- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Să nu dați câinilor lucrurile sfinte și să nu aruncați mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare și să se întoarcă să vă rupă.
Matei 7:6
De la facerea lumii, sacrul și profanul se află într-un permanent tandem. Fiecare dintre cele două trebuie definite clar și tratate ca atare. Cel mai important lucru este linia de demarcație dintre cele două. Asistăm astăzi la un proces dureros de ștergere a acestei linii de deosebire dintre ele. Din acest motiv este imperios necesară o intervenție lucidă și fermă pentru a contracara degradarea situației.
„Să nu dați câinilor lucrurile sfinte” este o poruncă în adevăratul sens al cuvântului. Însăși formularea sfatului Învățătorului oamenilor este similară celor mai solemne și explicite porunci: „Să nu!”Care sunt lucrurile avute aici în vedere? Îi lăsăm pe teologi să sistematizeze criteriile de selecție și să alcătuiască lista despre ce este și ce nu este lucru sfânt. Noi vom defini simplu și pe înțeles: Lucrurile sfinte sunt cele pe care Dumnezeu le enumeră și care Îi aparțin sau sunt în legătură cu El. Putem enumera câteva: Viața, Dragostea, Adevărul, Credința, Fidelitatea, Munca, Odihna, Sărbătoarea, Creația, Recreația, Bucuria, Ascultarea…
Tratarea cu lipsă de discernământ și de respect a acestor valori și folosirea lor necuviincioasă este un păcat care aduce urmări. Învățătorul a precizat că aceste lucruri sfinte sunt călcate în picioare, și necuvântătoarele se pot manifesta periculos de violent împotriva celui care încearcă să le înnobileze în mod neînțelept.
Dacă a pune în discuție un subiect sacru conduce la disprețul și batjocura acestuia, este mai binede a păstra tăcerea despre acest subiect, pentru a fi discutat într-un mediu corespunzător. Vorbim despre responsabilitate și discernământ și doar Duhul ne poate asista corespunzător într-un asemenea demers. Îl invocăm să ne conducă și astăzi în drumul vieții noastre plin de riscuri, capcane și poticneli. Apreciem lucrarea Sa, rugându-ne special în acest sens.
Doamne, pune și în mine Duhul Tău care să mă ajute să fac distincția între sacru și profan pentru a mă comporta corespunzător cu fiecare dintre aceste două categorii. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
După aceea, Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile pe unde avea să treacă El.
Luca 10:1
Când este vorba despre numere trebuie avut în vedere nu numai cantitatea pe care o desemnează, ci și calitatea acesteia. Din această perspectivă, șaptezeci de ucenici se referă atât la mulțimea, cât și la experiența sau competențele celor trimiși, iar dacă luăm în discuție trimiterea, aceasta este semnul apostoliei.Apostolul este un mesager, sau emisar, acreditat pentru o misiune (din grecescul apostelo, „a trimite”).
Șaptezeci de ucenici formează un „comando” al credinței extrem de eficient, ei constituie o biserică locală ultraperformantă. Asociați doi câte doi, credincioșii se sprijină și se încurajează, se sfătuiesc și acționează pentru realizarea misiunii de pregătire a venirii Domnului, astfel că atunci când va veni El să fie primiți în mod corespunzător.
Acțiunea celor șaptezeci de ucenici este un experiment prin care se testează calitatea uceniciei. Această acțiune pare spontană, dar ea are la bază o experiență emergentă aflată în plină desfășurare.Deși Învățătorul a chemat doar doisprezece ucenici pe care i-a scos din producție pentru a-i pregăti în mod special pentru structura viitoarei Sale biserici, alți voluntari frecventau în mod regulat cursurile. Ei aveau să constituie armata de prezbiteri și diaconi necesari pentru susținerea lucrării.
Interesant că misiunea încredințată celor șaptezeci era similară cu a lui Ioan Botezătorul, care la rândul lui era un urmaș spiritual al lui Ilie. Lucrarea lor de bază era facilitarea venirii Domnului. Ne putem ușor imagina lucrarea acestora în campania publică organizată de Învățător. Aceștia mergeau din loc în loc fără niciun fel de structură de susținere, învățând să trăiască și să lucreze prin credință. Ei vorbeau cu oamenii despre Împărăția lui Dumnezeu în mod atractiv și convingător, iar la nevoie își dovedeau bunele intenții ajutându-i pe oameni să se simtă un pic mai bine în necazurile și suferințele lor. La întoarcere din campanie, cei șaptezeci erau plini de entuziasm și putere. Iată o modalitate la îndemână de a ne trata depresia și apatia de zi cu zi.
Doamne, conectează-mă și pe mine la misiunea celor șaptezeci și fă-mi și mie parte de bucuria misiunii împlinite. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Isus i-a zis: „Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.”
Marcu 7:27
Dumnezeu face uneori lucruri pentru care ai nevoie de simțul umorului pentru a le putea pricepe sau cel puțin un discernământ foarte ascuțit. Acesta este cazul femeii cananite care a venit la Isus cu o cerere normală și legitimă, dar a fost întâmpinată cu o aparentă rezistență, dacă nu chiar cu lipsă de bunăvoință. Care este semnificația acestei atitudini din partea Învățătorului oamenilor? Putem să găsim răspunsul dacă luăm în considerație contextul în care se întâmplă lucrurile. Acolo sunt ucenicii cu prejudecățile lor, care aveau nevoie să se vadă pe ei înșiși în adevărata lumină, așa că Rabi procedează ca și când ar fi fost unul dintre ucenici. Morala este evidentă.
