
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.
1 Petru 5:8
Tocmai vizionasem punctul culminant al unei reclame. Dar ce mi-a captat atenția a fost imaginea unui leu care se ascundea în spatele copacilor unei păduri dese. De ce? Pentru că leii nu trăiesc în pădure. Preferă câmpiile acoperite cu iarbă cu tufișurile și cu copaci rari, în principal în părțile Africii Subsahariene. Se furișează neobservați, iar culoarea galben-aurie a blănii lor le conferă camuflajul perfect. Astfel, acești prădători nu sunt observați de animalele pe care le urmăresc din umbră. În perioada când am fost misionari în Africa de Est, ne-am bucurat să vedem tot felul de lei făloși, dar sub protecția oferită de un vehicul.
Cu lei sau fără lei, afară este junglă. Ascultați știrile. Națiunile continuă să caute o pace iluzorie. Suntem asaltați de filme, emisiuni de televiziune și jocuri video care înfățișează scene de violență, ură și crimă, care desensibilizează mintea și îndepărtează gândurile de la ce este curat și onest. Adolescenții idolatrizează artiști aproape dezbrăcați și a căror muzică vorbește despre discriminare și dispreț față de viață. Ellen White scria: „Dorința de senzații și distracție este o ispită și o capcană pentru poporul lui Dumnezeu și mai ales pentru tineri.”[1]
În junglă trăiesc multe specii de animale sălbatice și periculoase. În același mod, lumea aceasta este ca o junglă care adăpostește multe tipuri de ispite. Ispitele mari sunt asemenea girafelor, care își înalță capul deasupra savanei, devenind evidente și ușor de evitat. Însă, ghemuite în colțuri întunecoase, stau ispitele mici, cum ar fi tendința de a rosti cuvinte care rănesc, de a manifesta un spirit de ură, de a judeca sau de a bârfi, toate acestea putând distruge relațiile cu ceilalți. „Satana este un lucrător perseverent, un vrăjmaș de moarte iscusit… El este un înșelător în toate sensurile cuvântului, un iscusit seducător. El are multe plase fin țesute… ca să-i prindă în mreje pe cei tineri și imprudenți.”[2]
Așadar, afară este junglă! Dar Domnul a făgăduit că ne va apăra de capcanele celui rău. Textul din 1 Corinteni 10:13 spune că „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre, ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
[1] Ellen G. White, Solii pentru tineret, p. 373, în orig.
[2] Ibidem.
Cuvântul Tău l-am ascuns în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta.
Psalmii 119:11, NKJV
Când eram copil, îmi plăcea să mă joc de-a v-ați ascunselea, așa după cum cred că multora dintre voi le-a plăcut acest joc. Cel care se ascunde cel mai bine este cel care câștigă. În timp ce citeam devoționalul din dimineața aceasta, m-am gândit la acțiunea de a te ascunde, mai specific la ce anume ascundem și motivația de a face așa. Devoționalul pe care l-am citit prezenta istoria lui Iosia (2 Împărați 22), unul dintre împărați buni ai lui Iuda, care a venit pe tron la vârsta de opt ani. Când marele-preot Hilchia a găsit cartea Legii, ascunsă și uitată în templul lui Dumnezeu, și i-a citit-o împăratului, Iosia s-a simțit condamnat pentru păcatele lui și ale poporului. Și-a sfâșiat hainele în semn de pocăință. Atunci când cartea Legii a fost citită înaintea poporului, acesta și-a mărturisit păcatele și a făcut legământ cu Dumnezeu.
Am observat din Biblie că există trei motive pentru care oamenii ascund lucruri. Primul, pentru protecție, ca atunci când mama l-a ascuns pe Moise într-un coș prin stufărișul apei, ca să-i protejeze viața, sau ca atunci când David a ascuns Cuvântul lui Dumnezeu în inima sa ca să-l protejeze să nu păcătuiască.
Al doilea motiv pentru care oamenii ascund ceva – de obicei, cu intenții mai puțin onorabile – este ca alții să nu știe sau să nu afle. De exemplu, Acan a furat și a ascuns prada de război care le era interzis israeliților să o păstreze după cucerirea Ierihonului. Ca urmare a acțiunii lui, a fost omorât.
