Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Camilla E. Cassell
- Categorie: Devoțional femei
Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”
Matei 18:22
Cel mai măreț act de iertare făcut vreodată a fost atunci când Domnul Isus a murit pe cruce pentru a ne mântui din păcatele noastre și pentru a ne da viața veșnică. Iertarea este legată cu adevărat de Isus. Pentru ca El să ne ierte, noi trebuie să ne mărturisim greșelile unii altora, să iertăm și să Îi cerem iertare a lui Dumnezeu. Biblia ne spune: „Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi. Să n-apună soarele peste mânia voastră” (Efeseni 4:26). Mulți oameni merg în mormânt păstrând în inimă resentimente. Dar, dacă i-am întreba de ce sunt atât de supărați, nu ne-ar putea spune. Unii oameni sunt supărați din obișnuință, fără niciun motiv.
Iertarea este o pastilă greu de înghițit. Unii spun că nu au vorbit de ani de zile cu membri ai familiei sau cu prieteni. Eu spun: „Treceți peste asta și mergeți mai departe!” Nu putem să avem o relație adevărată cu Dumnezeu sau unul cu altul, dacă vom continua să nutrim răutate, amărăciune și ură în inimă. În felul acesta, Dumnezeu nu poate să ne vindece sau să ne ierte. În plus, nu suntem îndreptățiți să-i judecăm pe alții.
Au fost multe întâmplări în viața mea pentru care a trebui să mă rog și să-I cer lui Dumnezeu iertare și vindecare. De fiecare dată când mă întâlneam cu o anumită persoană care mă acuzase pe nedrept, schimbam direcția ca să o pot evita. O ocazie a fost aceea când a trebuit să împart bunurile mamei cu frații mei. Sora mea știa cum ar fi dorit mama să fie împărțite, după moarte, bunurile și proprietățile ei între noi. Totuşi, pentru că avea acces la lucrurile mamei mele, ea, ajutată de avocatul ei, ne-a luat toate drepturile de moștenitor. La început m-am înfuriat, eram supărată și rănită, însă, după ce am vorbit cu Dumnezeu în rugăciune, am început să caut iertarea Lui pentru mine și pentru ea. Știu că într-o zi va trebui să răspundă înaintea lui Dumnezeu pentru acțiunile ei. Eu însă nu vreau să duc această povară pentru tot restul vieții. Dacă nu i-aș fi cerut să mă ajute să iert, Dumnezeu nu ar fi putut să mă ierte.
Unul dintre actele cele mai mari de iertare la care am fost martoră a fost în 2019, în timpul procesului unei foste polițiste, care își omorâse vecinul, împușcându-l. La sfârșitul procesului, fratele victimei a cerut permisiunea să spună ceva. El i-a spus femeii acuzate că o iartă pentru că i-a ucis fratele. El i-a oferit îmbrățișări, dar și harul care vine prin Hristos. A făcut ce dorește Domnul să facem și noi. Au fost unii care au criticat gestul lui, însă sunt sigură că acest gest i-a adus femeii pace și mulțumire, ceea ce și noi primim de la Dumnezeu. „Iertați și vi se va ierta” (Luca 6:37).
- Detalii
- Scris de: Chipiliro Chonze Santhe
- Categorie: Devoțional femei
Să te asculte Domnul în ziua necazului, să te ocrotească Numele Dumnezeului lui Iacov. (…) Să-ţi dea ce-ţi doreşte inima şi să-ţi împlinească toate planurile tale!
Psalmii 20:1,4
În urmă cu cinci ani, după ce m-am căsătorit, locuiam și lucram în străinătate, în timp ce soțul meu locuia și lucra acasă. Primul an a fost greu, pentru că am stat mai mult departe unul de celălalt, întâlnindu-ne doar o dată la câteva luni. Am fost de acord ca fiecare să caute de lucru acolo unde se afla celălalt. Dacă unul dintre noi își găsea un loc de muncă sigur, celălalt trebuia să se mute. Dar, în adâncul inimii mele, mă rugam ca soțul meu să fie cel care să fie nevoit să facă acest pas. Amândoi am continuat să ne rugăm pentru această situație.
Într-o după-amiază de februarie, la două luni de la aniversarea primului an de căsătorie, am participat la obișnuita oră de rugăciune, organizată acolo unde lucram. În timp ce prezentam motivele noastre de rugăciune, unul dintre conducători a spus că trebuie să ne rugăm pentru intervenția divină a lui Dumnezeu, întrucât toți cei prezenți în acea zi trăiam departe de familiile noastre. Am simțit îndemnul să fac mai mult. În luna decembrie, depusesem cerere pentru un post la una dintre organizațiile internaționale cu sediul în țara mea. Așa că m-am hotărât să încep să postesc în fiecare luni, miercuri și vineri din acea lună și să mă rog ca solicitarea mea să fie aprobată. Prima zi de post a fost într-o miercuri. Chiar a doua zi, adică joi, am primit un e-mail de la organizația internațională unde depusesem cererea. Eram invitată să completez în scris o evaluare. Eram peste măsură de bucuroasă și L-am lăudat pe Dumnezeu pentru răspunsul la rugăciune.
