- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Isus, ducându-Și crucea, a ajuns la locul zis al „Căpățânii”, care în evreiește se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit.
Ioan 19:17,18
Există locuri în geografia spirituală care sunt pline de atâta semnificație încât nu ajunge o viață întreagă pentru a aprofunda suficient taina care s-a săvârșit acolo. Calvarul este unul dintre acestea. Și pentru că viața aceasta nu este de ajuns pentru a dezvălui misterul suferinței Fiului lui Dumnezeu pentru salvarea noastră, urmează ca veșnicia viitoare să fie înnobilată cu o asemenea favoare. De fapt, din noile dezvăluiri ale Golgotei se va naște perpetua adorație a celor răscumpărați de Domnul.
Cu siguranță că Golgota este locul celei mai mari bătălii din Marea Luptă și locul celei mai strălucite victorii din întregulplan almântuirii. Aparent, la Golgota a avut loc cea mai mare pierdere de pe câmpul de luptă al răscumpărării noastre. Căpetenia oștirii Domnului Și-a pierdut viața pe linia frontului în încleștarea cu dușmanul. Dar această pierdere este cel mai mare câștig fiindcă astfel a fost plătit prețul dezrobirii și despresurării noastre.
Pavel face o declarație șocantă când spune că și el a fost răstignit împreună cu Hristos. Virtual și noi am fost răstigniți împreună cu Hristos, ca să putem trăi o viață nouă. Botezul nostru prefigurează înhumarea și învierea împreună cu Hristos.
În drumul spre destinația noastră eternă, Calvarul este locul inevitabil, punctul strategic major unde se despart apele, cele care curg spre viața veacului ce va să vie de cele care se scurg în neființă și pierdere veșnică. Contemplând acest loc, viața noastră capătă adevărata consistență și valoare. Acolo a fost cântărită valoarea omenirii întregi și valoarea fiecărui individ în parte, valoarea ta și a mea.Cum vom sta noi nepăsători față de o mântuire atât de mare?
Doamne, când contemplu Calvarul Tău, inima mea se umple de lumină și înțelegere. Să fii slăvit pentru dragostea cu care Te-ai jertfit și pentru mine. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi decât ce-i este dat din cer”.
Ioan 3:27
Dintre cele peste cincizeci de sensuri pe care le rețin dicționarele pentru cuvântul „dat” vom folosi aici pe acela de condiție, situație, statut, limită impusă de realitatea obiectivă pe care noi nu o putem controla, așa că singura noastră posibilitate este aceea de a o accepta. Ioan Botezătorul este foarte atent atunci când este confruntat cu limitele lucrării Sale. El este animat de o claritate cristalină cu privire la rolul său ca înainte-mergător al lui Mesia. Pentru că nu dorea să creeze confuzie în această privință, el și-a afirmat de la bun început statutul. Ioan nu avea decât să lucreze cu râvnă între limitele impuse de propriul statut și să lase în seama lui Dumnezeu ceea ce depășea nivelul său de competență.
Ne-a rămas o rugăciune a sfântului Anton cel Mare care are legătură cu ceea ce ne este dat:
Doamne, dă-mi putere să accept ce nu se poate schimba, să schimb ce se poate și trebuie și mai presus de toate, înțelepciunea de a face deosebirea dintre una și cealaltă.
Dacă privim cu atenție ansamblul factorilor care ne determină viața, vom descoperi cu oarecare luciditate și curaj o serie de lucruri date, pe care nu le putem nici modifica, nici influența. Asemenea lui Ioan Botezătorul, nu avem decât să începem să colaborăm cu ele și vom constata că acestea ne-ar putea deveni chiar prieteni și susținători. Limitele ar putea fi considerate avantaje, cu puțină bunăvoință și răbdare. Și dacă presupusele dezavantaje se pot transforma în motive de bucurie și împlinire, ce va fi cu aspectele cu adevărat binecuvântate ale vieții? Mulțumire, recunoștință și laudă pe toată linia. Credința dată nouă de Dumnezeu poate face acest lucru în viețile noastre. S-o lăsăm să lucreze după logica și strategiile ei.
Doamne, dă-mi și mie discernământul necesar pentru a face deosebirea dintre ce este dat și ce trebuie schimbat. Îți mulțumesc. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos.
Coloseni 2:8
Tradițiile joacă un rol important în viața socială și constituie o parte evidentă a fiecărei culturi în care creștinul este chemat să supraviețuiască liber și confortabil. Unele dintre datinile oamenilor nu contravin adevărului divin și ar putea fi integrate eficient în modul nostru de a ne înțelege și a ne îndeplini misiunea. Alte tradiții sunt contrare învățăturilor explicite ale Scripturii și atunci trebuie să găsim o soluție de a asculta mai mult de Dumnezeu decât de oameni.
Avem un model excepțional în viața și lucrarea publică a Învățătorului oamenilor care atunci când era confruntat cu datinile poporului Său a reacționat explicit aducând lămuriri cu privire la principiile biblice și impactul acestora asupra tradițiilor. Una dintre aceste discuții a fost în legătură cu obiceiul donării bunurilor personale către Templu, fapt ce îl absolvea pe donator de orice fel de datorie de a îngriji și susține pe cei aflați în grijă – părinți, copii etc.
„Ați desființat frumos porunca lui Dumnezeu ca să țineți datina voastră” (Marcu7:9), a fost reacția Învățătorului, arătând motivul pentru care o asemenea datină încalcă principiul divin al Decalogului, motiv pentru care nu poate fi obligatorie pentru urmașii Lui.
