Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Ardis Dick Stenbakken
- Categorie: Devoțional femei
Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui ce aduce vești bune.
Isaia 52:7După aceea, Isus a călătorit prin fiecare cetate și sat, predicând și vestind Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Împreună cu El erau cei doisprezece, precum și niște femei care fuseseră vindecate de duhuri rele și de neputințe: Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte demoni, Ioana – soția lui Cuza, administratorul lui Irod –, Suzana și încă multe altele care Îi slujeau cu ceea ce aveau.
Luca 8:1-3 – NTR
Te-ai gândit vreodată la aceste femei și te-ai întrebat ce anume au făcut ele? Este suficient de uimitor – și probabil puțin șocant pentru acele vremuri – ca un grup de femei să călătorească din loc în loc în compania acestor bărbați, dar nu găsim nicio aluzie la vreun scandal.
Din cauza culturii, îmi imaginez că era greu pentru femeile din mulțimile care Îl urmau și Îl ascultau pe Isus să vină la El sau la ucenici cu întrebările lor, dar aici le vedem pe aceste femei – Maria, Ioana, Suzana și altele – pe care le puteau aborda cu întrebările lor. Din moment ce aceste femei călătoriseră împreună cu Isus și Îl ascultaseră destul de des, sunt sigură că ele puteau răspunde la multe întrebări. Cu siguranță că ele Îl auziseră predicând în sinagogi și în natură. Pe măsură ce s-au familiarizat tot mai mult cu Isus și cu ucenicii, probabil că ele au îndrăznit să pună întrebări chiar și pentru ele – învățând teologie!
Oare ce experiențe au putut să spună? Ele au văzut leproși vindecați, demoni alungați, învățători ai legii și farisei mustrați și pâine și pești înmulțiți. Chiar dacă nu au fost întotdeauna cu grupul, ele au auzit despre aceste evenimente. Nu aș fi surprinsă dacă aceste femei au adus și mai multe femei și chiar bărbați la Isus să îi vindece și să îi salveze.
Cei doisprezece bărbați nu au avut niciun venit cât timp au umblat cu Isus dintr-un capăt al țării în celălalt, atunci cum au plătit pentru hrană, poate pentru sandale și ocazional chiar și pentru cazare? Aceste femei finanțau lucrarea. Din veniturile lor, din ce aveau!
Deloc surprinzător că la cruce le vedem pe aceleași femei. Ele au fost primele care au aflat că El a înviat. Aceste femei! Femei ca tine și ca mine, dacă alegem acest lucru.
- Detalii
- Scris de: Christine B. Nelson
- Categorie: Devoțional femei
Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Pe vremea când fratele meu cel mic era un copilaș, el s-a încuiat din greșeală în dormitor. La început a fost distractiv; această pățanie îl punea în centrul atenției. Dar, în cele din urmă, a început să nu mai fie la fel de distractiv. Nu putea să iasă și nimeni nu putea să intre. Toate încercările noastre de a-i explica procesul simplu de rotire a cheii pentru a descuia ușa nu aveau sens în mintea sa neexperimentată. În cele din urmă, am chemat pompierii pentru a-l salva pe Richard din încurcătura de la etajul doi.
Acest episod îmi reamintește de invitația lui Isus din Apocalipsa 3:20: „Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el, cu Mine.” Tatăl nostru ceresc dorește cu disperare să intre în cămara inimii noastre pentru a ne aduce pace, bucurie, siguranță și tot ce am avea vreodată nevoie sau ne-am dori. Dar, fiind un adevărat gentleman, El nu forțează intrarea în locurile în care nu a fost invitat. Cioc-cioc. Uneori, Îl auzim, alteori nu. Cioc-cioc. Uneori, nu ne dorim să fim deranjați. Cioc-cioc. Uneori, avem o nevoie dar nu ne dăm seama. Cioc-cioc. Uneori, ne dăm seama de nevoia noastră, dar nu înțelegem cum Îi putem deschide ușa Celui care ne poate ajuta. Îl simțim lângă ușă. Știm că este acolo. El dorește să intre și ne dorim ca El să intre. Cioc-cioc. Unde sunt pompierii? Cum să deschid ușa?
Probabil că ușa problematică ți se va deschide prin una (sau mai multe) dintre cele patru „clanțe”. Prima, invită-L pe Isus, deschizând astfel ușa din Apocalipsa 3:20. A doua, Isus dorește să te invite: „Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul. Alege viața, ca să trăiești, tu și sămânța ta” (Deuteronomul 30:19). A treia, pune credința în fața îndoielii. Spune-I lui Isus: „Cred, ajută necredinței mele” (Marcu 9:24). În ultimul rând, ai încredere că Isus Își ține Cuvântul: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Și, dacă știm că ne ascultă, orice I-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (1 Ioan 5:14,15).
