- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol.
Apocalipsa 3:17
Din perspectiva lui Dumnezeu, starea spirituală a credinciosului din Laodiceea nu arată bine deloc, în ciuda autosugestiei că totul este sub control și a aparenței vieții sale sociale stabile. În ochii lui Dumnezeu situația este deplorabilă, iar rămânerea în această stare poate să se dovedească dezastruoasă. Dumnezeu așteaptă o reacție salvatoare din marasmul neprihănirii proprii, reacție pe care El o numește „pocăință”.
După ce Dumnezeu ne comunică rezultatele examinării Sale, ne spune să fim mobilizați de un entuziasm sfânt și să rezistăm ispitei de a începe să ne văicărim neîncetat și să ne plângem de milă singuri, demobilizându-ne. Descurajarea este adesea metoda folosită de vrăjmașul pentru a paraliza orice inițiativă care ne-ar putea schimba statutul jalnic constatat de Evaluatorul divin. De aceea El ne face o ofertă foarte tentantă pe care El nu dorește să o ratăm. Aur, haine și tratament, mai mult de atât nici nu avem nevoie.
Starea jalnică poate fi repede reabilitatăprin atribuirea unui cont în banca celestă cu suficient de multe cifre care să poată acoperi cu succes toate cheltuielile, atât pentru această viață, cât și pentru veșnicia viitoare. Haina neprihănirii Sale acoperă orice diformitate sau disproporție care ne-ar putea stânjeni în public, dar mai ales în ochii lui Dumnezeu. În fața Lui suntem văzuți ca și când nu am fi păcătuit niciodată, măcar că rămânem în continuare păcătoși care avem nevoie neîntreruptă de serviciile Sale privind nevinovăția noastră. Tratamentul pe care ni-l asigură El ne aduce o așa sensibilitate spirituală încât vom putea distinge răul sub toate aspectele sale și să ne ferim de orice lucru rău sau care ar putea părea nepotrivit. Dacă rămânem lângă El, starea noastră jalnică va fi transformată în cel mai strălucit triumfde a fi biruitori și stăpânitori împreună cu El peste toate lucrurile creației Sale.
Doamne, numai la Tine este speranță pentru toate aspectele deplorabile ale vieții mele de credință. Îmi pun toată speranța în lucrarea pe care Tu o faci și în viața mea. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.
Evrei 12:16
Când spunem: „un membru laic”,noi ne referim la cineva credincios, poate mai credincios decât clerul, dar dicționarele îl consideră pe un laic detașat de viața spirituală privată și sau publică. În cazul dicționarelor, un membru laic poate fi Esau, de exemplu, Esau fratele lui Iacov pe care Pavel îl dă de exemplu pentru a ilustra ce înseamnă a fi lumesc și nu ar trebui să reprezinte biserica sub nicio formă.
Înclin să cred că Pavel nu vrea să spună că Esau a fost și desfrânat. Poligamia sa nu poate fi condamnată ca desfrânare, mai ales în contextul secolului al XVI-lea î.Hr. Ajunge că era nespiritual, iar pofta sa după o ciorbă de linte asezonată cu tot felul de ierburi aromatice, aburindă și apetisantă a fost mai atractivă și mai prețioasă pentru el decât privilegiile spirituale pe care le-ar fi putut avea. Este adevărat că imoralitatea sexuală se alimentează din același fond sufletesc întreținut mai degrabă de instinctele primare decât de valori și principii morale. Așa definesc dicționarele un laic.
Dacă nu putem modifica dicționarele, măcar să nu mai facem așa de mare diferență între clerici și membrii de rând bisericii. Pavel ne învață că nu ar trebui să existe clase și segregări, eventual caste în biserică, deoarece în Hristos nu mai sunt deosebiri (vezi Galateni 3:26-29).Poate că recunoașterea preoției tuturor credincioșilor mai trebuie scoasă din când la lumină și pusă în funcțiune să nu ne trezim că am devenit cu toții frivoli și laici ca Esau care nu mai avem ce căuta în biserică. Noi suntem toți frați în Hristos Isus, fii ai aceluiași Tată bun și iubitor. Să ne manifestăm și să ne considerăm ca atare.
Doamne, am învățat de la Tine că cel mai neînsemnat dintre noi este un reprezentant al Tău față de care trebuie să mă port cu respect și considerație. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Iată că au venit niște magi din Răsărit la Ierusalim și au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor?”
Matei 2:1,2
Niște magi din Răsărit puteau să fie preoți ai lui Zoroastru, zeitate solară la perși, foarte respectată în Antichitate și cu influențe clare în creștinism. Prin numele, poziția și funcția lor nu ar fi trebuit să se asocieze sub nicio formă cu Mesia al evreilor, dar iată că lucrurile nu au stat așa. Magii au străbătut o cale lungă, obositoare și costisitoare pentru a se convinge de modul cum s-a împlinit o profeție a lui Balaam la care aveau acces și pentru a se asigura că au acordat respectul cuvenit unei apariții așa de importante cum ar fi „Steaua care răsare din Iacov”.
Putem privi cu mai multă bunăvoință dorința lor de a căuta ceva mai bun decât lucrurile cu care erau obișnuiți prin natura ocupației lor. Ceea ce mi se pare interesant este că, în timp ce magii căutau la Ierusalim pe Mesia, poporul ales plutea în derivă în frunte cu mai marii lui.
