Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Lee Lee Dart
- Categorie: Devoțional femei
… Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi.
Filipeni 1:6
În timp ce-mi petreceam timpul cu Isus în acea dimineață, m-am uitat la măsuța mea și am văzut șase cărți pe ea. Mi-am dat seama că fiecare avea un semn de carte. Unele aveau semnul la jumătatea cărții, altele la o treime, iar altele, aproape de sfârșit. Oh! Chiar am început să citesc toate aceste cărți și nu am terminat nici măcar una? După un mare oftat de neplăcere și vinovăție, am luat fiecare carte în parte și m-am gândit: Pe care ar trebui să o termin prima? M-am hotărât că ar trebui să o termin pe cea pe care mi-o împrumutase cu ceva timp în urmă cineva din grupul meu de la biserică. Îmi amintesc că am deschis cartea și am observat că persoana care mi-o împrumutase subliniase practic toată cartea, arătând cât de mult îi plăcuse. Așa că am început să o citesc din nou și, surpriză! Următorul capitol de citit era exact un răspuns la o rugăciune înălțată în acea dimineață. Acum îmi vorbea tare și clar. Am știut că aceasta era o îmbrățișare de la Dumnezeu.
Uneori ne examinăm viața și vedem doar haos, proiecte nefinalizate, eșecuri și obstacole care ne distrag atenția de la drum. Dar, uneori, este bine să facem un pas în spate, să ne privim viața și să regândim lucrurile. Poate să fie ceva atât de mic, încât să te hotărăști să termini ce ai început. Dumnezeu nu ne-a părăsit! Chiar și în mijlocul haosului, El este prezent cu un cuvânt de încurajare, cu o îmbrățișare sau cu o îmboldire blândă. Indiferent unde te afli, El te vă poate duce mai departe cu dragoste și încurajări.
„Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos” (Filipeni 1:6). Aceasta este cu adevărat o declarație de credință! Pune-ți numele în această făgăduință. Dacă ai primit Evanghelia lui Isus Hristos, El a început o lucrare bună în tine. În timp ce petreci timp cu El în fiecare zi – citind Cuvântul Său, rugându-te și trăindu-ți viața împreună cu alți credincioși – El va completa lucrarea bună în tine, până va veni. Fii sigură de acest lucru!
Nu mă voi îngrijora prea mult de cărțile pe care le-am început și nu le-am terminat. Până la urmă le voi termina de citit. În schimb, mă voi trezi în fiecare dimineață și Îl voi lăuda pe Dumnezeu pentru ce a început și va duce la bun sfârșit!
Isus al meu este credincios.
- Detalii
- Scris de: Yvita Antonette Villalona Bacchus
- Categorie: Devoțional femei
Dar Domnul Dumnezeu M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine. (…) Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!
Isaia 50:7,10
Copii fiind, am fost adesea fascinați de puzzle-uri și construcțiile din cuburi. Eram foarte mândri când ne terminam capodoperele, după ore sau zile de lucru intens. Astăzi, ca adult care trece printr-o luptă, mă întreb adesea: Care este locul acestei încercări în puzzle-ul lui Dumnezeu pentru mine? Nu vreau să spun prin asta că Dumnezeu ne vede ca pe un joc sau ca pe mijloc de distracție. Nu! Totuși, El plasează evenimente, locuri și oameni în viața noastră cu scopul de a ne ajuta să creștem, să mergem înainte și să ne vindecăm rănile. În aceste timpuri, vedem mila și binecuvântările Sale în viața noastră. Nu merităm dragostea Sa, dar El oricum o revarsă peste noi. Pot să spun cu siguranță că, dacă privesc înapoi, chiar dacă am trecut prin experiențe negative, Dumnezeu a îngăduit atât binele, cât și răul în viața mea, ca să pot învăța să mă prind de El, să-mi aduc inima la cruce și să-mi predau viața voinței Sale desăvârșite.
Îmi place să gândesc că Dumnezeu Se simte mândru de orice progres pe care îl facem și va fi fericit când orice durere și rău vor dispărea din lumea aceasta. Vom petrece veșnicia cu El ca opere de artă perfecte, făcute și răscumpărate de Isus Hristos, Fiul Său. Indiferent unde suntem astăzi sau peste trei ani, putem să avem încrederea că fiecare piesă din puzzle-ul vieții va fi pusă la loc de Isus, dacă trăim în El. Deși nu avem capacul cutiei pentru puzzle-ul nostru pentru a putea vedea dinainte cum va arăta capodopera complet asamblată, Duhul Sfânt este cu noi ca să ne călăuzească și să ne mângâie. El ne va încuraja chiar și atunci când tot ce vedem este durere și neliniște, când lucrurile nu merg așa cum vrem noi sau când viața noastră pare să fie dată peste cap.
