Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Judith Warren Hawkins
- Categorie: Devoțional femei
Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da niciun rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
Habacuc 3:17,18
Dacă nu puteţi să vă gândiți la o pierdere suferită, atunci pur şi simplu continuaţi să trăiţi! Pierderea relației prin trădare, separare sau moarte este universală. Pierderea de lucruri materiale pare să fie în creștere exponențială din cauza dezastrelor naturale. Alte pierderi vin ca rezultat al fenomenelor antropice produse de acțiunea și inacțiunea umană, inclusiv consecințele progresului societății, cum ar fi proiectarea defectuoasă a avioanelor și poluarea industrială. Cercetătorii atenți ai Bibliei observă împlinirea cuvintelor Domnului Isus din Matei 24:6-8 și sunt încurajați: „Să vă ridicați capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie” (Luca 21:28). Când pierderile sunt personale, creând o normalitate nouă în viața noastră, ne luptăm să dăm un sens experienței, să o înțelegem. Uneori, pierderile vin într-o succesiune rapidă – ca perioada de suferință a lui Iov. Iar dacă ce se spune este adevărat, atunci așa stau lucrurile.
Am trecut printr-o astfel de perioadă între 2012 și 2017, când moartea a patru membri apropiați de familie și a unui prieten, împreună cu pierderea slujbei și a reputației profesionale a generat instabilitate economică, probleme de sănătate și suferință emoțională. Această perioadă de instabilitate exterioară însemnată mi-a dat doar câteva clipe să-mi trag sufletul și să mă adun după o pierdere înainte ca următoarea să sosească. Privind retrospectiv, știu că Domnul Isus m-a susținut, pentru că fiecare dintre aceste evenimente a fost suficient ca să-mi pună la încercare ascultarea, credința și încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu. Am aflat un principiu fundamental: Dumnezeu a permis fiecare încercare sau test pentru binele meu și slava Lui, pentru a parafraza Romani 8:28. Viziunea Lui despre viitorul meu veșnic presupunea o schimbare privind prioritățile mele, sprijinirea mea pe membrii familiei sau pe prieteni și simțământul de independență.
Cu toate acestea, pierderile mele nu trebuie uitate, în timp ce reflectez asupra dezvoltării și creșterii mele spirituale. Sunt mângâiată când meditez asupra următoarelor cuvinte: „«Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi» (1 Tesaloniceni 5:18). Porunca aceasta este o asigurare că lucrurile care par să ne stea împotrivă vor lucra spre binele nostru. Dumnezeu nu ne-ar îndemna să fim mulțumitori pentru ceva ce ne-ar face rău.”[1]
[1] Ellen G. White, Divina vindecare, p. 255, în orig.
- Detalii
- Scris de: Shirley P. Scott
- Categorie: Devoțional femei
Isus, când l-a văzut zăcând, şi fiindcă ştia că este bolnav de multă vreme, i-a zis: „Vrei să te faci sănătos?”
Ioan 5:6
Soțul meu mi-a oferit ceva ce doream de o vreme – programul Logos Bible. Încă învăț cum să caut pe pagina principală, prin bibliotecă și în tonele de resurse, însă este foarte captivant! Ori de câte ori aud pe cineva explicând în mod critic un text, simt dorința puternică de a cunoaște și eu Biblia în felul acela. Întotdeauna mi-a plăcut să iau un verset biblic și să meditez asupra lui. Îmi aduc aminte când am început pentru prima dată să vorbesc în public, am fost foarte încântată de descoperirile mele. Într-o ocazie, l-am văzut pe dr. Benjamin Reaves (președintele colegiului nostru din acea vreme) ieșind din autoturismul lui și îndreptându-se spre birou. M-am grăbit să discut cu el despre angajamentul meu de a vorbi în public și despre ce am învățat. Mi-a zâmbit și s-a arătat interesat despre ce-i spuneam. Îmi aduc aminte cuvintele lui: „Roade tot!” Adică obține orice fărâmă de semnificație posibilă din pasajul respectiv.
Cuvântul lui Dumnezeu are multe lecții pe care putem să le descoperim și să le aplicăm în viața zilnică. Așa stau lucrurile și în cazul versetului de mai sus și a întrebării pe care Isus a pus-o omului bolnav, înainte să îi poruncească ceva. Minunea aceasta este a treia dintre cele consemnate de Ioan. Slăbănogul habar nu avea cine era Isus, când Acesta a venit să-i pună întrebarea: „Vrei să fii sănătos?” Și nu știa nici despre minunile pe care le făcuse Domnul Isus.