- Detalii
- Scris de: Noni Weidemann
- Categorie: Devoțional femei
„Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele”, zice Domnul.
Isaia 55:8
Unul din ultimele lucruri care mi-a fost spus în perioada în care căsnicia mea se destrăma a fost următorul: „Cine te va lua pe tine?” Partea cea mai tristă este că l-am crezut! Ca proaspătă mamă singură, mă simțeam nedorită. Oare mă va abandona și Dumnezeu? Încă în stare de șoc, încercam din răsputeri să îmi ajut cei doi băieți să facă față durerii pe care o simțeau. Apoi, pe neașteptate, unii membri din biserică mi-au spus categoric că nu mai eram bineveniți la serviciile de închinare – acum eram o „familie destrămată”.
Într-o după-amiază târzie de toamnă, am deschis un plic de la mama mea, care întotdeauna m-a susținut. În plic era un decupaj dintr-un ziar al bisericii în care se făcea reclamă la o întâlnire pentru persoanele singure din zona mea. Tot acolo puteai găsi și informațiile de contact. „Mergi la această întâlnire!” mi-a scris mama. Fiul meu cel mare, în clasa a noua la un liceu cu internat, mi-a spus că va merge cu mine la întâlnire. Am condus patru ore cu mașina pentru a ajunge la locul în care era el; apoi am mers mai departe la un hotel în San Jose pentru a înnopta, deoarece o luasem cu mine și pe Kitty, pisica de acasă. Kitty a fost una din puținele ființe care încă mă mai iubea. Și cât o iubeam și eu pe ea! Când eu și fiul meu am luat-o pe o stradă greșită, după ce s-a lăsat întunericul în acest oraș necunoscut, cel care avea să fie gazda întâlnirii a venit să ne găsească și să ne ducă acasă la el, chiar locul în care urma să aibă loc întâlnirea. Ne-a spus că îl cheamă Russ.
Spre finalul serii, Russ a spus: „Mâine dimineață, câțiva din grupul nostru merg să viziteze împrejurimile din San Francisco și Alcatraz. Ai vrea să vii și tu cu fiul tău?” Am mers și am avut o zi frumoasă la pista de mașinuțe și am vizitat China Town, printre altele. După ce ne-am întors în San Jose, eu și fiul meu urma să ne urcăm în mașină, când Russ a spus: „Înainte să vă întoarceți spre școală și apoi spre casă, se poate să vă scot în oraș, la cină? Restaurantul mexican deschide în treizeci de minute.” Am mers după Russ până la restaurant, unde fiul meu a avut timp să o plimbe pe Kitty. Înainte de a intra în restaurant, am deschis puțin geamul de la mașină, cât să intre aer proaspăt pentru ea. După o cină minunată, ne-am întors la mașină. Kitty dispăruse! O pisică de interior pe străzile unui oraș mare – nicio șansă de supraviețuire! O altă pierdere de nedescris!
Experiența mea creștină m-a învățat că uneori, când noi avem impresia că am pierdut ce avem mai scump și mai apropiat, Dumnezeu ne îndreaptă spre cele mai mărețe „descoperiri” din viața noastră. Nu uita acest lucru!
- Detalii
- Scris de: Noni Weidemann
- Categorie: Devoțional femei
Doamne, Tu sprijini pe oameni și pe dobitoace!
Psalmii 36:6
Cum a reușit Kitty să iasă prin geamul mașinii deschis foarte puțin? Nici măcar nu am zăbovit în restaurant foarte mult! Eram peste măsură de întristată! Deja pierdusem căsnicia, familia, așa cum o știam eu, și părtășia cu frații de la biserică. Acum o pierdusem și pe Kitty, singura mângâiere constantă prin lunile lungi și neplăcute.
„Mă voi întoarce la restaurant și le voi lăsa numărul meu de telefon”, a spus Russ. „Mă pot suna dacă găsesc pisica. Eu nu locuiesc foarte departe.”
După câteva ore de condus, l-am lăsat pe fiul meu la internatul liceului. El trebuia să se pregătească pentru un stand al școlii la Festivalul de Toamnă. În timp ce el s-a pus pe treabă, eu am mers la internatul fetelor pentru a-i spăla niște haine. După ce am pornit mașina de spălat, m-am așezat, împovărată, pentru a-i scrie mamei o scrisoare. Voiam să îi povestesc despre sfârșitul de săptămână, despre noul nostru prieten, Russ, și să îi dau vestea nefericită despre dispariția lui Kitty. Inima îmi era împovărată și stomacul, cât un ghem.
