Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Gerene I. Joseph
- Categorie: Devoțional femei
„Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.
Marcu 8:19
Vă aduceți aminte de problemele de aritmetică pe care vi le dădeau în clasă profesorii, când erați la școală? Unii elevi prindeau din zbor principiile aritmeticii, alții se luptau cu ele. Pentru unii elevi cărora nu le plăcea să citească și al căror stil de învățare nu era vizual/auditiv, problemele legate de termeni îi puteau pune în dificultate. Situația devenea și mai grea când li se cerea să rezolve astfel de probleme fără calculator sau fără hârtie și creion.
Interesant este faptul că Domnul Isus le-a dat ucenicilor Lui o problemă de aritmetică: „Câte coșuri pline cu firimituri ați ridicat?” Întrebarea Lui se baza pe două minuni pe care le făcuse. Prima minune se desfășurase în ziua când Isus învățase mulțimile adunate, până la căderea serii. El înțelesese că oamenii erau flămânzi și le-a spus ucenicilor să le dea să mănânce. Ei au răspuns că prețul pâinii pentru o astfel de mulțime de oameni era mult prea mare pentru ei. Isus a întrebat dacă cineva din mulțime avea ceva de mâncare; un flăcău avea cinci pâini de orz și doi pești. Isus a binecuvântat hrana și i-a învățat pe ucenici să o împartă mulțimii. În mod miraculos, peste cinci mii de bărbați, plus femei și copii, au fost hrăniți, rămânând în urmă douăsprezece coșuri cu firimituri. A doua minune s-a întâmplat după ce mulțimile fuseseră cu Isus trei zile. De data aceasta, Isus a binecuvântat șapte pâini și câțiva pești. În acea zi, peste patru mii de oameni au fost hrăniți și au rămas în urmă șapte coșuri cu firimituri.
Scriitoarea Ellen White observă că „minunile cu pâinile ne învață lecția dependenței de Dumnezeu. (...) Atunci când (...) suntem aduși în situații grele, El ne va elibera. Nu trebuie să ne lăsăm pradă descurajării, ci în orice eveniment neprevăzut să căutăm ajutor la Cel care are în stăpânire resurse inepuizabile.”[1]
În timpul pandemiei COVID-19, mulți oameni au suferit din cauza lipsei de alimente sau de alte lucruri esențiale. Mulți și-au pierdut locul de muncă și chiar pe cei dragi. Totuși, cât este de reconfortant să știi că Dumnezeu poate să aibă grijă de noi, indiferent de criza sau situația grea prin care trecem. El a promis că va satisface toate nevoile, iar noi, cu siguranță, vom avea „coșuri” cu firimituri. Acesta este aritmetica Cerului!
Indiferent de crizele cu care vă confruntați, încredeți-vă doar în Domnul, pentru că El vă poartă de grijă.
[1] Ellen G. White, Viața lui Iisus, p. 369, în orig.
- Detalii
- Scris de: Bula Rose Haughton Thompson
- Categorie: Devoțional femei
Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: „Ava!”, adică: „Tată!”
Romani 8:15
Era o duminică dimineață frumoasă și luminoasă, când Brinkie, ultima și singura femelă din grupul al doilea de pisoi ai bunicii, a venit să mănânce. Avea acum doi ani și născuse prima serie de pisoi undeva, pe dealuri. După ce s-a întors la puii ei, am auzit zgomote puternice, mieunături și sunete specifice unei încăierări între două pisici. Cândva, mai târziu, am observat că Brinkie patrula înainte și înapoi, mieuna și părea foarte înspăimântată, tristă, disperată și neajutorată. Așa că am mers pe deal, împreună cu soțul meu, în căutarea pisoilor ei. I-am tot chemat: „pis-pis”, fără niciun succes. După ce a realizat că rămăsese fără pui, Brinkie a venit acasă și a adoptat pisoii mamei ei și ai surorii ei, care erau deja înțărcați. Ei au acceptat-o, iar ea i-a curățat și i-a hrănit cu iubire și tandrețe pe acei pisoi mari, ca și când ar fi fost ai ei.
Am fost noi înfiați în familia lui Dumnezeu? Sunt câțiva pași de urmat, dar, întâi, să observăm profeția lui Isaia (vezi Isaia 9:6) și să ascultăm de asemenea ce a spus Ioan despre Slujitorul-Împărat și Mesia. Acesta avea să vină ca să trăiască pe acest pământ ca om, să sufere și apoi să moară pe o cruce pentru a plăti prețul răscumpărării noastre din păcat și al adoptării noastre în familia lui Dumnezeu. Ioan predica în pustie despre pocăință și botez. Botezându-L pe Isus, el ne-a dat un exemplul cu privire la înfierea noastră. Nicodim a auzit mesajul lui Ioan și a citit Scripturile, apoi a mers la Isus noaptea ca să-L întrebe cum putea fi adoptat. Isus i-a spus că era necesar să se nască „din apă și din Duh” (vezi Ioan 3:5).
