Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Esther Synthia Murali
- Categorie: Devoțional femei
Nu vă voi lăsa fără mângâiere; voi veni la voi.
Ioan 14:18 – Fidela
Era una din zilele acelea îngrozitoare din viața de liceană, zi în care nu voiam să îmi văd fața. Nu eram deloc fericită. Nu mă descurcasem prea bine la examene. Eram bolnavă și pietrele de la rinichi îmi cauzau dureri. Prietenii mă dezamăgiseră și nimic nu mergea cum trebuie în viața mea. Am început să murmur și să Îl întreb pe Dumnezeu de ce m-a creat cu atâtea poveri de dus. Cu mare reținere am început să mă îmbrac pentru a merge la locul de muncă de la un cămin pentru bătrâni.
Chiar de la intrare, am zărit fețele împovărate și epuizate ale oamenilor care păreau foarte descurajați de viață. Dar mi-a atras atenția un bătrânel care stătea singur și cânta bucuros la flaut. M-a atras muzica, așa că am mers spre el și m-am așezat în apropiere. El cânta melodia imnului „Count Your Blessings” („Numără-ți binecuvântările”, n.t. ), cântare care te încurajează să enumeri binecuvântările primite. Am început o conversație relaxată cu el și am fost șocată să descopăr că era orb. El mi-a povestit că propriii copii l-au respins. Soția lui murise și acum era singur. Acela era motivul pentru care se afla în acel loc. În ciuda încercărilor cu care se confrunta, el era liniștit.
Gândurile mi-au cuprins mintea cu viteza fulgerului. Dacă un om orb, care și-a pierdut soția, a fost respins de copii și trăiește într-un cămin de bătrâni, are multe motive să își numere binecuvântările și să-I mulțumească Domnului, eu ce motive aș avea să mă plâng de viața mea? Chiar în acea clipă, mi-am schimbat perspectiva cu privire la viață și am început să Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru favoarea Sa nemeritată. I-am cerut iertare lui Dumnezeu pentru că m-am plâns și am murmurat. „Dacă ne-am educa sufletele să avem mai multă credință, mai multă iubire, mai multă răbdare și o încredere mai deplină în Tatăl nostru ceresc, atunci vom avea mai multă pace și fericire atunci când trecem prin încercări în viață. Domnul nu este bucuros să ne vadă îngrijorați și hoinărind din brațele lui Isus. El este singura sursă pentru orice har, pentru împlinirea fiecărei făgăduințe, pentru realizarea fiecărei binecuvântări... Peregrinajul nostru cu siguranță că ar fi mai singuratic fără Isus... Să prețuim cuvintele Sale, să credem promisiunile Sale, să le repetăm ziua și să medităm la ele seara și să fim fericiți.”[1]
Tată, deschide-mi ochii ca să pot vedea binecuvântările Tale și arată-mi cum să FIU o binecuvântare pentru ceilalți astăzi. Mulțumesc! În numele lui Isus, amin!
[1] Ellen G. White, Manuscris 75, 1893.
- Detalii
- Scris de: Florence E. Callender
- Categorie: Devoțional femei
Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.
Ieremia 29:13
Muncitorii își terminaseră toate sarcinile pentru acea zi. Lucrările de renovare la baia mea se apropiau de final, spre bucuria mea. Am ieșit din casă pentru a-mi lua rămas-bun și pentru a le mulțumi pentru lucrarea făcută până în acel moment. Când să plece cu mașina din curte, mi-am înălțat privirea și iată, chiar în fața ochilor mei, era un apus care îți tăia suflarea. Am luat telefonul și am început să fac poze. Din dorința de a poza apusul din unghiul și din poziția perfecte, am alergat de pe alee pe partea din stânga a gazonului, apoi am mers repede înapoi, în dormitorul care era pe partea cu drumul, pentru a putea face o poză mai bună și de la o înălțime mai mare. Tot nu eram mulțumită, așa că am alergat spre pod și am ajuns acolo exact în clipa în care mingea de foc aluneca ușor după ramurile unor copaci. Când am revizuit pozele făcute, am ales patru care mi se păreau extraordinare. Eram în al nouălea cer!
Dimineața următoare, fiind la plimbarea mea zilnică, am meditat la ședința foto din seara trecută. Fără să mă gândesc prea mult, am încercat să găsesc locul optim pentru a vedea cât mai bine soarele și nu m-am gândit la nimic când am alergat din loc în loc pentru a-mi fi mai ușor să fac pozele ideale. Nu m-am gândit deloc la spatele care mă durea sau la încheieturile care mă supărau. Nicio scuză în alergarea mea după poza perfectă. Intenția mea hotărâtă era să surprind apusul acela uimitor, asta mi-a dat putere în ciuda tuturor problemelor.
