Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Sylvia Giles Bennett
- Categorie: Devoțional femei
Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, pentru ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău.
Exodul 20:12
Sallie Mozelle a mers la odihnă în luna a șaptea, a celui de-al 103 an de viață. Mama fusese pentru mine o companie constantă. I-am admirat agerimea, bucuria și spiritul generos, așa că a fost o încântare să-i luminez fiecare zi cu dragostea mea. Zâmbetul ei era contagios. Călătorise pretutindeni cu familia noastră. Împărțeam totul, în special materiale de lectură creștină. A fost cu adevărat cea mai bună prietenă a mea. Nu-mi puteam imagina viața fără ea. L-am rugat adesea pe Dumnezeu să ne ajute să fim împreună când „clipa despărțirii” se va apropia. În timpul petrecut împreună în călătoria cu mașina, mă uitam adesea la ea, pe scaunul pasagerului, observându-i bucuria, ascultând-o vorbind, în timp ce căutam să tezaurizez acel moment în arhivele mele mintale. (Am scris chiar și un devoțional, „Cinstindu-ne părinții”, care a fost inclus în culegerea de devoționale din 2009, intitulat „Sanctuarul”.)
La acea vreme, mama avea nouăzeci și trei de ani, locuia singură, era independentă și ducea o viață împlinită. Am vizitat-o de câteva ori după orele de serviciu, pentru a o ajuta la treburi casnice, la nevoi personale și la diverse programări. Apoi, la vârsta de nouăzeci și nouă de ani, mi-am dat seama că venise timpul să locuiască împreună cu mine și soțul meu. Tranziția a avut provocările ei, pentru că în acea perioadă și mătușa mea, Anni Bell, locuia cu noi. Trebuiau făcute modificări uriașe. Numai prin harul lui Dumnezeu, toate au mers bine, potrivit voii Sale.
Pentru că sănătatea mamei mele s-a degradat, am încercat să văd dacă mătușa mea, care locuia cu noi de șapte ani, se putea întoarce aproape de familia ei. Era o decizie dificilă. M-am rugat încontinuu, cerându-I lui Dumnezeu îndrumare, întrucât atât mătușa mea, cât și mama aveau nevoie de atenția mea neîmpărțită. Am crezut că dacă voia ca mătușa mea să se mute, Dumnezeu va interveni. În acea vreme încă lucram în afara casei, iar stresul a fost factorul major, deși voiam să aduc bucurie și uneia, și celeilalte. Dumnezeu a călăuzit în așa fel lucrurile, încât mătușa mea s-a mutat cu bine aproape de celelalte rude ale ei.
Apoi, într-o dimineață rece, dar strălucitoare de decembrie, mama mea a plecat din lumea această, adormind într-o odihnă plină de pace. Ținându-i mâna, I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru ea. Nu mi-aș fi putut imagina viața fără ea, dar, vedeți, Dumnezeu mi-a dat pacea care întrece orice pricepere, pacea pe care nu o cunoscusem niciodată. Tatăl nostru ceresc va face la fel și pentru voi.
- Detalii
- Scris de: Charmaine Houston
- Categorie: Devoțional femei
Însă nădejdea aceasta nu înşală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
Romani 5:5
După o lungă călătorie cu mașina într-un trafic infernal și după o noapte de nesomn, cu gândul la ce va veni, am ajuns în sfârșit la destinație. Urma să particip la o cursă de rafting pe râu, pentru prima dată! Vremea era perfectă. Pe cerul albastru din Carolina se plimbau în voie nori albi, vaporoși și peste toate trona un soare strălucitor. Eu și prietenii mei ne-am urcat pe plută și, pleosc, în apă! Am pornit zburând parcă – uneori parcă eram imponderabili – purtați pe cursul apei învolburate. Râsetele, stropi de apă și puțina îngrijorare au umplut văzduhul, în timp ce încercam să navigăm printre vâltori. La sfârșit, doar o întrebare a rămas – când voi mai putea face asta încă o dată? Viața nu putea fi mai bună decât atât.
Apoi…, soțul meu, cu care fusesem căsătorită paisprezece ani, a ieşit din viaţa mea în mod traumatizant şi neaşteptat. Dar… de bună voie. Vâltorile pe care cândva le anticipam cu încântare, păreau acum periculoase, amenințătoare. În timp ce încercam să navighez pe râu cu o singură vâslă, provocările pline de adrenalină și distracție de altădată se ridicau acum ca niște umbre uriaşe, întunecându-mi orizontul. Pluta mea se răsturnase, aruncându-mă, în apa agitată și rece ca gheața, fără prea multe explicaţii şi ceremonii.