Este interesant că Dumnezeu a onorat osteneala lor și li s-a făcut favoarea să-L găsească pe Cel căutat și să I se poată închina și să-și prezinte darurile foarte binevenite pentru familia lui Iosif și Maria. Magii au trăit un sentiment de maximă împlinire ca rezultat al efortului și căutările lor, iar Dumnezeu i-a considerat suficient de importanți și vrednici de încredere pentru a li se descoperi și să le indice drumul de întoarcere. Magii nu au avut niciun fel de dificultate să urmeze drumul prescris de Dumnezeu, dar acest lucru mă pune pe gânduri. Dumnezeu vrea să ne îndrume pe toți la Hristos chiar dacă nu trebuie să facem o călătorie așa de lungă, deoarece Hristos Însuși a venit aproape de noi. Dacă am fi dispuși să-I aducem darurile cuvenite, cât de plină de lumină ar fi viața noastră și lumea din jur datorită luminii din viața noastră?
Doamne, pune și în inima mea ceva din căutarea acestor oameni, dar și din bucuria pe care au aflat-o găsindu-L pe Mesia. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Fiindcă mulți s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunțită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi…, am găsit și eu cu cale…să ți le scriu în șir unele după altele.
Luca 1:1,3
Povestirea rămâne una dintre cele mai eficiente prezentări aleEvangheliei. Pe vremea scrierii și transcrierii evangheliilor, ele circulau în formă orală, povestite și repovestite până s-au coagulat ca o saga,bună pentru a fi consemnată în scris. Luca nefiind martor ocular a trebuit să facă o muncă de documentare luând interviuri, stând de vorbă cu martorii și apoi organizând materialul în forma unui document, care este de fapt o narațiune prin excelență.
Știm cu toții cât de mult ne plac poveștile de la cele mai banale la cele mai serioase și impresionante. Am ascultat povestirea în mod nemijlocit din partea lui Jon Dybdahl, deschizător de drumuri în misiunea adventistă din Thailanda despre o mulțime de lucruri interesante privind misiunea transculturală în care era expert. Una dintre aceste narațiuni se referea la o inițiativă a unui puternic lider religios din Thailanda care dorea să construiască un mare complex intercultural pentru uzul turiștilor, așa că a dorit să știe care ar fi propunerea unui misionar adventist cu privire la zona creștină a complexului.
Jon Dybdahl a stat puțin pe gânduri și a început să povestească despre faptul că Dumnezeul creștinilor a venit pe pământ și a spălat picioarele discipolilor săi. Jon știa foarte bine detaliul cultural cu privire la concepția Orientului despre talpa piciorului,care este privită ca partea cea mai necurată a corpului cu care venim în contact cu lumea rea și decăzută. Arătarea tălpii piciorului poate fi considerată una dintre cele mai josnice gesturi pe care cineva l-ar putea face. După ce a ascultat cu atenție povestirea lui Jon, liderul religios a rămastăcut circa o jumătate de oră și nu-și mai putea reveni din uimire. Așa ceva nu auzise niciodată și a început să ceară o mulțime de detalii despre un asemenea Dumnezeu. Povestirea despre Dumnezeu și felul în care El Își arată dragostea față de umanitate rămâne forma cea mai accesibilă de a ajunge la inima oamenilor.
Doamne, am să mă străduiesc și să spun cât mai bine și frumos cea mai bună poveste adevărată din câte există, pentru că oamenii au așa mare nevoie de narațiuni ca aceasta. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
După ce a ieșit afară, S-a dus, ca de obicei, în Muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El.
Luca 22:39
Rutina zilnică are două trăsături contradictorii. Pe deoparte, viața este mai ușor de administrat și nu presupune mult efort de evaluare și planificare, deci o economie de timpșienergie. Pe de altă parte, obișnuința riscă să șteargă semnificația lucrurilor esențiale pentru viață.
Pentru Învățătorul oamenilor, rugăciunea din grădina Ghetsimani era un obicei plin de semnificație, iar de data aceasta avea ceva atât de important de făcut în rugăciune încât El a solicitat pe câțiva dintre ucenici să I se alăture deoarece subiectul rugăciunii Sale Îi umplea inima de tulburare. Păcatul meu, al tău și al lumii întregi din toată istoria omenirii îi umplea inima de o stare sufletească pe care nu o vom înțelege niciodată. Am încercat odată, în timp ce așteptam pe cineva să fie adus din sala de operație, să alcătuiesc o listă de emoții pe care le induce păcatul în suflet. Am ajuns până la 77 de presupuneri, dar mi-am dat seama să sunt numai la începutul listei.
Pentru Răscumpărătorul lumii, grădina Ghetsimani, pe care o vizita din obișnuință, a devenit în mod conștient și prin alegere o scenă a Marii Lupte și una dintre cele mai mari victorii ale misiunii Sale pământene. Pentru toți ucenicii, inclusiv cei trei solicitați insistent de trei ori să I se alăture, tiparul de somn era mult mai puternic decât solemnitatea momentului.
Cum folosim obișnuințele noastre cele de toate zilele? Mă refer la obișnuințele cele bune, bineînțeles. În mod obișnuit ne facem studiul și rugăciunea. Foarte bine! Dar mai sesizăm oare dramatismul Marii Lupteși biruințele sau sacrificiile pe care aceasta le presupune?
Doamne, fă ca exercițiile mele spirituale să devină o obișnuință, iar aceasta să fie plină de semnificație. Amin!