Tatăl mi-a vorbit în meditația mea. „Vezi cum ai alergat după soare? Tot așa vreau să alergi și după Fiul! El poate să fie totul pentru tine, să facă totul pentru tine și să îți dea tot ce ai nevoie.”
De îndată, traiectoria gândurilor mele s-a schimbat. De câte ori am plecat grăbită la începutul zilei după o rugăciune spusă în grabă, neglijând timpul prețios petrecut cu Mântuitorul meu? Cât de adesea mi-am văzut de treburile mele sau de locul de muncă în loc să merg la o întâlnire de rugăciune? Cât de des am trecut grăbită pe lângă cineva aflat în nevoie, pentru că, dacă mă opream să ajut, aș fi întârziat la întâlnire?
Agonizând din cauza eșecurilor mele, o voce liniștită mi-a reamintit că în fiecare zi am ocazia să îmi schimb calea, prin harul Domnului; că o viață mai bună este întotdeauna la dispoziția mea și a tuturor celor care acceptă chemarea de a-L urma pe Fiul.
- Detalii
- Scris de: Shylet Chabata
- Categorie: Devoțional femei
Mă veți căuta, și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.
Ieremia 29:13
Ture de câte optsprezece ore fără energie electrică, de la 4 dimineața la ora 23, în fiecare zi. Asta era noua mea realitate. Seceta care afecta barajul unde se producea mare parte din energia electrică a țării a dus la un deficit major, motiv pentru care furnizorul de energie a impus pene de curent alternative.
Nu era deloc distractiv, dar, pe măsură ce zilele treceau, mi-am dat seama că stilul meu de viață s-a schimbat în bine. Studiam Cuvântul lui Dumnezeu și mă rugam mai mult. Am avut timp să scriu în jurnal, și să curăț mai bine covorul din sufragerie.
Adesea, m-am rugat și I-am cerut lui Dumnezeu să îmi descopere metode de a petrece mai mult timp cu El. Și El a răspuns rugăciunii mele într-un mod neașteptat – lăsându-mă fără energie electrică. Deși acum trebuia să trudesc mai mult pentru a-mi îndeplini sarcinile zilnice, mă trezeam în toiul nopții pentru a călca rufe, foloseam butelii cu gaz pentru gătit și lămpi solare pentru iluminat, în sufletul meu era pace, deoarece acum petreceam mai mult timp cu Mântuitorul.
Fără programe TV douăzeci și patru de ore pe zi, fără reality-show-uri și fără serii televizate pe care să le urmăresc cu nesaț, parcă aveam mai mult timp. Faptul că economiseam bateria de la telefon mă făcea să îmi limitez timpul petrecut pe rețelele sociale. Acum aveam mai mult timp pentru lucrurile importante.
Atunci, m-am gândit că un lucru simplu, precum energia electrică, poate să îți fure timpul petrecut cu Dumnezeu. Acea perioadă mi-a deschis ochii să văd seceta spirituală, faptul că a fost nevoie de o criză națională de energie ca eu să îmi fac timp pentru Dumnezeu și să acord prioritate scrisului.
Dorința lui Dumnezeu este să petrecem mai mult timp cu El. În acele momente prețioase suntem reînnoiți când avem părtășie cu El. Dorința Sa arzătoare este să petrecem timp cu El, să ne aprofundăm simțămintele față de El. Caracterele noastre sunt transformate pentru a ne asemăna cu El atunci când alungăm păcatul și spiritul lumesc. Este momentul să acceptăm invitația Lui: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmii 46:10). Te îndemn să îți iei timp să studiezi Biblia, să te rogi și să le slujești celorlalți, să Îl lași pe Dumnezeu să ți Se descopere.
Nu lăsa ca lucrurile mărunte ale acestei lumi să te împiedice să Îl cauți astăzi!
- Detalii
- Scris de: LaKeisha Williams
- Categorie: Devoțional femei
Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.
Filipeni 4:7
Deși locuim foarte departe una de cealaltă, eu vorbesc foarte des cu mama mea. De obicei, discuțiile noastre se concentrează pe cele întâmplate în ziua respectivă. Uneori, ne enervăm, alteori, râdem. Sunt sigură că de câteva ori am și plâns. Dar de această dată apelul ei a fost neașteptat. La celălalt capăt al firului, vocea mamei era puternică și calmă. „Tata este la spital”, mi-a spus ea pe lângă alte lucruri care au rămas undeva în ceață după prima afirmație. Am trimis lacrimile înapoi clipind și în mintea mea mi-am spus că trebuie să rămân puternică pentru ea, încercând din răsputeri să nu mă panichez.
