- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.
Geneza 2:2,3
Cifra 7 este simbolul idealului, desăvârșirii, a perfecțiunii lucrării lui Dumnezeu. Ziua de odihnă este o expresie a acestei desăvârșiri. Este foarte interesant că viața umană este creată și funcționează normal numai în acest ritm impus de Dumnezeu, Sabatul devenind o expresie a lucrării și caracterului lui Dumnezeu, un sigiliu al Viului Dumnezeu.
Când Revoluția Franceză a încercat să schimbe vremurile și soroacele pe formula decimală, noul sistem s-a împotmolit repede și a trebuit să fie abandonat. Oamenii și animalele nu au putut să se adapteze săptămânii de zece zile fiindcă ritmul natural este de șapte și trebuia să rămână așa. Intenția luminaților francezi era clară: doreau să șteargă semnătura lui Dumnezeu care îi incomoda în recrearea lumii după chipul și asemănarea rațiunii fără Dumnezeu.
Din șapte în șapte zile ne aducem aminte că în șase zile a făcut Dumnezeu lumea și în ziua a șaptea și-a luat liber să Se ocupe de capodopera creației Sale: Adam și Eva. Prima zi a șaptea a fost o zi de bucurie și încântare. Adam era încântat de Eva, iar ea se simțea atât de bine în compania lui Adam. Creatorul era așa de încântat să-i privească pe cei doi făcuți după oglindirea propriului Chip.
Sabatul trebuie să rămână o zi de încântare și refacere. Sub semnul șaptelui divin, închinarea noastră trebuie să fie o trăire a bucuriei și entuziasmului credinței în prezența și sub binecuvântarea Tatălui tuturor lucrurilor. De aceea, ziua de odihnă se armonizează bine cu căutarea semnăturii divine în celelalte lucruri create de El. Mintea luminată de Duhul lui Dumnezeu poate încă distinge, printre contorsiunile pe care le-a provocat păcatul în lumea naturală, frumusețea și măreția semnăturii lui Dumnezeu.
Doamne, recunosc semnătura Ta în lumea naturală și în viața mea. Continuă să Te manifești ca Domn și Stăpân și peste viața mea. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Să hotărăști poporului anumite margini de jur împrejur și să spui: „Să nu cumva să vă suiți pe munte sau să vă atingeți de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu moartea.
Exodul 19:12
Momentul proclamării Legii pe Sinai trebuia să fie o ocazie impresionantă, pentru a produce mutația necesară în viața și comportamentul poporului ales. Moise a fost instruit de Dumnezeu să stabilească anumite limite dincolo de care îi era interzis poporului să treacă.
Lecția despre lucruri interzise este de o mare valoare pentru postmodernismul care ne invadează existența cu secularizarea care îl acompaniază. Lucrurile care trebuie respectate cu sfințenie sunt demantelate de natura lor inefabilă și sunt considerate comune și accesibile oricui.
Una dintre caracteristicile Babilonului este disprețul față de lucrurile sfinte. Din acest punct de vedere, Babilonul mistic în care intră și secularizarea are un precedent extrem de impresionant în ultima noapte a lui Belșațar. Când lucrurile tabu de la Templul din Ierusalim aflate în custodia imperială au fost profanate, decretul divin a și fost pus în execuție.
Ce lucruri tabu avem astăzi care nu ar trebui atinse sau secularizate? Ce s-ar întâmpla dacă familia ar fi un lucru tabu, dar proprietatea, dar adevărul, dar Biblia, dar oricare al lucru aflat în slujba lui Dumnezeu?
Există margini ale curiozității umane care ar trebui limitate și respectate ca atare. Ce ar fi dacă demnitatea umană ar fi respectată cu adevărat, dacă drepturile și libertățile umane ar fi sfinte? Ce ar fi dacă ziua de închinare și Cuvântul lui Dumnezeu s-ar bucura de infailibilitatea conferită de binecuvântarea și sfințenia Autorului lor?
Doamne, rămân în meditație sfântă să mă gândesc la lista lucrurilor sfinte față de care Tu ceri să mă comport cu respect și considerație. Îți mulțumesc pentru discernământul pe care Tu ești binevoitor să mi-l dai. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Tot pe vremea aceea, Eli începea să aibă ochii tulburi și nu mai putea să vadă.
1 Samuel 3:2
Degenerarea organelor de simț este inevitabilă odată cu trecerea timpului și îmbătrânirea. Eli nu a făcut excepție. Ochii săi au început să perceapă tot mai neclar lucrurile din jur, ca să nu mai vorbim de discernământul său spiritual. Nu suntem în poziția în care să emitem judecăți de valoare, constatăm doar împreună cu Samuel, că vederea lui Eli este tot mai slabă, iar percepția îi redă o imagine a realității tot mai vagă.
La vindecarea unui orb din Betsaida (Marcu 8:22), faza intermediară de tratament i-a redat omului doar o vedere vagă. El vedea niște oameni mergând, dar i se părea că sunt niște copaci. După o nouă serie de manevre, vederea sa a devenit normală.