Am suspinat adânc atunci când s-a năpustit peste mine violent primul val. Singurul meu instinct conștient a fost să evit să mă las spulberată de stâncile ascunse – audierile pentru custodie, onorariile pentru avocați, necesitatea mutării, izolarea, singurătatea, pierderea prietenilor, debusolarea – care m-au lovit fără milă și, aparent, la nesfârșit. La intervale neregulate, cu părere de rău, râul mai slăbea strânsoarea, iar eu trăgeam în grabă și cu nesaț o gură de aer salvator înainte de a fi trasă înapoi, în apa învolburată.
Nu știu de ce am ajuns aici, zvârcolindu-mă, luptându-mă să observ lumina care indică direcția, prin apele înspumate, spre suprafață, spre supraviețuire. Nu știu dacă voi reuși să ajung pe malul râului și să fiu capabilă să merg înapoi, la punctul de plecare, sau voi continua să fiu măturată și, în cele din urmă, aruncată în cascadele ce se ițesc la orizont. Multitudinea de necunoscute este copleșitoare. Dar ceea ce știu este că Dumnezeu știa că asta se va întâmpla. El continuă să aibă un plan pentru mine, un plan care îmi dă o speranță și un viitor (vezi Ieremia 29:11). Așa că între fiecare respirație scurtă câștigată cu greu și lupta de a mă agăța de această speranță aparent derutantă, această făgăduință hrănește mica sămânță de muștar a credinței mele. Și, pentru moment, este suficient.
- Detalii
- Scris de: Maureen H. Moncrieffe
- Categorie: Devoțional femei
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:6,7
Vi s-a întâmplat vreodată ca lucrurile să vă meargă prost, unul după altul, fără pauză? Aceasta a fost experiența mea când eu și soțul meu ne-am mutat după pensionare. Ne-am mutat în alt stat și ne-am cumpărat o casă. La o săptămână după instalarea în noua casă, soțul meu a trebuit să plece din țară. Eu am rămas singură. După ce a plecat, am petrecut următoarea zi făcând curățenie. Totul părea să fie în ordine. Toate aparatele casnice, de aer condiționat și de căldură funcționau așa cum trebuia.
A doua zi, când am intrat în casă, am observat că umiditatea era mai accentuată decât era de așteptat. Pe măsură ce timpul trecea, se făcea tot mai cald în casă. Mi-am dat seama că aerul condiționat nu funcționa. În timp ce mă confruntam cu această problemă, am încercat să aflu unde ajunseseră lucrurile noastre, întrucât compania de transport mă tot ținea la curent cu data livrării. Iar cireașa de pe tort a fost că am pierdut cheile de la duba noastră. Părea că totul mergea pe dos și că nimic nu se mai lega.
Totuși, cu toate aceste situații în desfășurare, a fost ciudat că nu mă simțeam peste măsură de anxioasă. Acest lucru m-a surprins, pentru că eu, în general, mă îngrijorez. Da, lucrurile păreau să nu meargă bine, dar pe măsură ce apărea o problemă, Îi spuneam Domnului despre ea și o lăsam în seama Lui. Învățasem de-a lungul anilor că, atunci când mă rog și Îi spun lui Dumnezeu problemele și preocupările mele ar trebui să le las la picioarele Lui. De ce? Pentru că dorește ca eu să mă încred în El, atunci când nici măcar nu-L pot urmări cum procedează.
Când privesc în viitor, cu toate necunoscutele lui, textul din Filipeni 4:6,7 este o sursă bogată de încurajări pentru mine. De ce? Pentru că știu că nu trebuie să mă îngrijorez sau să am teamă cu privire la nimic. Dumnezeu este mai mult decât capabil să aibă grijă de mine, doar dacă îmi pun încrederea în El. Mă iubește suficient ca să meargă cu mine, în special în mijlocul incertitudinilor.
Nu credeți că Dumnezeu va proceda la fel și cu voi, manifestându-Și dragostea și protecția? Nu vă îngrijorați cu privire la nimic. Bucurați-vă că Îi pasă de voi. El vă va călăuzi pașii pe cărări sigure. A făgăduit că, atunci când ne păstrăm gândurile doar pentru El, ne va da pacea.
- Detalii
- Scris de: DeeAnn Bragaw
- Categorie: Devoțional femei
Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul.
Psalmii 40:3
Am deschis ochii și, pur și simplu, am sărit din pat! În sfârșit, sosise prima zi de școală și eu eram foarte nerăbdătoare! Am îmbrăcat rochia nouă pe care mi-o făcuse bunica și fredonam un cântec vesel inventat de mine. Aveam înainte o lume cu totul nouă, o învățătoare nouă, prieteni noi și aventuri noi! Desigur, eram în clasa întâi. În clasa a șaptea nu am mai avut aceeași reacție. Când a sunat alarma ceasului, nici vorbă să mai sar din pat cântând. Acum deja avusesem mai mulți profesori, dinamica dintre prietenele preadolescente era una provocatoare și nu am fost deloc încrezătoare cu hainele pe care le-am purtat în acea primă zi de gimnaziu.
