Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Rose Neff Sikora
- Categorie: Devoțional femei
Și orice veţi cere în Numele Meu voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.
Ioan 14:13,14
De-abia mi se uscaseră lacrimile de pe obraji, când am început negocierile cu Norman, soțul meu, privind achiziționarea unui ciobănesc germen. Ciobănescul nostru, în vârstă de doisprezece ani, se îmbolnăvise grav. Fusese cu greu de acord cu veterinarul că eutanasierea lui ar fi un gest de omenie, și ne luaserăm rămas-bun de la el.
Era la începutul lui decembrie, dar nu m-am putut bucura de împodobirea casei pentru sărbători. Încă simțeam lipsa prietenului meu blănos. Apoi am început să discut cu soțul meu despre un nou animal de companie. El și-a manifestat reticența, dar eu nu m-am descurajat. Într-o zi, am făcut un tur pe la adăposturile de animale din zonă, am contact doi crescători și chiar am examinat un câine instruit de deținuți, însă fără succes. M-am oprit și m-am rugat: „Doamne, ajută-mă, Te rog, să găsesc câinele potrivit pentru noi. Să fie un câine tânăr, ascultător, dresat, obișnuit cu comenzile de bază, cu lesa, blând, iubitor de pisici (noi aveam o pisică).”
Realizez acum că a fost o listă lungă de dorințe, dar Dumnezeu spune că nimic nu este imposibil pentru El!
La începutul lui februarie, Sherry, fiica mea vitregă, a sunat și mi-a spus: „Am găsit un câine pentru tine și tata.” Era un ciobănesc german alb, de optsprezece luni, pe nume Zena. Sherry și soțul ei au mers să o vadă pe Zena și au trimis videoclipuri. Am fost cuceriți pe dată. Ne-am dat acordul să o luăm. Sherry s-a oferit să vină cu mașina în statul Washington și să ni-o aducă pe Zena.
Zena a fost tot ce Îi cerusem lui Dumnezeu. Am poreclit-o „Fulg de nea din cer”. Eu și Norman ne-am alipit foarte tare de ea și am iubit-o. Eram peste măsură de bucuroși să avem din nou casa plină.
Puteți să considerați că aceasta a fost doar o poveste cu sfârșit fericit, dar acest răspuns la rugăciune a devenit un instrument profund de mărturisire pentru mine. Pastorul nostru mi-a permis să o aducă pe Zena la biserică pentru povestirea copiilor. În mod frecvent, mi s-a oferit ocazia să povestesc multor oameni despre minunatul răspuns al lui Dumnezeu la rugăciunea mea. Așadar, atunci când vă rugați, trebuie să știți că veți primi un răspuns. El vede imaginea de ansamblu și știe ce e mai bine pentru cel în cauză. El va răspunde cu siguranță când și cum consideră El potrivit.
- Detalii
- Scris de: Elizabeth Ida Cain
- Categorie: Devoțional femei
Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului.
Romani 2:11
În fiecare zi, în birourile unde lucrez, radioul transmite emisiunile unuia dintre cele mai populare posturi. Un program de după-amiază are ca prezentatori o echipă mixtă, băiat și fată, care se autointitulează „În direct, echipa în doi”, întrucât ambii sunt gazdele programului. Emisiunile lor sunt interactive, amuzante și pline de informații pertinente. Programul se adresează tuturor, indiferent de vârstă sau condiție, dovadă stând diversitatea de ascultători care intervin telefonic zilnic în cadrul programului. Apoi, într-o zi, s-a întâmplat un lucru groaznic. Ascultătorii și-au exprimat șocul și tristețea la auzirea știrii că fratele prezentatorului a fost împușcat mortal. Apoi, după două săptămâni, unul dintre prietenii apropiați ai prezentatoarei, de data aceasta, a fost împușcat mortal, în timp ce se apăra de atacatori. Durerea a fost greu de suportat pentru pierderile suferite de acești doi oameni care aduceau în fiecare zi bucurie ascultătorilor. Cu inima îndurerată am empatizat cu ei, în situația grea prin care au trecut.
Deși multora dintre noi ne place să auzim povești despre celebrități, uităm uneori că și oamenii celebri sau cunoscuți sunt ființe umane. Și ei sunt afectați de durere, de suferință, de tristețe, de bucurie și de pierderi. Pierderile teribile suferite de cele două gazde ale emisiunii „În direct, echipa în doi” întăresc faptul că toți avem nevoie de Domnul Isus. Cu toții trăim într-o lume distrusă, în care Dumnezeu este singura noastră speranță și răspunsul la toate problemele. Nu contează cine suntem, pentru că Dumnezeu nu promovează favoritismul (vezi textul biblic din introducere). Atunci când ni se întâmplă lucruri rele, El aude strigătele noastre de durere. El primește cu bucurie orice exprimare de fericire, laudă sau respect ca răspuns la binecuvântările venite din mâinile Sale bune. Nu vom înțelege niciodată lucrările lui Dumnezeu în toate circumstanțele vieții de pe acest pământ, dar putem să venim la El pentru încurajare, eliberare, vindecare și ajutor.