Totuși, am continuat să postesc. În ultima zi a lunii februarie, care era o zi de luni, am primit un alt e-mail de la organizație, în care eram invitată pentru un interviu. Am primit postul și m-am întors acasă în luna iunie a acelui an. Am fost uimită de credincioșia pe care mi-o arătase Dumnezeu și pe care nu o meritam. Au fost multe alte ocazii când am simțit că Dumnezeu nu răspunde dorințelor inimii mele. Totuși, când îmi aduc aminte ce a făcut El pentru mine, știu că răspunsul Lui este pentru binele meu și potrivit voii Sale.
Să nu uitați niciodată să-I aduceți slavă Împăratului împăraților pentru ocaziile când v-a îndeplinit dorințele inimii și chiar pentru acele ocazii când ați simțit că El nu a făcut așa, pentru că planurile Lui nu urmăresc să ne facă rău.
- Detalii
- Scris de: Shushanna Mignott
- Categorie: Devoțional femei
În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”
Ioan 7:37,38
Nu se aștepta ca acea zi să aducă schimbări atât de dramatice în viața ei. La fântâna lui Iacov, un bărbat evreu i-a cerut ei, o femeie samariteană, să-i dea apă să bea. Desigur, avea suficientă experiență când venea vorba de bărbați. De fapt, avusese un bărbat după altul, trăind în concubinaj. Totuși, vorbind cu Isus, iar Acesta descoperindu-i cine este El, și-a dat seama că era total diferit de bărbații cu care interacționase până atunci.
Întâlnirea acestei femei cu Hristos este una dintre relatările mele biblice preferate. Istoria ei arată cât de repede se poate schimba o viață după ce Îl întâlnește pe Domnul Isus. De atunci încolo, putem să bem din aceeași apă vie – relația cu El – pe care i-a făgăduit-o acelei femei. În Psalmii 34:8, Domnul ne încurajează: „Gustați și vedeți ce bun e Domnul.” Când femeia samariteană și-a dat seama că Domnul Isus era Mesia, nu I-a mai adresat nicio altă întrebare. Imediat, L-a acceptat ca Domn al ei. Viața ei avea să nu mai fie niciodată la fel.
Deși Domnul Hristos nu ne condamnă, o întâlnire cu El ne obligă să vedem cine suntem noi cu adevărat. Această înțelegere de sine are menirea nu să ne facă să ne simțim rău sau oribil, ci să vedem cât de mult avem nevoie de Hristos ca Mântuitor al nostru. Ca și femeia aceasta care își umplea viața cu relație după relație, nu ne umplem și noi viața cu lucruri sau oameni care sperăm să ne satisfacă? Dar acestea nu ne pot satisface. Doar Domnul Isus poate acest lucru. Doar apa vie poate să aducă alinare sufletului nostru însetat. Iar atunci când ne încredem în El pentru putere, putem să renunțăm la relații nesănătoase, la obiceiuri nesănătoase și la dependențe, pe care le-am încurajat ca să fim împliniți. Nu va mai trebui să mergem „de la un bărbat la altul” în căutarea împlinirii. Apa vie va împlini nevoile sufletului nostru și ne va face liberi să mergem spre destinația pe care o are Dumnezeu pentru noi.
După întâlnirea de la fântână, femeia samariteană a devenit imediat purtătorul de cuvânt al lui Hristos. S-a întors în cetatea ei și le-a spus tuturor despre Omul pe care Îl întâlnise. Odată ce ați gustat și ați văzut că Domnul este bun, inima vi se umple de o nouă bucurie și nu veți putea să păstrați doar pentru voi bunătatea Domnului.
- Detalii
- Scris de: Esther Siceron-Reyna
- Categorie: Devoțional femei
Ştiu că Tu poţi totul şi că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale.
Iov 42:2
Era Ziua Recunoștinței. Eu nu mă simțeam bine din punct de vedere emoțional. Eram deprimată, iar relația mea cu Dumnezeu suferea. De vină erau deciziile mele rele și simțămintele mele contradictorii. Îmi pierdusem orice speranță că puteam să iubesc și să fiu iubită. Totuși, în acel Sabat mi-am impus să mă dau jos din pat și să merg la biserică. Am sosit la ora 11:30, la timp pentru a asculta predica. Nu-mi aduc aminte subiectul. Pur și simplu eram îngrozită să mă întorc la viața mea mizerabilă. Când mă pregăteam să plec, cineva m-a invitat să rămân pentru masa de prânz. Am respirat ușurată, pentru că acasă nu aveam nimic de mâncare. Eram pregătită să țin post.