Soluția ieșirii din dilema culturală pe care o poate crea o anumită datină a oamenilor este respectul și considerația superioară față de Biblie, ca sursa principală de autoritate în materie de conștiință. Aici trebuie făcută o mențiune, și anume: Numai călăuzirea Duhului Sfânt ne poate conduce la o înțelegere și interpretare corecte a principiilor divine și evitarea capcanelor literalismului lipsit de logică și convergență. Când cerem călăuzirea lui Dumnezeu în înțelegerea voii Sale, putem fi siguri că este bucuria și plăcerea Lui să ne trimită înțelepciunea care vine de sus.
Doamne, scrie porunca Ta în inima mea ca atunci când ceva i se opune să pot ști cum trebuie să mă comport spre slava Ta. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Voi face să se vadă semne în ceruri și pe pământ: sânge, foc și stâlpi de fum; soarele se va preface în întuneric și luna, în sânge înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată.
Ioel 2:30,31
Eclipsele sunt momente cosmice când lumina soarelui este obturată de interpunerea lunii, făcând ca lumina zilei să fie stingherită într-un mod straniu și prevestitor de nenorociri. Animalele și oamenii încep să se poarte bizar și pentru o vreme efectele evenimentului vor persista în amintire până când se vor stinge treptat.
Eclipsele pot fi studiate după o formulă de fizică și matematică cerească, fapt ce le face predictibile pentru viitor și stabilite cu exactitate pentru trecut. Dar întunecimea de soare împreună cu celelalte manifestări cosmice descrise în cartea profetului Ioel nu fac parte dintre evenimentele predictibile, astfel încât chiar și cercetătorii din domeniu să poată fi convinși de caracterul excepțional al acestui fenomen. Noi le considerăm semne ale timpului sfârșitului. Rostul lor nu este acela de a crea panică generală, ci de a confirma predicția divină care ne atrage atenția că venirea Domnului este aproape, fapt ce ne determină să ne pregătim și să fim pregătiți.
Știind că istoria se precipită spre propria ei încheiere, spectacolul unei eclipse autentice de lună sau de soare poate să fie un moment de revelație cu privire la modificarea relației noastre cu universul creat al lui Dumnezeu. Așezarea din nou a lucrurilor ne va da posibilitatea să admirăm astrele din jurul nostru sau din universul îndepărtat nu doar ca pe o realitate privită de la distanță, ci ca pe o posibilitate de cercetare la fața locului, în condițiile unei vieți eterne și perfecte. Eclipsele pot fi ocazia rarisimă de a vedea modul în care cerurile spun slava lui Dumnezeu și de a învăța primele litere și semne din limba în care o zi vorbește alteia despre El.
Doamne, când se întunecă luna și soarele, Tu rămâi lumina și speranța mea. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor.
Geneza 1:2
Mișcarea Duhului este descrisă în traducerea lui Martin Luther ca ecloziune, în ideea că în urma acestui proces urma să se nască lumea. Aluzia lui Luther la perioada de clocire a ouălor pentru a scoate pui pare destul de sugestivă. La fel cum oul nu prezintă niciun fel de viață privit de la exterior, la fel și starea de TOHU WABUHU (pustiu și gol) nu pare să promită ceva. Dar la un semn și o poruncă din partea lui Dumnezeu viața începe să se arate la fel cum oul începe să se spargă sub ciocăniturile dinăuntrul lui ca ghemotocul galben plin de gingășie să-și facă intrarea în lume.
Ecloziunea poate fi și o metaforă în sensul că clocirea minții face să se nască proiecte. Dacă gândul inițial al ecloziunii minții este bine ales, ne putem aștepta să dăm naștere la un plan de calitate. Dar, vai, dacă am ales un ou de bazilisc, clocirea lui va face să se nască un șarpe, adică simbolul la tot ce poate produce mintea mai rău.
Una dintre cele mai mari deșertăciuni pe care le cunoaște această lume, dar argumentată cu cea mai puternică logică și logistică este industria de apărare (numită eufemistic), de fapt este industria distrugerii de bunuri și a omorârii în masă a oamenilor. Domeniul militar adună cele mai înzestrate minți pentru a cerceta cum se poate face răul cât mai bine și binele cât mai rău. Laboratoarele de cercetare ale armatei sunt niște imense clocitoare care vor scoate cei mai periculoși pui.
Nici biserica nu este scutită de clocirea ouălor de bazilisc. Organizația religioasă aflată la putere pe vremea Mântuitoruluiși-a pus serios mintea la treabă pentru a inventa un scenariu prin care să anihileze un Învățător incomod care îi strica socotelile.
Putem coborî la nivel individul, eu și tu. Ce ouă se află în cuibarul minții noastre și pe care le întoarcem cu grijă pe toate părțile până se vor naște puii? În funcție de alegerea inițială va fi rezultatul final. Să mai verificăm din când în când ce avem acolo sub țeastă pus la ecloziune să nu ne pomenim cu o droaie de monștrii pe care nu-i mai poate stârpi nimeni. De dorit ar fi să nu avem nicio stânjeneală dacă ar ști și ar vedea și alții agenda noastră ascunsă.
Doamne, așez cuvintele Tale în mintea mea pentru ca de acolo să se nască cele mai bune idei, planuri și fapte spre slava Ta. Amin!