- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Nu știți că cei ce aleargă în locul de alergare toți aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergați dar în așa fel ca să căpătați premiul.
1 Corinteni 9:24
Apostolul Pavel era familiarizat cu stadioanele și întrecerile olimpice ale vremii sale. El folosește elementele bine cunoscute pentru a transmite un mesaj coerent și motivator credincioșilor din Corint și urmașilor acestora de pretutindeni.
În cadrul întrecerilor sportive, nu puteau fi decât câte un campion pentru fiecare disciplină în parte, dar în modelul descris de apostol, toți alergătorii aveau posibilitatea să devină campioni și să câștige o cunună care nu se poate vesteji. Pentru acest lucru apostolul face câteva precizări cu privire la comportamentul alergătorilor în perioada de pregătire și în timpul competiției.
Cu privire la pregătire, apostolul vorbește despre tot felul de înfrânări la care sportivii se supun pentru a-și asigura condiția fizică necesară câștigării cursei. Sunt avute în vedere două lucruri de bază: stilul de viață și seriozitatea antrenamentului. Dacă luăm în studiu potențialul campionilor, putem descoperi că aceștia sunt oameni obișnuiți cu un program de excepție. Resursele fizice și psihice de care dispun potențialii campioni nu sunt neapărat de excepție. De excepție este programul de pregătire care extinde limitele umane până la valori aproape incredibile.
Despre condiția de bază a alergătorului pentru a ajunge campion, apostolul precizează că fiecare să alerge în așa fel încât să câștige. Acest lucru presupune concentrare și mobilizare personală, fără niciun fel de moment de ezitare sau neatenție.
Pentru a ne asigura cele mai bune condiții atât pentru pregătire, cât și pentru competiție, apostolul ne transmite propriul său secret: „Pot totul în Hristos care mă întărește!” (Filipeni 4:13)
Doamne, învață-mă să rămân în Tine și păstrează-mă consolidat în Tine atât pentru pregătire, cât și pentru competiție, și coroana mea de lauri Îți va aparține. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin grădină în răcoarea zilei, și omul și nevasta lui s-au ascuns de Fața Domnului Dumnezeu printre pomii din grădină.
Geneza 3:8
Nu ne putem imagina foarte bine starea sufletească a lui Adam și a Evei după momentul de rătăcire când au dat curs mai degrabă sugestiilor diavolului decât poruncii exprese a lui Dumnezeu. Putem însă intui neliniștea și tulburarea celor doi când au auzit glasul lui Dumnezeu căutându-i. Pentru o vreme, cei doi au reușit să se camufleze printre pomii din grădină, dar durerea lui Dumnezeu era mult prea mare pentru a abandona prematur efortul de recuperare a lor.
Aflați față în față cu Dumnezeu, Adam și Eva au recunoscut jena de a fi dezbrăcați de haina de slavă pe care o pierduseră în preajma pomului cunoștinței. Între timp ei încercaseră să rezolve inconvenientul folosind frunze de smochin pentru a suplini veșmântul de slavă volatilizat de neascultare, dar protecția lor artizanală s-a dovedit nesatisfăcătoare. Cu milă și compasiune divină dar și cu dreptate cerească, Dumnezeu le-a oferit haine de piele cu prețul vieții unor ființe nevinovate sacrificate din necesitate. Odată cu hainele, Dumnezeu le-a transmis și formula de supraviețuire prin sângele ispășitor al altcuiva și sistemul jertfelor substitutive în credința că Însuși Fiul lui Dumnezeu va rezolva lucrurile în mod radical și definitiv.
Tendința de camuflaj a rămas, iar de atunci ființa umană caută să evite în mod natural înfățișarea înaintea lui Dumnezeu, din cauza conștiinței atinse de nevrednicie și goliciune. Acest aspect nu-L descurajează pe Dumnezeu să continue căutările până când, în sfârșit, omul se lasă găsit, recuperat și înnobilat.
Doamne, nu mai am unde să mă ascund din fața Ta, așa că abandonez să mă mai camuflez și să Te evit. Fă cu mine ce crezi că mă poate recupera și readuce acasă. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-și crește cu drag copiii.
1 Tesaloniceni 2:7
Ocupația de babysitter cere de la persoanele care se implică într-o asemenea responsabilitate câteva calități speciale. În primul rând, o doică trebuie să iubească copiii altora ca și când ar fi proprii ei copii, în ciuda faptului că nu o leagă de aceștia dragostea naturală maternă. În al doilea rând, dădaca preia parțial funcția de părinte, cu responsabilitatea de a educa în mod adecvat pe copiii aflați în îngrijire. În al treilea rând, ea trebuie să ofere un model de comportamentde cea mai bună calitate, deoarece acest model se va transmite, prin copiere,copiilor cu care se află în legătură.
Apostolul spune că el și echipa sa de misionari s-au purtat cu tesalonicenii plini de dragoste și bunătate asemenea unei doici, care se apleacă plină de iubire asupra celor mici, pentru a le asculta păsurile și a le împlini nevoile. Astfel, el își arăta dragostea de frați și iubirea de oameni cu care era înzestrat și pe care dorea să le transmită noilor săi convertiți. Această trăsătură de caracter este una dintre cele mai importante calități cu care trebuie să fie înzestrat un conducător spiritual. Numai cine îi iubește pe oameni așa cum sunt poate avea speranța că îi poate conduce la o nouă calitate a vieții lor spirituale.
