu fii față de el ca un cămătar și să nu ceri camătă de la el.
Exodul 22:25
Camăta este o dobândă excesivă, ilicită, care îl așază pe datornic într-o poziție umilitoare, iar pe creditor în poziția de exploatator. În mod normal, cămătarul este un posesor de bunuri aflat în mod clar pe o poziție socială avantajată față de cel care împrumută de la el. Cămătarul oferă, cu împrumut și dobândă imorală, banii pe care îi are, iar cel care împrumută de la el folosește banii pe care nu îi are. Acest tip de relație socială poate produce tensiuni și dezechilibru economic cu consecințe dureroase.
Din perspectiva dreptății divine și a bunului-simț de conviețuire socială, cămătăria este păcat și îl dezonorează pe cămătar, afundându-l pe debitor în datorii cu efect dezastruos. Sigur, am putea spune ceva și despre cel care nu-și face socotelile în mod înțelept și intră în datorii riscante, dar să ne ocupăm acum de delincvent și delicvența lui. Lăcomia de bani este un păcat condamnat de Scriptură și ea constituie mobilul cămătăriei. Când acest lucru se întâmplă în sânul poporului lui Dumnezeu, nu ne putem aștepta ca Dumnezeu să tacă.
Glasul profeților s-a ridicat adesea împotriva practicilor care au determinat segregarea socială și accentuarea sărăciei. Pentru acest motiv a fost poruncit de Dumnezeu jubileul. Cu această ocazie, odată la cincizeci de anirelațiile sociale trebuiau restabilite și resetate. În declarația de misiune a lui Hristos, anul de îndurare al Domnului ocupă un loc important. Evanghelia are drept scop schimbarea inimii cămătarilor și îmbunătățirea condiției sociale a săracilor. Soluția și pentru cămătariși pentru datornici este pocăința noastră cea de obște.
Doamne, ia și inima mea în grija Ta, pentru a fi ferit în mod sigur de abuzurile pe care firea mea pământească este în stare să le săvârșească. Amin!
Unde este odaia pentru oaspeți, în care să mănânc Paștele cu ucenicii Mei?
Marcu 14:14
Hristos era în căutarea unui spațiu special amenajat pentru adăpostirea unei experiențe de mare calibru pentru lucrarea Sa și pentru viața imediată și viitoare a bisericii Sale. Maria din Ierusalim și casa ei era integrată într-un program coordonat de Duhul și de îngeri, iar atunci când ucenicii au întrebat unde este Camera de sus, omul casei era în temă cu programul divin și le-a arătat în mod natural locul. Acel loc avea să devină leagănul bisericii lui Hristos. Odaia pentru oaspeți s-a transformat în biserică.
Duhul Sfânt și îngerii bat pe la porți căutând persoane dispuse să ofere spațiu pe care Dumnezeu să-l binecuvânteze cu prezența și lucrarea Sa. În camera de sus a fiecăruia dintre noi, Dumnezeu vrea să-și dezvolte Împărăția. Are nevoie de acordul nostru. Nu trebuie să ne facem griji în legătură cu modul în care spațiul de folosință va fi întrebuințat și nici cu privire la plata chiriei. Recompensele Domnului vor întrece cu mult nivelul obișnuit al chiriilor din zonă.
Preocuparea noastră este să facem rezervarea și să aven grijă să nu se suprapună cu alte activități și evenimente concurente. Mai trebuie să ne asigurăm că odaia noastră de oaspeți este în bună stare de funcționare. De restul se ocupă Sfântul Oaspete. Important este ca activitatea Împărăției să se desfășoare pe spațiul nostru. Acolo va înflori slava și măreția lui Dumnezeu. Acolo se vor înălța rugăciunile care vor deschide cerul și vor lumina pământul. Acolo va începe veșnicia, în camera noastră de sus, a fiecăruia dintre noi.
Doamne, și casa sufletului meu ar putea fi un loc al revărsării binecuvântărilor Tale. Binevoiește să o iei în grijă și folosință spre slava Ta. Amin!
În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.
1 Corinteni 4:2, NTR
Am ales Noua Traducere a Bibliei în limba română pentru exprimarea mai concisă și mai actuală. Aici Pavel vorbește despre datoria de fond a fiecărui creștinîn general și a responsabililor din biserică în mod special. Datoria este obligația cerută de statutul și rolul fiecăruia față de împlinirea căreia fiecare este evaluat înaintea lui Dumnezeu.
Împlinirea datoriei noastre nu Îl îndatorează pe Dumnezeu față de noi și nici nu ne creează merite, nici cel puțin suficiente, despre merite suplimentare nici nu poate fi vorba.