Tachinarea nu este o manifestare de aversiune sau ostilitate, este un joc de-a supărarea și lupta. Tachinarea presupune un anumit raport de bună relație între combatanți. Cei care se iubesc se tachinează, spune un proverb franțuzesc. Aplicată această regulă la cazul în speță, refuzul Maestrului nu este un refuz, ci o invitație la insistență, ceea ce se și întâmplă. Rezultatul este pe măsură. Când femeia petiționară s-a întors acasă fiica ei era bine și sănătoasă, iar aparenta rezistență a Învățătorului avea deja toată înțelegerea și acceptarea.
Uneori Dumnezeu Se joacă cu noi și așteaptă să ne prindem care sunt regulile jocului. Viața de rugăciune poate fi un teren foarte fertil pentru acest tip de experiențe. Uneori Dumnezeu pare că este plecat de la birou, în timp ce noi ne depunem actele pentru diferite proiecte. Dar lipsa Lui este numai aparentă. El știe tot, vede tot, aude tot și poate tot. Dorește numai să ne prindem în iureșul jocului și lucrurile se vor sfârși bine. Uneori rugăciunea este în sine o ocazie de a învăța să ne rugăm și să ne rugăm cât și cum trebuie.
Doamne, dă-mi înțelepciunea de a înțelege unele acțiuni ale Tale care sunt mai greu de înțeles și de a mă comporta spre binele celor din jur și spre slava Ta. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Dimineața, Isus stătea pe țărm, dar ucenicii nu știau că este Isus.
Ioan 21:4
În timp ce discipolii se aflau pe apă, Maestrul era pe țărm. Apostolii erau într-un mediu mișcător și nesigur, în timp ce Domnul stătea în siguranță deplină și pregătit să-i întâmpine. Acolo, pe mal, El îi aștepta pe ucenici cu masa aproape gata pusă. Mai lipseau câteva detalii, peștii pe care aveau să-i prindă în clipele următoare, la indicația Lui care s-a dovedit a fi una inspirată.
Raportul acesta dintre uscat și mare pare să fie o constantă. Pe țărmul stabil al universului Domnul nostru ne așteaptă învăluit în semiîntunericul nu atât al depărtării spațiale, cât a distanței sufletești. Toate lucrurile sunt gata din punctul de vedere al lui Dumnezeu, dar mai lipsește ceva care trebuie făcut întocmai și exact după porunca Lui. În instrucțiunile Sale este la pachet și puterea de execuție.
Ni se spune despre cum se mânuiește eficient năvodul. Aceasta este ultima aruncare, după o noapte de oboseală, eșec și neîmplinire. În partea dreaptă a corabiei este mișcarea norocoasă. Experiența și expertiza noastră sunt insuficiente fără coordonarea de pe țărm. Acolo este comandamentul operațiunilor de pe mare. Noi ne aflăm printre valuri, El Se află pe chei. Succesul este în mâna Lui, dar operațiunea trebuie făcută aici, printre riscuri și amenințări. Prânzul de pe țărm este gata pregătit, mai lipsește doar mișcareanoastră, la porunca Lui.
Doamne, pe țărmul plin de soare al universului vreau să fiu împreună cu Tine și cu mântuiți Tăi din toate timpurile și cu dragii mei. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Alegeți astăzi cui vreți să slujiți. … Cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului.
Iosua 24:14,15
Alternativa este o formă de libertate a alegerii între două variante, soluții sau preferințe care se exclud reciproc. Alegând una, în mod obligatoriu, cealaltă este respinsă. Consecințele sunt indiscutabil în același conflict. Trebuie să recunoaștem că nu toate deciziile sunt din acest domeniu –alb-negru al alternativei.
Iosua pune înaintea poporului alternativa slujirii idolatre sau a slujirii monoteiste față de Dumnezeul creator. Dar atașamentul său atât față de Dumnezeu, cât și față de poporul său îl face să-și afirme cu tărie și convingere opțiunea personală. El se teme că poporul nu ar ști să folosească libertatea de alegere și ar putea face o alegere greșită, de aceea se grăbește să faciliteze alternativa cea bună.
Iată și un exemplu de falsă alternativă: Am citit zilele trecute provocarea unui amic de a face alegerea între o eventuală mare biserică și grupele mici. El insista că trebuie să decidem ce anume să alegem: grupele mici sau o mare biserică aflată doar în stadiul de proiect în mintea lui. Evident că întrebarea lui era mai degrabă retorică, încercând, prin formularea ei, să susțină și să promoveze o megabiserică în defavoarea grupelor mici. Aici nu avem de-a face cu o alternativă pentru că putem alege grupele mici și în același timp apartenența la o biserică de câteva mii de membri. Acest lucru este chiar de dorit. Eu aș formula în acest caz o provocare cu adevărat rentabilă:Să alegem grupa mică și participarea regulată la o biserică mare și puternică,pentru că altfel nu vom avea nicio șansă de supraviețuire confesională.
Doamne, alternativa aleasă de mine este cât despre mine, eu și casa mea vom sluji Domnului. Amin!