Ambiguitatea nu se manifestă numai în lumea simțurilor, ci și în experiența cunoașterii, în general. Ceea ce putem considera la un moment dat ca fiind adevărul total, ultim și absolut nu este decât o înțelegere foarte vagă a realității. Nu degeaba Laodiceea este diagnosticată cu o anumită formă de miopie, mai ales în ce privește imaginea de sine. Recunoașterea miopiei laodiceene ar fi primul pas pentru dobândirea vederii.Numai Duhul poate aduce această vindecare, Duhul de care avem nevoie permanentă, Duh de care depinde supraviețuirea noastră spirituală. Iată de ce Îi place lui Dumnezeu să audă de la noi rugăciuni de implorare pentru a primi un Mângâietor, care să rămână cu noi în veac și care să ne vindece de ambiguitatea noastră cea de toate zilele. Avem nevoie să depășim nivelul acesta de ambiguitate și să ne ridicăm în sferele luminii, clarității și cunoașterii Celui care conduce și stăpânește întreaga lume.
Doamne, nu cred că vederea mea spirituală este perfectă și cred că am mare nevoie de alifia pentru ochii pe care Tu vrei să mi-o dai fără bani și fără plată. Îți mulțumesc, Doamne, pentru toate. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Ștefan era plin de har și de putere și făcea minuni și semne mari în norod. Unii din sinagoga numită a Izbăviților, a Cirinenilor și a Alexandrinilor, împreună cu niște iudei din Cilicia și din Asia, au început o ceartă de vorbe cu Ștefan.
Faptele 6:8,9
Cearta de vorbe în care a fost implicat diaconul Ștefan nu era o simplă ocară proferată de cei nemulțumiți sau iritați. Cel vizat a scos sabia Duhului, pentru a apăra adevărul pe care îl reprezenta. Printre cei prezenți se afla și Saul din Tars, un Pavel în devenire. Sămânța sângelui vărsat va rodi curând la porțile Damascului un om nou. Pare să fie o lege că lucrurile mari se săvârșesc cu sacrificii mari, dar care merită. Valoarea jertfei este conferită de valoarea vieții dăruite.
Altercația are valoare, adică merită efortul și prețul,dacă subiectul care o determină este suficient de important pentru momentul acela, adică dacă este Adevărul Prezent. Unii ar putea motiva că omul lui Dumnezeu nu se ceartă, dar nici nu trebuie să fie atât de blând încât să lase lupul să mănânce oile. Să fim rezonabili. Tăcerea are vremea ei și cearta își are vremea ei. Curios că Ștefan rămâne impecabil și neprihănit, în ciuda balamucului în care trebuie să supraviețuiască ideologic. Cât despre supraviețuirea fizică, se pare că nu este întotdeauna cea mai importantă. În perspectiva câștigului veșnic, prețul vieții este socotit diferit față de optica strict materialistă.
Când se ridică norii aversiunii, întrebarea este dacă a sosit timpul tăcerii sau al duelului nobil de vorbe, ideii și ideologii?Dacă este cazul și subiectul merită o ceartă, modelul lui Ștefan este imperios necesar de urmat.
Doamne, învață-mă când să tac și când să vorbesc spre slava Ta, indiferent de consecințe. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Am fost răstignit împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine.
Galateni 2:20
În acest caz,alter ego-ul lui Pavel este Hristos și invers. Un alter ego poate fi un alt sine sau un alt personajaproape similar. Sugestia de bază pe care o generează alter ego-ul este similitudinea, asemănarea foarte avansată dintre două persoane.
Este interesant, în textul de mai sus, procesul transformării și adaptării lui Pavel de la prigonitorul care a fost la apostolul care a devenit. Autorul menționează răstignirea ca fiind factorul activ în transformare, iar logica internă a frazei pune accentul pe răstignirea lui Hristos. În timp ce crucificarea lui Hristos este reală și cu consecințe soteriologice universale pentru toți oamenii, răstignirea lui Pavel este personală, virtuală, ipotetică și cu valoare mântuitoare personală, doar în al doilea rând are valoare în slujirea altora, dar nu este implicată direct în ispășirea păcatelor altora.
Transformarea lui Saul din Tars în Pavel, apostolul neamurilor, are loc prin exercițiul neprihănirii prin credință, iar acest exercițiu este accesibil pentru oricine. De fapt, Pavel chiar sugerează aici, prin descrierea experienței sale de credință, că asemănarea avansată cu Hristos este o posibilitate pentru oricine dorește, vrea și este consecvent cu alegerea cea bună. Procesul renașterii spirituale nu este facil și nici lipsit de lupte și confruntări, este un fel de răstignire a sinelui. Apostolul precizează că felul său de luptă este între Saul din Tars, reprezentat de natura nerenăscută, contra lui Pavel, omul cel nou, refăcut după chipul lui Hristos.
În fiecare dintre noi are loc o asemenea confruntare care trebuie susținută prin experiența reconsacrării și transformării zilnice, până vom ajunge la statura maturității spirituale care trebuie întreținută până la ultima suflare. Numai atunci putem răsufla ușurați. Vestea bună este că toată această luptă nu este lăsată la dispoziția noastră de moment, ci este lucrarea Duhului care ne oferă și voința, și înfăptuirea.
Doamne, uimit de minunea transformării lui Saul din Tars în Pavel apostolul, îmi doresc și eu această experiență. Îți mulțumesc pentru bunătate și răbdare. Amin!