Motivul al treilea pentru care oamenii ascund lucruri este ca să uite sau să nu fie trași la răspundere pentru ceva. Ajungem astfel din nou la împăratul Iosia. Când a fost găsită cartea Legii, israeliții au înțeles că ei erau acum cei vizaţi. Când au respins în cele din urmă porunca lui Dumnezeu, „răsplata” lor a constat în faptul că au fost luați robi în Babilon, unde și-au învățat lecția în condiții grele.
Ce putem spune despre mine și despre voi? Ce fel de v-ați ascunselea ne jucăm? Și de ce? Dacă sunteți ca mine, probabil că ați „ascuns” ceva la un moment dat, în viață, pentru unul sau mai multe dintre motivele enumerate mai sus. Dar vestea bună, dragi surori, este că dacă vă descoperiți că ascundeți într-un loc greșit și dintr-un motiv greșit, este încă timp ca să vă schimbați ascunzătoarea. Dumnezeu este răbdător cu noi, dorind ca nici măcar unul să nu piară. Așa cum a făcut David, să ne străduim toți să strângem („ascundem”, în engl.) Cuvântul lui Dumnezeu în inima noastră și să ne păstrăm inima ascunsă în Domnul Isus. Ajută-ne să nu Te uităm niciodată, Doamne!
Eu mă voi ruga Domnului pentru voi.
1 Samuel 7:5Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!
Psalmii 6:9Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie.
Filipeni 1:3,4
Când am ajuns acasă la Rudy, în prima mea vizită ca lucrător de îngrijiri paliative, acesta stătea prăbușit în scaunul cu rotile. Soția lui, Margaret, mi-a urat bun venit, m-a prezentat lui Rudy și apoi a ieșit din cameră. Am îngenuncheat în fața lui și l-am asigurat că voi face tot ce voi putea ca să-l ajut să se simtă bine. Rudy a dat din cap că înțelege, dar a vorbit puțin. I-am spus că mă bucur că o voi putea ajuta pe soția lui să aibă grijă de el.
Zilele au trecut. Eu și Margaret ne-am simțit bine să avem grijă de Rudy, făcând împreună treburi casnice și vizite. Am aflat că Rudy avea nouăzeci și opt de ani și că absolvise liceul la nouăzeci și doi de ani! Era un bărbat cu multe talente, bucurându-se de cei șase copii ai lui. Când Rudy a murit, am participat la slujba de înmormântare în biserica locală. După slujbă, fiul lui, Marv, s-a apropiat zâmbind de mine. M-a întrebat direct, fără nicio introducere:
– Ce i-ați spus tatei?
Fața mea mirată l-a surprins când i-am răspuns tot cu o întrebare:
– Ce vreți să spuneți?
El a răspuns:
– Știți, atunci când l-ați văzut pentru prima dată.
Încă nu înțelegeam unde bate. Marv a continuat:
– I-ați spus ceva, care l-a transformat într-un pacient foarte bun.
Am dat din cap, spunându-i că nu știu despre ce vorbește. Apoi Tim și Celine mi-au adresat aceeași întrebare. Copiii observaseră în mod evident schimbarea lui Rudy și discutaseră împreună despre ea. Marv a spus:
– Nu-i spuneți nimic mamei! Lăsați-o să considere că sunteți minunată în modul cum v-ați descurcat cu tata, când restul familiei a avut probleme!
Pacienții care au nevoie de îngrijiri paliative simt adesea că sunt o povară pentru membrii familiei. Cred că acesta a fost cazul lui. Totuși, mai cred că multele rugăciuni pentru Rudy au constituit adevăratul secret. Cu siguranță că Dumnezeu i-a înmuiat inima, pentru că eu nu am un astfel de talent!
V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.
Ioan 16:33
În mijlocul pandemiei de COVID-19 din 2020, cu atât de multe pierderi pentru mulți dintre noi, am avut și eu frustrările mele, în special pe parcursul unei anumite săptămâni. Trezindu-mă într-o noapte de vineri la ora 3, am trecut în revistă tot ce se întâmplase în acea săptămână și mă întrebam cum voi face față zilei, fără soluții la niciuna dintre problemele care apăruseră.
Cu o lună înainte de aceasta, am căzut, contuzionându-mi plămânii, și aveam încă dureri. Nu fusesem în stare să-l spăl pe câinele nostru, care avea nevoie disperată să fie îmbăiat, și, în plus, trebuia tuns. Peste toate, se stricase mașina de tuns. Trebuia de asemenea să îl duc la veterinar pentru consultație și medicația necesară. Dar magazinele erau închise, iar activitățile comerciale neesențiale, de asemenea.