De ce l-a ales Domnul pe acest bărbat? Erau mulți oameni invalizi, orbi și disperați în acea zi, la scăldătoarea Betesda, „casa milei”. Cum de l-a observat Domnul Isus pe acest om într-un loc atât de aglomerat? El nu ceruse să fie vindecat. Deoarece am vrut să înțeleg mai bine, am continuat să „sap” și Duhul Sfânt mi-a adus aminte de întâmplarea cu văduva din Nain. În acea mulțime din cetatea Nain, Biblia spune că „Domnul… a văzut-o” (Luca 7:13) și a avut milă de ea. Sunt încurajată, deoarece acest text mă ajută să înțeleg că Isus mă vede și că dorește să facă imposibilul și în viața mea. Lucrând pentru alții, poate vă întrebați dacă Isus vă vede, în special când viața vă pune la probă și vă confruntați cu ceva care pare să fie un obstacol imposibil de depășit.
Tată, Îți mulțumesc pentru asigurarea că Tu vezi și știi unde mă aflu și cu ce mă confrunt zi de zi. De fiecare dată când deschid Cuvântul Tău și caut să-l înțeleg, mă descopăr tot mai mult atrasă spre Dumnezeu, care mă vede.
- Detalii
- Scris de: Sue Anderson
- Categorie: Devoțional femei
Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi.
Luca 12:12
În vara lui 1992, eu și fiica mea mai mică, Kristin, am călătorit la Magadan, Rusia, pentru a participa la acțiunea „Îmbrățișarea ursului”. Eram acolo pentru a distribui exemplare ale cărții Hristos, Lumina lumii, însoțite de invitații la o expoziție de sănătate și întâlniri evanghelistice, organizate de biserica de curând construită. Translatorii au mers cu noi, în vizitele din ușă la ușă, în blocuri și la casele de pe litoral. Studiasem în prealabil cele câteva propoziții uzuale în rusește, așa că mă simțeam încrezătoare.
Am întâlnit mulți oameni care au apreciat cartea. O priveau cu atenție și începeau să plângă văzând imaginea lui Hristos de pe copertă. Strângeau cartea la piept și ne invitau în casă.
Ajungând în zona de litoral împreună cu traducătoarea mea și simțindu-mă destul de încrezătoare (prea încrezătoare) să merg singură mai departe, ne-am hotărât să ne despărțim ca să acoperim o zonă mai mare. Ajungând la o casă, un bărbat mirosind puternic a alcool s-a apropiat de mine. A început să strige furios cuvinte pe care nu le auzisem și care nu erau cu siguranță în vocabularul meu. M-am rugat în tăcere văzând gesturile lui pline de mânie. Atunci a apărut traducătoarea mea. Când l-a văzut și l-a auzit pe bărbat, mi-a explicat de ce este așa de furios. Autoritățile religioase locale spuseseră multor cetățeni că noi făceam o lucrare rea și că acele cărți ar trebui arse. În acel moment, cred că Duhul Sfânt a vorbit liniștit prin mine. I-am spus bărbatului: „Dumnezeu ne-a dat tuturor o minte capabilă să înțelegem și să descoperim adevărul. Nu ar trebui niciodată să credem că e adevărat ce spun alții, fără să studiem personal.” Omul s-a liniștit dintr-odată, și-a cerut scuze și a cerut o carte. Când am ajuns la o altă casă, bărbatul de acolo s-a scuzat că îi bătea cineva la poartă. Când s-a întors a spus că cineva vrea să mă vadă. Era omul de adineauri! Era atât de surescitat, dar acum dintr-un motiv bun. Oprise un șofer de ambulanță și îi spusese totul despre noua lui carte. Acum și șoferul dorea un exemplar!
Dumnezeu este mereu prezent, deși nu vizibil, veghind asupra noastră, pregătit să ne ajute atunci când ne recunoaștem nevoia. Duhul Său Cel Sfânt dorește să ne folosească. Duhul preia controlul gândurilor și cuvintelor noastre, atunci când noi suntem dispuși să ne predăm. Nu voi uita niciodată simțământul de pace care m-a învăluit atunci când ar fi trebuit să fiu îngrozită și modul cum, prin cuvintele care mi-au fost date, am liniștit spiritul rău care pusese stăpânire pe acel om. „Căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi” (Luca 12:12).
- Detalii
- Scris de: Jean Dozier Davey
- Categorie: Devoțional femei
În cele din urmă, toți să fiți plini de armonie, înțelegători, cu dragoste de frați, plini de compasiune, smeriți.
1 Petru 3:8, NTR
„Ați avut un Crăciun bun”, l-am întrebat pe ospătarului restaurantului nostru preferat, la începutul lui ianuarie. Ezitând, el a răspuns: „Da, a fost în regulă.” L-am întrebat dacă toate sunt bune. Atunci, el ne-a povestit că trecuse un an de când își pierduse fratele mai mic. A început să plângă. Am petrecut câteva minute în care ne-am apropiat de sufletul lui. După câteva zile, ne-am întâlnit cu alte persoane care treceau prin momente grele.