Apoi, gândul mi-a zburat la fiul meu preadolescent care era în vizită la părinții mei pentru o lună. Oare îi va încurca? Cum a primit el vestea? După ce am aflat mai multe detalii despre tata, am încheiat apelul telefonic. Imediat după aceea l-am sunat pe fiul meu pentru a vedea ce face. A răspuns foarte repede la telefon. Și vocea lui era puternică și calmă, la fel ca a mamei mele. Chiar l-am întrebat dacă voia să merg după el. Aproape instantaneu, angoasa a început să dispară când l-am auzit spunându-mi că el era bine și că dorea să mai rămână puțin la ei pentru a fi alături de mama mea și pentru a se asigura că ea era bine.
După ce am închis telefonul, m-am așezat pe canapea, uimită de credința și încrederea în Dumnezeu a celor doi afectați în mod direct de o încercare. În primul rând, mama mea, care s-a dovedit a avea o încredere puternică în Dumnezeu, că va rezolva totul. În al doilea rând, fiul meu, care părea să absoarbă hotărârea ei și să îi oglindească încrederea că la final totul avea să fie bine.
Uneori, de la distanță, ne îngrijorăm pentru cei dragi atunci când se confruntă cu ceva neașteptat. Dar Dumnezeu mi-a reamintit în acel moment că brațele Sale se mișcă repede pentru a-Și strânge copiii la piept și pentru a-i mângâia la nevoie. Da, Dumnezeu încă Își folosește copiii pentru a fi o mângâiere unii pentru alții, așa cum a făcut familia bisericii când a aflat că tata era în spital. Rugăciunile lor, telefoanele și mesajele au fost de neprețuit. Dar și eu pot da mărturie că Însuși Dumnezeu este prezent în clipele de încercare. Tatăl meu s-a recuperat pe deplin și s-a întors la activitățile lui normale în doar câteva luni. Totuși, pentru mine, cea mai mare recuperare a fost cea a credinței mele atunci când m-am bizuit pe exemplul de neclintit al mamei și fiului meu.
- Detalii
- Scris de: Rebecca Turner
- Categorie: Devoțional femei
Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” Isus plângea.
Ioan 11:33-35
Te confrunți cu o criză? Viața este nesigură? Vei supraviețui atunci când s-au epuizat toate opțiunile? Privești neajutorată atunci când situația ajunge o chestiune de viață și de moarte? Asta au simțit Maria și Marta atunci când au trimis vorbă la prietenul lor, Isus, care în acele vremuri vindeca în mod miraculos oamenii. Dar Isus nu a venit. Lazăr a murit. A avut loc și înmormântarea.
Din această relatare bine cunoscută învățăm patru lecții. Prima lecție ne spune să Îl chemăm pe Isus. Poate El nu va răspunde imediat, dar mergem mai departe cu încrederea că El aude și răspunde.
În cele din urmă ajunge și Isus și cele două surori Îl ceartă pentru că a întârziat – ele știu că El l-ar fi putut vindeca pe fratele lor. Când El întreabă unde este îngropat Lazăr, ele Îi răspund simplu: „Doamne, vino și vezi.” A doua lecție ne reamintește să renunțăm la ranchiună și să Îl implorăm pe Isus să ne vadă disperarea.
A treia lecție ne demonstrează că atunci când privește Isus, El vede cu adevărat neajutorarea și vulnerabilitatea noastră. Compasiunea Sa Îl determină să acționeze – și să o facă într-un mod glorios. El vede o mulțime de oameni și în mod miraculos îi vindecă pe cei bolnavi; mai târziu, El îi hrănește cu cinci pâini și doi pești. El vede un om întins lângă scăldătoarea din Betsaida. Se întoarce și vede o femeie care s-a atins de poala hainei Lui. Privește în sus și vede credința celor patru care îl coboară prin acoperiș pe prietenul lor paralizat. În trecere, El vede un orb din naștere. Când vede Isus, faptele Sale pline de compasiune aduc restaurarea deplină.
Acum, Isus vede două tinere care plâng după pierderea scumpului lor frate, păzitorul viitorului lor. Ne așteptăm ca Isus să acționeze în mod miraculos. Dar nu încă. Isus a plâns. A patra lecție ne arată că atunci când Domnul este invitat să pătrundă adânc în viețile noastre mizere și vede neliniștea din inima noastră frântă, El plânge împreună cu noi. El simte durerea și întristarea noastră; apoi, El ne adună lacrimile într-o sticlă și ne drege inimile frânte, deoarece compasiunea Lui nu dezamăgește.
Poate Isus nu va ajunge în timpul crizei, dar El este pe drum. Poate nu va veni când ne așteptăm, dar El nu întârzie niciodată. Maria și Marta, eu și cu tine vom afla ziua când Domnul va intra personal în viața noastră – acea zi este glorioasa zi a învierii.