În timpul mesei, mi-a fost prezentat un pastor jovial de vârstă mijlocie. Am purtat o discuție sinceră, iar el m-a rugat să cânt la următoarea lui cuvântare prilejuită de o logodnă. Eram încântată, pentru că știam cine este. Îl văzusem în diverse emisiuni media și evenimente importante. Mă simțeam de parcă eram o prințesă invitată la bal. Am sunat-o pe mama și i-am spus și ei vestea grozavă. I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru această binecuvântare mascată.
După ce am cântat la unele dintre evenimentele pastorului, am observat că manifesta pentru mine un interes mai mare decât față de o simplă cunoștință ocazională. Cum s-a putut întâmpla așa ceva? Eu aveam treizeci de ani, iar el, cincizeci. Curând, și-a făcut cunoscute intențiile. Învățasem să ascult vocea lui Dumnezeu chiar și atunci când eu și El nu ne privim în ochi. Așa că L-am întrebat pe Dumnezeu despre cererea pastorului de a continua relația noastră. Deci, aparent, Dumnezeu Și-a spus părerea în mod clar, m-am împotrivit timp de câteva luni, întrebându-mă dacă acesta era într-adevăr planul Lui pentru mine. Mă tot gândeam: Să mă mărit un tip mult mai în vârstă? Aceasta este ceea ce merit?
Domnul a răspuns îndoielilor cu o întrebare: „Ai încredere în Mine?”
Și am avut. După o curtenia frumoasă, eu și pastorul ne-am căsătorit. Acei ani cât am fost căsătorită cu el au fost cei mai buni doisprezece ani din viața mea. Din nefericire, soțul meu a murit pe 31 martie 2020, dar Îi sunt veșnic recunoscătoare lui Dumnezeu pentru această idee a Lui minunată și neobișnuită cu privire la iubire. El este Maestrul dragostei și are căi creative prin care ne-o revelează. Să nu vă temeți de ideile Lui. Stați liniștiți și permiteți-I să vă aducă binecuvântările Lui. El poate să facă lucruri care par imposibile, chiar să creeze iubire acolo unde nu există. Sunteți gata să-I permiteți lui Dumnezeu să vă conducă?
- Detalii
- Scris de: Renauta Hinds
- Categorie: Devoțional femei
De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.
Marcu 11:24
Am crescut crezând că lui Dumnezeu Îi place când mă rog. El mă ascultă mereu și răspunde rugăciunilor mele. Pe măsură ce am îmbătrânit, mi-a fost mai dificil să înțeleg că uneori nu eram pe deplin mulțumită de felul în care răspundea El rugăciunilor mele. Totuși, răspunsurile pe care mi le dă sunt exact ceea ce am nevoie. Dumnezeu știe ce e cel mai bun pentru noi și ne dă exact asta! Adesea, când ne rugăm lui Dumnezeu, avem deja în minte felul în care sperăm să ne răspundă; atât de mult, încât, atunci când nu ne ambalează răspunsul, așa cum vrem noi, suntem devastați. Mi-am amintit acest lucru odată, când am fost implicată într-un accident.
În acea zi, când ieșeam din casă împreună cu tatăl meu, m-am rugat, cerând călăuzirea și protecția lui Dumnezeu pe drum. La urcarea în autoturism, am spus în șoaptă altă rugăciune. Pe drum, m-am rugat din nou în gând, de mai multe ori, pentru protecție, lucru pe care nu îl fac de obicei. Pe drumul de întoarcere spre casă, un autovehicul a intrat pe neașteptate în mașina noastră! Tatăl meu a reușit să scoată mașina de pe șosea, din calea mașinilor care veneau. Atunci mi-au trecut prin minte exact cuvintele acestea:„Doamne! Cum ai putut? Te-am rugat ca să ne protejezi!” Totuși, acea zi a rămas ca o amintire a faptului că Tatăl nostru ceresc știe ce este lucrul cel mai bun pentru noi și ne dă acest „cel mai bun” în orice moment, fie că recunoaștem sau nu.
Am ajuns să accept această zicere: „Când primești ceea ce dorești, aceasta este indicația lui Dumnezeu. Când nu primești ceea ce dorești, aceasta este protecția lui Dumnezeu”. În acel accident, mi-am permis să nu observ că Dumnezeu îmi răspunsese la rugăciune, că mă protejase! Ieșind din mașină, am observat că mașina noastră avea doar o zgârietură pe partea dreaptă, în timp ce mașina cealaltă avea bara de protecție din față complet distrusă, însă fără victime. Priviți la Dumnezeu!
În umblarea noastră creștină, pe măsură ce învățăm să acceptăm calea Lui, să nu uităm că Tatăl nostru ne aude mereu rugăciunile. Ascultă. Răspunde. Uneori spune „nu”, alteori, „da” sau „așteaptă”. Nu există nicio rugăciune sinceră la care să nu răspundă. El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi, știe exact de ce anume avem nevoie și știe când și cum să ne dea. De aceea, când ne răspunde la rugăciune cum s-ar putea nu ne dorim, putem totuși să-I fim recunoscători că ne-a dat, în schimb, ce a fost cel mai bun pentru noi. Cel mai bun al Lui va fi întotdeauna răspunsul!