Este important să îi saluți pe oameni oriunde te-ai afla și să-i întrebi ce mai fac. De ce? Pentru că, procedând astfel, putem să schimbăm viața cuiva. Eu mă rog zilnic să pot fi o binecuvântare pentru alții. Uneori, doar un zâmbet, un salut, o îmbrățișare pot să conteze mult. Ceea ce am descoperit este că atunci când sunt tristă și alții mă întreabă cum sunt, acest lucru mă face să mă simt mai bine.
În urmă cu câțiva ani, sora mea a avut o experiență împreună cu un bărbat cu care își dăduse întâlnire în acea seară. Se hotărâseră să se plimbe în jurul lacului, în orașul lor natal. Între timp, se înserase. Aveau cu ei o lanternă, dar nu au aprins-o. Curând, s-au aflat într-un întuneric total, simțind că parcă cineva era în preajmă. Au strigat, întrebând dacă e cineva acolo. A răspuns în cele din urmă un bărbat, și au început un dialog. Două ore au stat de vorbă cu el. În cele din urmă au început să se miște din locul în care se aflau. Când au ajuns la parcarea iluminată din apropiere, omul le-a arătat o armă. „Mă hotărâsem să mă sinucid”, le-a spus el, „dar interesul vostru de a vorbi cu mine mi-a salvat viața.”
Nu știm niciodată prin ce trec semenii noștri. Uneori, interpretăm greșit comportamentul arțăgos al unei persoane ca indicând faptul că aceasta este rea sau nepăsătoare, ca apoi să aflăm că trece printr-o situație foarte grea. Uneori, în Sabat, afișăm un zâmbet larg, cu toate că poate chiar noi trecem printr-o perioadă dificilă. Atunci este foarte important să vorbim cu cineva și să cerem ajutor.
Dumnezeu este mereu cu noi. El vrea să-i tratăm pe oameni cu bunătate. De aceea, atunci când lucrăm pentru Dumnezeu, să punem în practică regula de aur: „Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Prorocii” (Matei 7:12).
- Detalii
- Scris de: Patricia Cove
- Categorie: Devoțional femei
De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.
2 Timotei 4:8
Prea adesea ignorăm relevanța contemporană a înțelepciunii străvechi. Uitându-mă la o veveriță care încerca să se urce pe stâlpul pe care se afla hrănitorul de păsări, mi-a venit în minte o zicală veche: „Dacă repeți aceeași activitate în același mod ești sortit eșecului.”
Evident că veverița își adusese aminte că odată fusese în stare să se urce pe acel stâlp și să ajungă la hrănitoare. Totuși, nu reușise încă să-și dea seama cum să repete acea figură, după ce George plasase un con metalic în jurul țevii pentru a o opri să escaladeze stâlpul. Totuși, veverița a continuat să urce pe stâlp, cât de mult putea, ca apoi să alunece înapoi. Se așeza pe pământ, în două picioare, zgâindu-se la hrănitoare. Și iar încerca să urce, doar ca din nou să alunece înapoi. Într-o zi ploioasă a văzut că stâlpul era și mai lunecos, însă și-a continuat asalturile. Nu voia să renunțe. Știa că acolo, sus, era hrană, la îndemână. Însă, pentru moment, hrana rămânea intangibilă.
Cred că și eu, prea adesea, sunt asemenea acelei veverițe. Am o idee că ceva trebuie făcut într-un mod anume. Nu pot să accept că cineva are o idee mai bună decât a mea. Continui să fac același lucru, în același mod. Se pare că trebuie să se întâmple ceva major ca să mă răzgândesc sau ca să iau în calcul alte opțiuni.
Apoi, într-o zi, se face lumină în cap. Mă întreb de ce mi-a luat atât de mult timp ca să-mi dau seama care era soluția problemei mele: tot ce aveam nevoie era să renunț la ideile mele și să-I permit lui Dumnezeu să mă ducă la soluția corectă. Dintr-odată, problema mea pare insignifiantă. Soluția fusese la îndemână tot timpul. Trebuia doar să renunț la idele mele și să-L las pe Dumnezeu să-mi arate calea.
Pavel scria că nu se va da bătut până nu va câștiga premiul cel veșnic. El nu se baza pe înțelepciunea lui pentru a trece de obstacolele de pe „stâlpul” vieții, ci se va baza, în continuare, pe Domnul pentru călăuzire. „De acum”, spune Pavel, „mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept.”
Dacă dorim acea coroană, trebuie să căutăm căile lui Dumnezeu și să nu ne bazăm pe înțelepciunea noastră.