Astăzi și noi am putea să ne întrebăm: „Cum putem fi înfiați?” Pentru a ne bucura de beneficiile înfierii, trebuie să-L recunoaștem pe Dumnezeu drept Creator și Susținător al lumii, apoi să credem în Isus, Răscumpărătorul nostru, și să fim spălați prin sângele Lui. Primul pas este pocăința (Faptele apostolilor 3:19), apoi mărturisirea (Proverbele 28:13), urmată de consacrare (Ieremia 29:13). Apoi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să creștem în credință, prin puterea Duhului Sfânt (Efeseni 3:16).
Așa cum a fost cu Brinkie și cele trei seturi de pui adopți de ea, așa este și cu poporul lui Dumnezeu. Unii dintre noi poate că am fost adoptați în frăția bisericii de mai multe ori. Să nu ne descurajăm. Tatăl nostru cel ceresc încă ne așteaptă să ne ureze bun venit acasă, în Împărăția Sa veșnică.
- Detalii
- Scris de: Marcella Lynch
- Categorie: Devoțional femei
Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte.
Proverbele 14:12
Acum câțiva ani am zburat spre Coasta de Est ca să predau un curs de gătit mâncare sănătoasă. Colegul meu de scaun din avion era un domn de aproximativ cincizeci de ani. Am schimbat câteva cuvinte obișnuite, de salut. Conversația ulterioară a revelat faptul că acestea credea în Dumnezeu. Credea de asemenea că trupul nostru a fost creat în așa fel încât să poată ingera orice fel de aliment sau substanță, pentru că „norocul genetic” era cel care ne determină longevitatea și sănătatea, și nu neapărat alegerilor noastre. Ghiciți care era backgroundul acelui om? Ei bine, mi-a mărturisit că era fiul proprietarului unuia dintre cele mai mari companii producătoare de tutun din Statele Unite.
Contează cum avem grijă de corpul nostru sau cu ce fel de „carburant” îl alimentăm? Eu cred că, da, contează! Dumnezeu a proiectat corpul nostru pentru a fi sănătos. În Cuvântul Său, ne oferă îndrumări pentru îngrijirea și menținerea lui, care vor avea ca rezultat o starea de sănătate optimă.
Suntem atenți să punem în mașina noastră tipurile de carburant și ulei, care sunt indicate în instrucțiunile fabricantului. Cu cât mai atenți ar trebui să fim atunci în respectarea „manualului de instrucțiuni” al Creatorului nostru, întrucât suntem făpturi atât de minunate (Psalmii 139:14)! Dumnezeu dorește să ne bucurăm de o sănătate bună (vezi 3 Ioan 2). Cineva a spus odată că Biblia este cel mai bun manual medical din lume. De fapt, în el, Dumnezeu ne-a dat opt legi ale sănătății: (1) Să consumăm o hrană sănătoasă și hrănitoare (Geneza 1:29; 3:18). (2) Să facem mișcare cel puțin treizeci de minute în fiecare zi (Geneza 2:15). (3) Să ne odihnim cum trebuie în fiecare noapte, fiind recomandate între șapte și opt ore de somn (Geneza 2:21; Marcu 6:31). (4) Să ne bucurăm zilnic de lumina soarelui în doze mici (Geneza 1:4). (5) Să bem zilnic cel puțin șapte sau opt pahare cu apă (Neemia 9:15). (6) Să respirăm din plin aer curat în fiecare zi (Geneza 2:15). (7) Să trăim o viață cumpătată, fără droguri (Geneza 2:16,17; Apocalipsa 22:17). Și, în sfârșit, (8) să ne încredem în puterea lui Dumnezeu (Romani 12:3).
În Biblie, putem să găsim literalmente sute de referințe la principiile sănătății, începând cu nutriția și stilul de viața pe care Dumnezeu le-a dat omului în Grădina Edenului, așa cum este scris în cartea Geneza.
Sper că suntem de acord că o sănătate bună este mult mai mult decât un „noroc genetic”. Astăzi să ne angajăm din nou să urmăm îndrumările lui Dumnezeu – pe toate – privind viața și sănătatea.
- Detalii
- Scris de: Nancy A. Mack
- Categorie: Devoțional femei
Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.