Nou. Uneori ne place, alteori nu. Uneori, noul este palpitant, alteori, ne înspăimântă. Astăzi, în prima zi a noului an, sunt atât de bucuroasă că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne oferă o modalitate de a face ca acest an să fie plin de speranță și făgăduințe în „nou”. Nu contează ce a fost înainte de această zi sau ce se va întâmpla în zilele următoare. Dumnezeu ne invită să cântăm! Psalmii 98:1 spun: „Cântați Domnului o cântare nouă, căci El a făcut lucruri uimitoare!” (NKJV, sublinierea adăugată). Alte versiuni ale Bibliei ne invită să-I cântăm Domnului deoarece El a făcut lucruri minunate, miraculoase, extraordinare, mărețe! În Psalmii, ni se spune din nou și din nou să-I „cântăm Domnului o cântare nouă!”.
Dar ce să fac dacă pentru mine este o luptă să găsesc acea cântare sau dacă eu nu pot cânta? Cuvântul Său are soluția: El îmi va da cântarea. În Psalmii 40:3 găsim scris: „Mi-a pus în gură o cântare nouă” (sublinierea adăugată). În Ezechiel 36:26 citim astfel: „Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou” (sublinierea adăugată). Oricare ar fi peisajul din anul care începe, El este deja acolo, soră dragă! Știi care este partea frumoasă atunci când Îi cânți o cântare nouă de laudă lui Dumnezeu? Ni se spune că lauda noastră va da naștere la un cântec de laudă în inima altora! Continuarea versetului 3 din Psalmi 40 spune: „Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulți au văzut lucrul acesta, s-au temut și s-au încrezut în Domnul.” Deci, El îmi dă o cântare nouă și apoi face ca această cântare să îi aducă și pe alții la El! Cine îți va auzi cântecul astăzi?
- Detalii
- Scris de: Danijela Schubert
- Categorie: Devoțional femei
Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta.
1 Tesaloniceni 5:24
Cât de lungă este lista cu schimbări pe care vrei să le faci în viața ta? Până nu demult, a mea era destul de lungă.
De fiecare dată în ultima zi din an știam că lista era lungă, totuși speram să fac toate schimbările necesare. Pe măsură ce anii au trecut, am început să observ că nimic nu se schimba. Chiar și hotărârea de a încerca să schimb ceva începea să fie din ce în ce mai slabă. De ce să mai încerc atunci?
Apoi, într-o zi, am hotărât că nu aveam să mai întocmesc o listă. Nu îmi mai doream nicio listă.
În schimb, am scris o scrisoare către Dumnezeu.
I-am spus că încetasem să mai încerc să mă schimb deoarece eșuasem constant. Renunțam.
I-am mai spus că Îi permiteam să facă orice pentru a mă transforma în persoana care dorea El să fiu.
Pentru a arăta că eram foarte hotărâtă, am decis să schimb un lucru minor în viața mea, ceva simplu. Asta puteam face. Un lucru mărunt, simplu. Asta puteam schimba. Restul – lista aceea lungă – cădea în responsabilitatea lui Dumnezeu.
Chiar și lucrul acela mărunt și simplu pe care l-am ales cerea din partea mea destulă voință și hotărâre. Trebuia ceva care să fie o schimbare pentru o viață mai lungă. Am ales ceva despre care am auzit că face bine sănătății. Întărește activitatea globulelor albe din sânge, le înviorează și te ajută să ieși de la duș într-o încăpere răcoroasă.
Hotărâsem să îmi închei dușul cu apă rece.
Îmi amintesc de prima dată. Ooo! Ayyy! Brrr! Grrr!
Ei bine, de la acel prim duș rece și până acum nu s-a schimbat nimic. Apa rece după un duș cald tot nu îmi dă o senzație plăcută. Dar continui cu acest obicei – de aproape treizeci de ani deja.
Nici nu vă pot spune cât de multe lucruri s-au schimbat în viața mea de atunci încoace. Sunt uimită să văd ce a făcut Dumnezeu pentru mine. Am deschis ușa, am lăsat-o deschisă continuând să practic acea schimbare mică în viața mea și Dumnezeu S-a ocupat de restul.
Te invit și pe tine să faci la fel. Nu, nu cu dușul rece la final! Ci găsește un lucru simplu, mărunt, pe care îl poți schimba în viața ta și continuă să îl faci zilnic.
Lasă-L pe Dumnezeu să Se ocupe de restul!