Să ne deschidem inima lui Dumnezeu astăzi. Calea Lui este întotdeauna perfectă. Așa că, data viitoare când îndoiala vine în minte și ne simțim descurajate, să ne amintim: Știu că nu voi fi dată de rușine, dacă mă încred în numele Domnului și mă sprijin pe El. Noi suntem lucrări de artă în curs de realizare… în mâinile Maestrului!
- Detalii
- Scris de: Marea I. Ford
- Categorie: Devoțional femei
… El Îşi aduce pururi aminte de legământul Lui.
Psalmii 111:5
Există un cântec din copilărie de care îmi aduc aminte, cu un refren repetitiv, care sună cam așa: „Oh, oh, oh, ce a făcut El pentru mine!” Dacă memoria mă ajută, se încheie cu: „Nu voi uita niciodată ce a făcut El pentru mine!” Mi‑am amintit de acest cântec atunci când mi-am revizuit viața, în special ultimii șaisprezece ani, cu pauză în septembrie 2005.
Septembrie 2005: făcusem o tomografie și primisem, între timp, rezultatul. În sfârșit, soțul meu, restul familiei mele și eu puteam să respirăm ușurați – cancerul de colon pentru care ne rugasem bătuse în retragere prin mila Mântuitorului meu iubitor și grija soțului, a fiilor și a familiilor lor, a medicilor și a minunaților prieteni.
La câteva luni după primirea veștii celei bune, m-am adresat din nou chirurgului nostru și i-am solicitat o inversare a colostomiei. Timp de opt luni avusesem un „ghimpe” care îmi amintea că trupul meu nu funcționează normal. Totuși, îmi păstrasem speranța că, într-o zi, toate se vor termina și voi putea să mă întorc la viața normală.
Chirurgul meu nu a recomandat o inversare. „Cred că păstrarea colostomiei va fi mult mai puțin problematică decât o inversare”, mi-a spus el. Nu mi-am putut imagina viața, postinversare, și nici nu am cerut detalii. În cele din urmă, chirurgul a onorat cererea mea. A efectuat procedura, cu condiția să-mi asum responsabilitatea cu privire la ce putea interveni.
Chirurgul meu a fost parțial corect. Aceste lucruri care pot fi etichetate ca problematice le numesc provocări, nu probleme. Trăiesc zilnic aceste provocări, și uneori îmi ocupă toate ziua – și locul în care îmi petrec cea mai mare parte din viață este acasă. Totuși, mă gândesc din nou la cuvintele cântecului: „Ce a făcut El pentru mine” și continuă să facă pentru mine. Pentru orice provocare ivită pe cărare Dumnezeu a venit cu o soluție, o soluție care să-mi permită să las confortul de acasă și chiar să mă aventurez ocazional în afara casei.
Peste ani, am fost binecuvântată cu venirea pe lume a șase nepoți, un lucru remarcabil, dată fiind apropierea mea atât de strânsă cu moartea. Chirurgul mi-a spus la un an după recuperarea mea că nu a crezut niciodată că voi supraviețui. Detaliile lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu pentru mine în această călătorie, în mijlocul tuturor provocărilor, sunt uimitoare. Nu voi uita niciodată ce a făcut El pentru mine!
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Ida Cain
- Categorie: Devoțional femei
După aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!”
Ioan 20:22
Sufeream de multe luni de o boală venoasă. Doctorii îmi spuseseră că era posibil să mă vindec, însă nu într-un timp scurt, întrucât astfel de probleme se vindecă mai greu. De asemenea, pot produce durere și suferință. Am stat multe zile în casă, ducând o viață total diferită de stilul meu obișnuit, activ, rapid. Faptul că a trebuit să încetinesc ritmul și să aștept vindecarea mi-a creat oportunitatea să mă vindec nu doar din punct de vedere fizic, ci și mintal, și spiritual. Am reflectat asupra bunătății și harului lui Dumnezeu, dar m-am și rugat zilnic pentru vindecare deplină.
Într-una din zilele acestei perioade, o prietenă m-a scos la plimbare, așa că m-am bucurat de o schimbare de peisaj și încărcarea bateriilor sufletești. Am mers într-un oraș vechi, aproape de mare, unde ne-am plimbat, privind și bucurându‑ne de artefactele și rămășițele acestui oraș istoric străvechi. După o vreme, am obosit și m-am bucurat de scaunele așezate într-o zonă cu perspectivă, sub un gigantic copac guango. Ramurile lui se întindeau în toate direcțiile, pregătit oricând să ofere adăpost celor care s-ar fi odihnit la umbrei coroanei lui generoase.