Isaia 41:10
Timp de mulţi ani au venit în mintea mea lucruri și evenimente exact așa cum sunt în mintea unui copil mic. Anumite lucruri păreau prea mari și imposibile din acea perspectivă. M-am născut și am trăit primii ani de viață într-un sătuc în nordul Indiei. Este cel mai fierbinte loc de pe pământ. Cel puțin așa gândeam eu. Familia noastră trăia într-o zonă retrasă, având în vecinătate doar alt cartier. Cartierul nostru era înconjurat de un zid foarte, foarte înalt. Din nou, așa gândeam eu. După ce am devenit adult, am vizitat din nou primul meu cămin din nordul Indiei. Spre amuzamentul meu, zidul era de doar un metru înălțime! Am fost atât de uimită, încât l-am întrebat pe bărbatul care mă însoțea – un prieten cu care crescusem în acel sătuc – dacă era zidul de atunci. El m-a asigurat că era același. M-am hotărât să sar acel „zid foarte, foarte înalt”. Cu un picior sprijinit pe pământ, celălalt aproape atingea pământul în partea cealaltă, iar eu am doar 1,57 metri înălțime! Și probabil că sătucul nu este situat în cel mai fierbinte punct de pe pământ.
Uneori, noi, oamenii, nu depășim niciodată acea perspectivă copilărească, așa cum o aveam eu despre acel zid foarte, foarte înalt. Suntem înclinați să gândim că multe lucruri sunt mult prea mari sau imposibil de realizat. Suntem nesiguri de noi înșine și manifestăm incertitudine cu privire la multe alte lucruri. Zidurile noastre sunt prea înalte. După cum perspectiva mi s-a schimbat după vizitarea locului natal, tot astfel gândirea mea s-a schimbat pe măsură ce m-am apropiat mai mult de Dumnezeu și m-am maturizat în umblarea mea creștină. Am învățat că trebuie să nu-mi mai privesc viața și problemele ca un copil (sau ca un adult anxios) care nu vede nicio cale de ieșire, nicio modalitate de a escalada acel zid foarte, foarte înalt. Mi-am întors privirea spre Isus Hristos, și toate lucrurile au devenit posibile prin El.
Indiferent cât de dificilă, înaltă sau mare este problema, Isus ne facilitează depășirea obstacolului care ne stă în cale. Ne ajută să escaladăm situația sau să trecem pe sub ea, și uneori ne ridică și ne poartă prin ea în brațele Sale puternice. A fi purtat pe brațele Lui – aceasta este noua mea perspectivă.
- Detalii
- Scris de: Darlene Joy Grunke
- Categorie: Devoțional femei
… Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele.
Proverbele 1:23
Bună, Oline! A sosit dimineața. E timpul să te trezești!
– Încă un minut, Ollie; predica pastorului este aproape de încheiere!
Așa a început convertirea bunicilor mei la adevărul biblic. Oline Olsen, o tânără adultă, emigrase din Askim, Norvegia, ca și tânărul Oliver Benson, din Oslo. Nu se cunoscuseră în țara lor natală, ci doar când au sosit în State. Călăuzirea providențială i-a adus împreună, apoi s-au căsătorit și au primit în dar copii în căminul lor din Portland, Oregon.
Au apărut anunțuri că urma să aibă loc într-un cort o serie de întâlniri religioase. Din curiozitate, Oline s-a hotărât să participe. Curând a aflat că prezentările vor fi făcute în limba suedeză – care nu era limba ei maternă, dar destul de apropiată de aceasta. A fost binecuvântată prin participarea la studiile de seară din Cuvântul lui Dumnezeu. Nu a prins unele nuanțe, detalii lingvistice de finețe sau legate de timpul verbelor, însă a urmărit subiectele și a fost convinsă că pastorul spunea adevărul. Aici intervine Dumnezeul plin de iubire, care Și-a revelat harul bogat: Online auzea în vis, în fiecare noapte, toată predică ascultată anterior… în norvegiană. Toate întrebările primeau răspuns! Toate posibilele neînțelegeri erau explicate! Astfel, un om onest a fost onorat cu o binecuvântare divină. (Nu vă vine să puneți aici cuvântul „minune”?)
Curând a venit vara, iar familia a participat la tabăra în corturi de la Gladstone, Oregon (din nou într-un cort!), unde Bestefar („bunic”, în norvegiană, n.tr.) a luat o decizie: pipa va fi eliminată din stilul lui de viață. Apoi a avut loc un botez plin de bucurie.
Fiica lor a fost bine primită ca studentă la un liceu creștin cu internat din Oregon, apoi a urmat cursurile unui colegiu creștin din statul Washington. Acolo a întâlnit un student la Teologie. După absolvire și căsătorie, tânărul cuplu a fost invitat să se alăture unei grupe de evangheliști itineranți, închizând cercul experienței convertirii și lucrării prin întâlniri în corturi. Multele lor eforturi vizionare au condus, în cele din urmă, la concretizarea unei inițiative de slujire care poartă numele The Bible in Living Sound, care continuă să răspândească vestea cea bună a dragostei lui Dumnezeu. Dacă cineva a experimentat vreodată „darul auzirii”, aceasta a fost Bestemor („bunica”, în lb. norvegiană, n.t.)Oline.
Îți mulțumesc Ție, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, pentru că vorbești în toate limbile și dialectele și, în special, în limba cerului!