Dintr-odată, am auzit o voce blândă de bărbat. „Aici erai!” Am privit în sus și l-am văzut pe Russ în ușă. În brațe o ținea pe Kitty! Am izbucnit în lacrimi bucuroasă. Am sărit în picioare și m-am îndreptat spre ei, spre amândoi. „Pisica ta s-a întors la restaurant după ce am plecat”, a spus el. „Șeful de sală m-a sunat. Surprinzător, Kitty, deși speriată, m-a lăsat să o iau în brațe și să o pun în mașină. Așa că iată-ne!”
Și iată-i, chiar în fața mea! Scumpa mea pisică – pe care o pierdusem, dar acum am găsit-o. Am găsit-o împreună cu un alt prieten bun care nu doar că o salvase pe iubita mea Kitty, dar avea să devină într-o zi preaiubitul inimii mele. David a scris cândva că Domnul îi „[sprijină] pe oameni și pe dobitoace” (Psalmii 36:6). Din experiență știu că face acest lucru.
El vindecă și păzește inimile și familiile frânte. Planurile Sale se împlinesc în moduri pe care nici nu ni le imaginăm. Sunt sigură că Dumnezeu a zâmbit de fiecare dată când ne-a văzut pe mine și pe Russ scriindu-ne scrisori – în fiecare zi – în lunile care au urmat. Apoi, ne-am întâlnit cât am putut de des. După o vreme, avându-i alături pe copiii viitoarei noastre familii unite, și cu Dumnezeu care ne-a adus împreună, am făcut schimb de jurăminte prin legământul căsătoriei. Asta se întâmpla în urmă cu patruzeci de ani.
Indiferent de pierdere, nu renunța niciodată la Dumnezeu. Sau la capacitatea Sa de a-ți păzi și vindeca inima.
- Detalii
- Scris de: Christine B. Nelson
- Categorie: Devoțional femei
Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.
Psalmii 37:25
Cam la opt ani după ce am început să dau zecime, Domnul mi-a demonstrat, dramatic, că El Își împlinește cuvântul la literă. Pasajul din Maleahi 3:10,11 proclamă pentru cei credincioși în zeciuieli făgăduința lui Dumnezeu de a revărsa din ferestrele cerului binecuvântări dincolo de capacitatea omului de a primi. Iată cum s-a întâmplat acest lucru în una dintre cele mai memorabile întâlniri ale familiei mele cu Dumnezeu în urmă cu mulți ani.
Am pornit în oraș pentru cei optzeci de dolari primiți sub formă de tichete alimentare, dar, înainte de a mă întoarce acasă, am oprit pe la o bibliotecă să mă uit la reviste. În timp ce îmi puneam haina și geanta în cuier, o voce interioară mi-a spus să mă gândesc de două ori la ce făceam, dar eu am ignorat și am pornit spre o masă, cufundându-mă rapid în reviste. Mai târziu, când m-am întors după haină și geantă, am avut senzația vagă că ceva nu era în regulă, dar le-am luat și am pornit spre casă. Doar după aceea am descoperit ce nu era în regulă: am fost jefuită! Bonificația noastră pentru alimente pentru luna următoare dispăruse. Trei persoane de hrănit și încă patru săptămâni până la următoarele bonuri. În mine s-a dat o luptă – mânie față de jefuitor și o luptă în a realiza faptul că eu, creștină fiind, trebuia să iert. Soțul meu mi-a reamintit de făgăduința din Maleahi, asigurându-mă că Dumnezeu avea să ne poarte de grijă. Am căzut de acord să nu spunem nimănui despre cele întâmplate. Atunci, Dumnezeu a început să lucreze.
La patru zile după incident, o femeie mi-a înmânat patru dolari pentru o dactilografiere făcută ca o favoare pentru ea. Patru zile mai târziu, am primit în mână o bancnotă de cinci dolari doar pentru că așa voia femeia, să îmi facă un cadou. I-am mulțumit, spunându-i că probabil Domnul a condus-o, dar m-am ținut de promisiunea de a nu menționa despre pierderea noastră.
Pe tot parcursul lunii, la intervale de trei sau patru zile, minunea a continuat să se repete – sume mici dăruite la întâmplare. Sfârșitul lunii a venit cu bilanțul: optzeci de dolari furați; optzeci și doi de dolari în binecuvântări revărsate de la ferestrele cerului!
Încă avem calendarul din 1981 în care sunt înregistrate binecuvântările lui Dumnezeu din fiecare zi din luna februarie a acelui an. Dumnezeu S-a îngrijit de toate nevoile noastre (ba mai mult) după bogăția Sa, în slavă, prin Hristos Isus (Filipeni 4:19, parafrazare).