Puterea omenească despărțită de Dumnezeu nu este suficientă pentru împlinirea datoriei față de sine, față de Dumnezeu și față de semeni. Dumnezeu ne pune la dispoziție mijloacele harului pentru a fi eficienți în împlinirea datoriei. Duhul Sfânt este nerăbdător să reverse belșugul darurilor Sale peste cei care sunt interesați și care cer și primesc promisiunea Tatălui.
Apostolul vorbește aici în mod indirect de o evaluare a modului în care este îndeplinită datoria. Îi place lui Dumnezeu să ne găsească credincioși. Nu este vorba de mărturisirea convingerilor, ci de îndeplinirea datoriei. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, calitatea slujirii este la fel de importantă ca și cantitatea. Dacă dragostea este cea care conferă faptelor valoare ,atunci ea poate fi cerută continuu și poate fi primită continuu, adică chiar acum.
Doamne, nu sunt sigur că îmi cunosc foarte bine datoria, de aceea Te rog să mi-o arăți în mod deslușit, iar apoi să mă ajuți să mi-o îndeplinesc cât se poate de bine. Amin!
Nu se va face niciun rău și nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci tot pământul va fi plin de cunoștința Domnului.
Isaia 11:9
Paguba și perdanții constituie emblema păcatului și a păcătoșilor. Pierderile actuale care nu vor mai fi pe muntele lui Dumnezeu, la așezarea din nou a lucrurilor, sunt determinate de acțiunea răului sub toate formele sale de manifestare.
Răul cosmic este cel care ne amenință ca planetă fie sub forma radiațiilor cosmice, fie ca posibilă ciocnire cu alt corp ceresc, asteroizi, de exemplu. Mai este și frigul cosmic la fel de incomod și tulburător ca și primele două amenințări amintite mai devreme.
Răul fizic este foarte bine exprimat de legea a doua a termodinamici, care ne atrage atenția că sistemele tind să se oprească, dacă nu sunt alimentate cu energie. Putreziciunea și degradarea materiei organice și nu numai a ei, ne face să rămânem pe gânduri la marginea unui câmp de ruine pe locul unde era cândva viață și activitate înfloritoare.
Dar cel mai rău dintre toate relele este răul moral care ruinează sufletul omenesc și duce în mod inevitabil la moarte. Pe muntele Domnului nu va mai fi nicio pagubă. Nu va mai fi amenințare de niciun fel. Nicio daună și nici inspectori de daune nu vor mai fi. Pentru accesul la muntele Domnului avem nevoie de nașterea din nou și antrenamentul necesar vieții celei noi. Pentru a locui pe muntele Domnului avem nevoie imperioasă de Domnul acestui munte acum, în fiecare clipă și în veci de veci.
Doamne, dauna pe care și păcatele mele au adus-o Împărăției Tale a fost deja plătită de Tine ceea ce mă face să Îți rămân deplin îndatorat. Îmi exprim gratitudinea prin această rugăciune. Amin!
Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească.
Geneza 2:15
Ecologia este o știință la fel de veche ca omul însuși. Ea se ocupă de studiul relațiilor dintre viețuitoare și mediul lor natural. față de mediul natural avem datoria de a-l administra în mod sustenabil. Aceasta a fost prima grijă și ocupație a omului. Dumnezeu l-a așezat în grădina Edenului pentru a administra eficient și holist resursele naturale.
Intrarea păcatului în lume a produs o serie de modificări contraproductive în relațiile dintre diversele sisteme naturale, tulburând armonia și echilibrul original. Chiar și în condițiile de absență a păcatului, viața sistemelor naturii avea nevoie de administrare inteligentă și de intervenție calificată. După tulburarea gravă a lucrurilor, ecologia a început să prezinte probleme dintre cele mai serioase.
Speciile originale au început să se lupte între ele pentru supraviețuire și împărțirea teritoriului și privilegiilor, iar din această luptăunele specii și chiar ecosisteme au dispărut, proces care continuă și astăzi.
Elementul de bază al ecologiei este respectul și atașamentul față de creația lui Dumnezeu. Am putea spune același lucru afirmând că natura trebuie iubită, respectată și îngrijită. Răutatea și violența umană sunt dintre cele mai serioase cauze ale degradării mediului. Ecologia rămâne nu numai o problemă de politică a administrării mediului, ci și o componentă a vieții spirituale. Iubirea naturii este o dimensiune a sănătății noastre spirituale. Dincolo de consecințele naturale negative ale neglijenței acestui domeniu, este și responsabilitatea înaintea lui Dumnezeu pentru buna administrare a resurselor naturale.
Doamne, ferește-mă de păcatul cetății Meroza, care și-a văzut de ale ei în timp ce participarea ei era imperios necesară. Pune și în mine iubire și grijă față de lucrurile Tale din natură și societate și învață-mă cum să le îngrijesc. Amin!