Atunci când trecem prin circumstanțe care ne afectează viața zilnică, putem să găsim o bucurie mai mare dacă ne aducem aminte să punem în practică un gând exprimat în fiecare zi de cele două gazde ale emisiunii „În direct, echipa în doi”: „Este drăguț să fii important, dar este mult mai important să fii drăguț.” Domnul Isus ne încurajează să-i tratăm pe oameni așa cum i-a tratat El, fără favoritisme. El consideră că așa cum îi tratăm pe ceilalți, Îl tratăm pe El (vezi Matei 25:31-40).
Dragi surori, fie ca astăzi să manifestăm față de oameni dragostea Domnului Isus. Împărțiți cuvinte de bunătate, zâmbiți în fața tristeții și dați un dar necesar pentru a face din lumea aceasta un loc mai bun.
- Detalii
- Scris de: Kathy Pepper
- Categorie: Devoțional femei
Fiindcă antrenamentul trupesc este de puțin folos, dar evlavia este de folos la toate, având o promisiune a vieții care este acum și a celei care vine.
1 Timotei 4:8, BTF
În ultimii ani am observat câteva rude mai vârstnice care au ajuns în punctul când problemele lor de sănătate le-au provocat multe dureri. Observându-i, i-am sugerat soțului meu că, deși am înțeles că nu voi trăi veșnic, este timpul să am mai multă grijă de mine, cu speranța că voi îmbătrâni cu mai puține dureri decât rudele mele mai vârstnice.
De mulți ani, aveam în subsolul casei o bandă de alergat și o bicicletă staționară, pe care le foloseam cu o oarecare frecvență, soțul meu mai mult decât mine. Avem o saltea de sport și câteva greutăți, pe care le-am folosit în mod regulat, o vreme. Dar aveam nevoie să fiu mai responsabilă. De aceea, am cumpărat un abonament la o sală de fitness pentru amândoi. Nu știam prea multe despre aparatura sălii, însă am început folosind banda de alergat și câteva aparate de fitness. Curând, am înțeles că nu realizam prea mult, pentru că nu știam ce trebuie să fac. Recunoscând că am nevoie de ajutor, soțul meu – ca dar de Crăciun – m-a înscris la un antrenor personal. Și următoarele șase luni… am tras tare! De multe ori i-am spus Carei antrenoarea mea, că am crezut că vrea să mă omoare, dar la sfârșitul celor șase luni eram mult mai puternică decât fusesem în preajma Crăciunului (sau în toată viața). Cara a adus acea responsabilitate de care aveam nevoie chiar și după încheierea celor șase luni.
Am muncit cu conștiinciozitate până când sala de sport a fost închisă din cauza pandemiei COVID-19. În perioada carantinei, motivaţia mea a dispărut. Da, banda de alergat, bicicleta, salteluţa şi greutăţile erau încă în subsolul casei noastre. Vremea a fost destul de frumoasă ca să fac plimbări, însă nu am făcut mișcare la fel de intens ca înainte. Când sala de sport s-a redeschis, două luni mai târziu, am înțeles imediat că nu puteam relua totul de a acolo de unde rămăsesem. A fost nevoie să o iau ușor de la capăt. De data aceasta sunt motivată nu de o persoană, ci mai degrabă de ceva din interiorul meu care se simte mai bine când fac mișcare.
În această dimineață, în timp ce-mi făceam exercițiile fizice, m-am gândit la programul meu de exerciții spirituale. Cu mult timp în urmă am realizat că îmi mergea mult mai bine în ziua când îmi petreceam timp cu Domnul înainte de orice altceva. El este Antrenorul meu personal. Este responsabilitatea de care am nevoie. Îmi spune ce trebuie să fac și apoi mă ajută să fac ceea ce trebuie. Cu cât petrec mai mult timp cu El, cu atât mai puternică devin, şi aceasta mă face să mă simt bine în interior!
- Detalii
- Scris de: Mary Jane Graves
- Categorie: Devoțional femei
Aruncă-ți sarcina asupra Domnului, și El te va susține.
Psalmii 55:22, BTF
Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când soţul meu era director de tineret în regiunea Colorado, în perioada taberelor de vară, stăteam într-o căbănuță în munți. Puteam să mâncăm în sala de mese a taberei, dar aveam și o chicinetă pe care o puteam folosi dacă aveam nevoie sau doream acest lucru. Într-o vară, un șoricel cafeniu de câmp a decis că ar trebui să locuiască la noi în casă. Noi nu am fost de acord, așa că am folosit o mătură ca să-l dăm afară, pe ușă. Ne-am amuzat, dar l-am și compătimit puțin când l-am văzut cum alerga încoace și încolo, în fața ușii, încercând o cale de a pătrunde înapoi, în casă!