Pe când stăteam acolo, sub copac, odihnindu-mă, o briză răcoroasă, cum nu mai simțisem niciodată până atunci, a trecut prin ramurile copacului și s-a rotit deasupra mea într-un vârtej suav, ca și când s-ar fi odihnit peste mine. A fost ceva special. Am avut un simțământ de prospețime și liniște. Dintre toate experiențele acelei zile, aceasta a fost cea mai însemnată. La plecare aveam inima împăcată că Dumnezeu „suflase” din acel falnic guango și îmi atinsese sufletul.
Nu contează prin ce trecem, că este vorba de foc, furtună sau potop. Dumnezeu găsește mereu căi să-Și atingă copiii, aducându-le mângâiere și pace. Isus și ucenicii Lui tocmai trecuseră printr-o perioadă de suferință și nesiguranță. După răstignire, ușile unde erau adunați urmașii lui Hristos erau încuiate, de frica iudeilor (Ioan 20:19). El știa că au nevoie de îmbărbătare și mângâiere, așa că a apărut în mijlocul lor și i-a întărit. Poate că Dumnezeu nu pune capăt focului, furtunii sau potopului din viața noastră, dar El a făgăduit să fie cu noi prin toate acestea, aducându-ne mângâiere, vindecare și pace.
Fiți alături de mine astăzi în dorul, așteptarea și dorința înnoirii prin atingerea Lui.
- Detalii
- Scris de: Rose Neff Sikora
- Categorie: Devoțional femei
Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta!
Isaia 65:24
În timp ce dormeam, afară, în noapte, o pătură de nea s-a așternut peste tot. Dimineața, Norman, soțul meu, m-a trezit spunându-mi: „Nu cred că vei putea face azi voluntariat la spital.” Totuși, m-am bucurat când starea drumurilor s-a îmbunătățit. Până la urmă am putut să merg. Pastorul l-a sunat pe Norman și l-a rugat, dacă poate, să curețe cu plugul zăpada din curtea bisericii. Norman a acceptat cu plăcere să meargă, dar puțin mai târziu. Înainte să plec, m-a rugat să mă întorc imediat după ce termin activitatea la spital. Șoseaua putea să devină alunecoasă. Drumul spre și de la spital a fost liniștit, fără evenimente. Ajungând acasă am început să mă îngrijorez cu privire la Norman. De aceea am împachetat cina pentru el, am urcat din nou în mașină și am pornit spre biserică, urcând dealul care ducea spre parcarea acesteia. Curând, autoturismul a început să derapeze, obligându-mă să opresc. Am luat-o pe jos, însă mi-am dat seama curând că aleea era toată un ghețuș. M-am întors în mașină, ca să nu pățesc ceva, și m-am uitat după utilajul cu care lucra Norman.
Ce încurcătură! Am să-l sun. Însă telefonul meu mobil avea semnalul slab. „O, Doamne, ajută-mă! Arată-mi, Te rog, ce să fac”, am strigat cu voce tare. Am ieșit din nou din mașină și m-am îndreptat cu grijă spre clădirea bisericii, trecând de poartă, după ce am introdus codul de siguranţă necesar. Eram ca un căţel ud și plin de zăpadă. „Te rog, ajută-mă, Doamne!” și am tras aer în piept. Apoi am văzut farurile tractorului și am început să fac, frenetic, semne cu brațele. Norman s-a oprit, a venit la mine și m-a întrebat: „Ce cauți aici?” Am ridicat puțin sacoșa în care era mâncarea și i-am spus aproape șoptit: „Ți-am adus cina.” Norman m-a condus cu grijă în biserică, unde era cald și bine.
A văzut că parcasem mașina pe o porțiune cu gheață groasă. În timp ce ne îndreptam spre casă, în mașină, mi-a spus: „A fost periculos ce ai făcut.”
„Am vrut să mănânci ceva”, am spus eu cu glas dulce. Răspunsul meu nu a făcut decât să accentueze și mai mult nesăbuința mea.
Când privesc în urmă, la deciziile acelei zile, înțeleg că nu au fost decizii rele, ci mai degrabă neînțelepte, pentru condiții meteorologice respective. Am lăsat ca dragostea și grija pentru Norman să-mi pună siguranța în pericol. Totuși, în ciuda hotărârii mele greșite, Domnul a răspuns strigătului meu după ajutor și m-a ferit în acea seară rece să alunec pe gheață și să pățesc ceva grav! Îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că ascultă rugăciunile noastre și ne răspunde, indiferent de starea vremii.