În plus, computerul nostru nu funcționa bine, blocându-se adesea. Aveam nevoie de cineva care să-l repare.
Între timp, banca ne sunase ca să ne anunțe că avem o taxă urgentă de achitat. Ni se spusese să nu mai folosim cardul de credit și să-l așteptam pe cel nou.
Curând după aceea, încercând să-mi fac o programare la medicul meu, am aflat că, în acel weekend, cabinetul era închis. Când a venit curierul, am descoperit că termostatul comandat nu era cel de care aveam nevoie. Așa că a trebuit să iau legătura cu firma respectivă și să îndrept lucrurile.
Doamne, unde ești? m-am întrebat. Eram atât de descurajată că nu puteam să rezolv prea mult dintre toate câte se adunaseră. Casa nu era curățată și nu eram capabilă să gătesc cât ar fi trebuit. Nu-mi stă în fire să zac rănită. Însă mă simțeam depășită de situație.
Până la sfârșitul după-amiezii de vineri, Domnul a răspuns: Am fost cu tine toată ziua, ocupat să-ți rezolv problemele. Și exact așa a făcut. Una câte una, El a selectat lucrurile mai importante pentru a fi rezolvate imediat, de cele ce puteau aștepta până săptămâna următoare. Am putut să mă bucur de odihna minții și a corpului în acel weekend.
Lucrurile bune, rele sau obișnuite – nimic în lumea aceasta nu durează o veșnicie, dar în ceruri vom experimenta doar ce este bun.
Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte.
Proverbele 19:21
Aproape orice femeie a visat să-și găsească „prințul”, acea persoană care îi va cădea la picioare și îi va arăta ce înseamnă dragostea adevărată. Când după ce ai fost rănită, folosită, umilită și părăsită ca un obiect stricat, dragostea pură pare o minciună. După doi ani de curtenie, m-am trezit planificând o nuntă, chiar dacă ceva în mine îmi spunea că fac o greșeală. Totuși, eram hotărâtă să-mi îndeplinesc voia și am ajuns să aduc la tăcere vocea lui Dumnezeu.
Cu o lună înainte de nuntă m-am hotărât să fac o plimbare ca să-mi limpezesc mintea. Am avut un moment de întâlnire cu Isus. M-am rugat și I-am cerut lui Dumnezeu să binecuvânteze căsătoria mea. Voiam să gust acel „fericiți până la adânci bătrâneți”. În timp ce mă plimbam în cartier, am auzit pe cineva strigându‑mă pe nume. M-am oprit și am privit împrejur, dar nu am văzut pe nimeni. Am continuat să merg, dar vocea tot mă striga. A treia oară m-am oprit și am răspuns: „Da?!” Am tras concluzia că Dumnezeu încerca să-mi vorbească. M-am sprijinit de un perete și am spus: „Da, Doamne?!”
Vocea a răspuns: „Nu te mărita.”
Cum? Eram în stare de șoc. Era totul planificat, iar invitațiile fuseseră trimise! Vocea a răspuns: „Voi fi cu tine. Fii puternică, nu te teme!” Îndreptându-mă spre casă, mă gândeam și nu știam ce să fac. Eram speriată și confuză. Curând după aceea, am aflat că logodnicul meu fusese văzut cu o altă fată.
Privind în urmă, sunt bucuroasă că m-am încrezut în Dumnezeu și I-am ascultat vocea. Uneori, concentrându-ne pe ce dorim, ajungem orbi. Duhul Sfânt chiar mi-a dat curaj și putere. Un an mai târziu am primit binecuvântări abundente prin căsătoria la care visasem. Această experiență m-a învățat că trebuie să învățăm cum să ne încredem în vocea lui Dumnezeu și să-I urmăm instrucțiunile. Chiar dacă unele decizii sunt greu de luat, noi trebuie să ne încredem în Tatăl nostru ceresc. Toate dorințele noastre trebuie să fie în acord cu scopurile lui Dumnezeu, dacă nu, vom suferi un eșec. Doar dragostea Lui ne poate aduce împlinire. Vocea Lui nu ne-ar conduce niciodată pe un drum greșit. Poate gândim că noi știm ce e mai bine, dar adesea nu este așa. Sunt bucuroasă că planurile Lui pentru mine au triumfat. Sfatul meu: Lasă în urmă totul și alege-L pe Dumnezeu.