Odată, în subsolul actualei noastre case, am găsit dovezi că împărțeam spațiul cu niște vietăți numite șoareci, așa că soțul meu a pus niște capcane. Nepoata noastră, aflată în vizită la noi, a văzut capcanele și s-a supărat, pentru că ea gândea că șoarecii erau niște creaturi mici și drăgălașe.
Apoi nu a mai fost un „bărbat al casei”, așa că atunci când descopeream că un colț al sacului cu semințe pentru păsări din garaj fusese ros, știam că avem un oaspete nedorit. Când a venit agentul de la serviciul de combaterea dăunătorilor pentru tratamentul anual împotriva termitelor, i-am spus despre problema șoarecilor. A pus o capcană cu otravă.
Pentru o vreme, capcana lui părea că rezolvase situația, până într-o zi, când m-am dus la subsol. Acolo am găsit un corp micuț, fără viață, zăcând pe pământ. Acum ce trebuia să fac? Chiar dacă nu voiam să mă ocup de șoarecele mort, nu era nimeni altcineva care să o facă. Totul depindea de mine. Așa că, în cele din urmă, mi-am făcut curaj, am luat o mătură și un făraș și, cu ajutorul lor, am reușit să pun cu grijă șoarecele într-o pungă pentru a fi aruncat. Până în prezent, se pare că nu au mai apărut alți șoareci.
Cu toate acestea, mă întreb cât de mult permit „șoarecilor” lui Satana să-și instaleze reședința în viața mea? Pot să vin cu o listă lungă. Poate că și voi aveți o astfel de listă. Știu că am nevoie de ajutor ca să mă ocup de aceste păcatele enervante, dar nu întinzând capcane și punând otravă. Este Cineva care a promis că, „dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire” (1 Ioan 1:9). Nicio soluție nu poate să fie mai bună decât aceasta!
- Detalii
- Scris de: Sharon M. Thomas
- Categorie: Devoțional femei
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Proverbele 3:6
Acum câțiva ani, în timp ce eram la cumpărături într-un supermarket, m-am întâlnit cu o cunoștință. Mi-a împărtășit o veste bună:
– Mă las de fumat! mi-a spus el.
– O, e minunat! Slavă Domnului, am răspuns eu.
Cu o privire neprefăcută, neîncrezătoare și nedumerită, m-a întrebat ce are a face Dumnezeu cu asta.
– El ți-a dat biruința aceasta, i-am răspuns la fel de nedumerită că nu înțelesese lucrul acesta.
– Dumnezeu nu are nicio legătură în treaba asta. Eu singur mă las de fumat, a replicat el.
Nefiind o persoană care să lase fără răspuns un comentariu ca acela, am declarat:
– Oh, la fel cum te-ai trezit singur în această dimineață.
– Nu, nu m-am trezit singur în dimineața aceasta, ceasul deșteptător m-a trezit, a ripostat el scurt.
În acel moment, amândoi am izbucnit în râs. Totuși, el era serios când spunea că depășirea adicției era strict opera voinței lui. Și, probabil, că nici nu ceruse niciodată ajutor lui Dumnezeu; totuși, El este Dătătorul tuturor lucrurilor bune (Iacov 1:17).
Această convorbire mi-a adus aminte de o altă persoană cu aceeași viziune asupra vieții, și anume Nebucadnețar. El considera că realizase totul de unul singur. Cuvintele lui erau: „Oare nu este acesta Babilonul cel mare pe care mi l-am zidit eu ca loc de şedere împărătească, prin puterea bogăţiei mele şi spre slava măreţiei mele?” (Daniel 4:30). „Prin puterea bogăţiei mele” este o declarație supremă a ignoranței privind puterea, supremația și îndurarea zilnică a lui Dumnezeu față de noi. Împăratul a fost umilit înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor înainte de a recunoaște cu sinceritate puterea și stăpânirea lui Dumnezeu.
Dăm din cap nedumeriți, cum poate cineva să fie atât de arogant și de ignorant, dar nu suntem toți capabili să simțim la fel despre realizările noastre, dacă nu suntem atenți să-I dăm slavă lui Dumnezeu? Când punem deoparte pe Dumnezeu și Cuvântul Său, călcăm pe un teren periculos. Eu nu știu de ce omul finit ezită să-I dea lui Dumnezeu slava și onoarea pe care doar El le merită. Și nu știu dacă discuția cu acel amic al meu l-a făcut să se gândească la relația lui cu Dumnezeu și la nevoia de Dumnezeu în viața lui, dar sper că a făcut astfel.
Slujim unui Dumnezeu minunat! Tatăl nostru ceresc, ajută-ne, Te rugăm, să ne aducem aminte și să recunoaștem, în fiecare clipă a fiecărei zile cât ești de minunat!