Din conținutul Epistolelor către tesaloniceni reiese că Pavel este mulțumit de prosperitatea spirituală a bisericii și de perspectiva dezvoltării ei la maturitatea în Isus Hristos. Munca sa de formare și organizare a acestei biserici a dat roadele așteptate. Modelul de viață și idealurile apostolului s-au transmis asupra credincioșilor din Tesalonic, fapt ce îi aduce bucurie, împlinire și satisfacție. Rolul de dădacă nu este rezervat numai pentru o anumită ocupație. Oricine dorește poate să fie învățat de Dumnezeu cum să se ocupe de creșterea frumoasă a oamenilor din jur.
Doamne, dă-mi și mie calitățile unei doici pentru a ști cum să le port de grijă celor față de care am responsabilitatea îngrijirii materiale și spirituale. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Dar sfaturile Domnului dăinuiesc pe vecie și planurile inimii Lui, din neam în neam.
Psalmii 33:11
Stabilitatea, aplicabilitatea și valoarea sfaturilor inspirate constituie caracteristici foarte apreciate ale Scripturii. Condițiile și mediul social se pot schimba mai repede sau mai lent, dar valoarea principiilor exprimate în Cuvântul lui Dumnezeu rămâne neschimbată, în ciuda trecerii timpului.
Una dintre principalele schimbări care are efecte secundare asupra textului sacru este evoluția limbii. Pentru cititorul consecvent și îndelungat al Bibliei, evoluția limbii nu este atât de dramatic percepută precum este sesizată de cititorii care fac cunoștință mai târziu cu acest text. Din acest motiv sunt necesare traduceri noi ale Bibliei care să aducă la zi limbajul folosit pentru mesajul divin. Adesea se pune întrebarea care traducere este mai bună. Toate traducerile sunt la fel de bune. Toate conțin Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu toate traducerile sunt la fel de ușor deînțeles de către cititori. Traducerile mai noi sunt preferate de tineri și intelectuali, traducerile mai vechi sunt prețuite mai mult de persoanele mai în vârstă sau mai conservatoare.
Indiferent de limba sau limbajul în care sunt scrise și citite Scripturile, putem fi siguri că adevărul lui Dumnezeu este același, rămânând neschimbat odată cu apariția noilor traduceri. Sfaturile Domnului dăinuie pe vecie și planurile Lui rămân neschimbate. El dorește să ne dea un viitor și o speranță neclintită la fel cum este dragostea Sa pentru noi.
Doamne, când citesc diferitele versiuni ale Cuvântului Tău, dă-mi iluminarea de care am nevoie pentru ca sfatul Tău să fie înțeles corect și voia Ta să se împlinească și în viața mea. Amin!
- Detalii
- Scris de: Ion Buciuman
- Categorie: Devoțional „Cuvintele Cuvântului”
Deci ce am văzut și am auzit, aceea vă vestim și vouă.
1 Ioan 1:3
Ecoul este o repetare a cuvintelor pe care le spunem în fața unui obstacol aflat la o distanță suficientă pentru a permite o defazare suficientă între sunetul primar și cel reflectat de obstacol. Ecoul este un fel de îngânare, o replică la cuvintele pe care le spunem. Dar ecoul poate fi și o repetare a cuvintelor și ideilor la o distanță mai mare în timp cum este cazul din textul de mai sus. Ioan repetă asemenea ecoului, adevărurile la care a fost martor în timpul asocierii sale ca ucenic preferat al luiHristos. Mărturia sa personală este o reproducere fidelă a ceea ce a văzut și a auzit de la prima sursă, un ecou al cuvintelor și faptelor Învățătorului său.
Exprimarea lui Ioan este o sugestie cu privire la modul în care trebuie să devenim și noi ecoul Evangheliei primite. Pentru a putea reflecta eficient mesajul Evangheliei, trebuie să facem mai întâi un stagiu de aplicație și experiență în propria viață. Apoi, cuvintele noastre pot exprima din proprie experiență frumusețea și puterea Evangheliei pe care dorim să le punemîn mărturia personală. Când povestim ce a făcut Dumnezeu în viața noastră, această mărturie va fi mai puternică și mai convingătoare decât cea mai elocventă predicăpe care am putea-o alcătui despre alții și faptele lor.
Forța ecoului stă în autenticitatea mesajului primar pe care îl reproduce. Evanghelia nu pornește de la noi, ea se repetă și se reflectă din cuvintele și faptele noastre către cei din jur. O nuanță personală a ecoului este de înțeles, dar o contrafacere a mesajului este prea mult pentru a fi acceptată. Contrafacerea nu beneficiază de clemență înaintea lui Dumnezeu, ci atrage după sine vinovăție și condamnare. De aceea, fidelitatea ecoului personal este cel mai important lucru la care trebuie să fim atenți
Doamne, fă-mi inima să vibreze pe lungimea Ta de undă pentru ca ecoul Evangheliei din cuvintele și faptele mele să Te reprezinte corect. Amin!