Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Raylene McKenzie Ross
- Categorie: Devoțional femei
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Psalmii 23:4
Acum, când scriu aceste rânduri, suntem prinși în chinurile unei pandemii. COVID-19 ne-a dat lumea peste cap și a schimbat pentru totdeauna modul de relaționare dintre noi. Am fost acasă, în Jamaica, până pe 30 martie 2020, dar simțământul datoriei și al responsabilității m-a determinat să părăsesc adăpostul familiei mele și să mă îndrept, singură, spre statul New York, epicentrul pandemiei. Sunt asistentă medicală și moașă. M-am programat să lucrez toată luna aprilie. Nu m-a lăsat inima să-mi anuleze schimburile la serviciu și să-mi las colegii din prima linie, cu personal redus și în plină pandemie. Mă gândesc ce simt cei care se angajează să meargă la război, în ciuda faptului că știu că această decizie le poate modifica viața iremediabil. Plecasem de acasă fără să știu când mă voi întoarce la familia mea sau dacă măcar îi voi mai vedea vreodată. Plecasem știind că sora mea, cu care locuiesc atunci când sunt în Statele Unite, va fi extrem de expusă și va putea contracta acest virus. Teama îmi dăduse dureri de cap cu multe zile înainte de sosirea mea, însă pur și simplu simțeam că nu am de ales.
Într-o zi, la puțin timp după reîntoarcerea la lucru, am devenit atât de neliniștită încercând să nu-mi contaminez lucrurile personale, încât mi-am încuiat cartea de identitate în dulapul de la serviciu, fără să realizez pe moment că cheia de la dulap era prinsă de cartea de identitate. În aceeași zi, am aflat că sora mea fusese testată pozitiv la COVID-19. Din fericire, nu avea simptome, dar iată-mă întrebându-mă dacă și eu aș fi fost pozitivă și aș fi adus boala. Ziua aceea a fost într-un fel „pierdută”. Incapabilă să funcționez, am plecat la serviciu mai devreme.
Experiența m-a dus în punctul în care am realizat că orice efort uman de a mă proteja de acest flagel este zadarnic. Pentru a supraviețui și funcționa la cel mai bun nivel al meu, este necesar să mă încred în Dumnezeu, care l-a ajutat pe David să aștearnă cuvintele din textul de mai sus. Este un text pe care îl citez adesea în sezonul de gripă, atunci când colegi și pacienți infectați tușesc în jurul meu. Acum, mai mult decât oricând, trebuie să cităm acest text, să-l repetăm, să credem în el și să-l trăim.
Mă rog ca aceia care citesc aceste rânduri să fi trecut nevătămaţi prin această pandemie. Poate că am pierdut prieteni şi apropiaţi, dar Dumnezeu – chiar și atunci când umblăm prin valea umbrei morții – continuă să ne mângâie și să ne conducă cu toiagul și nuiaua Sa.
Mă rog ca El să vă binecuvânteze cu îndurarea, mângâierea și protecția Lui.
- Detalii
- Scris de: Sylvia A. Franklin
- Categorie: Devoțional femei
Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era muşcat de un şarpe şi privea spre şarpele de aramă trăia.
Numeri 21:9
COVID-19 a preluat controlul asupra vieților noastre! Ce îmbrăcăm, ce facem, unde mergem, când mergem – toate sunt determinate de instrucțiunile/cerințele instituțiilor abilitate în domeniul sănătății publice. Unele rafturi din supermarket sunt goale. Mulți oameni și-au pierdut locurile de muncă. Alții și-au pierdut viața din cauza acestei boli potențial mortale. Multe spitale nu mai au paturi disponibile. Și, pentru moment, nu există niciun remediu la orizont!
Ce trebuie să facem pentru a supraviețui acestui virus? Să purtăm măști de protecție și să păstrăm distanța socială. Simplu! În Biblie, copiii lui Dumnezeu erau în pustiul Sinai când au trecut prin năvălirea șerpilor în tabără. Mulți erau mușcați de șerpi și se îmbolnăveau imediat, unii ajungând în pragul morții. Totuși, Dumnezeu le-a trimis prin Moise că dacă vor privi spre un șarpe de aramă, pe care îl ridicase acesta pe un stâlp, vor trăi. Simplu!
Aici, unde locuiesc, temperaturile sunt în creștere, iar sărbătoarea prilejuită de comemorarea ostașilor căzuți la datorie (Memorial Day) este tot mai aproape! Primăvara a sosit, iar noi dorim să petrecem, ca de obicei! Cele mai bune locații de pe plajă ne așteaptă. Am stat în carantină aproape două luni. Cine știe dacă purtarea măștii și distanțarea socială nu contează? Un oficial guvernamental a spus că înotul în piscină este permis. Fără mască sau distanțare socială la petrecerea noastră pe plajă!
Totuși, cei din pustiul Sinai care au cumpănit mai mult dacă se merită să privească spre șarpele de aramă au murit, în cele din urmă. Tot ce aveau de făcut ca să trăiască era să privească spre șarpele înălțat. În pandemia prezentă, mulți au ignorat cerințele de distanțare socială și de purtare a măștilor, așa că au mers la petreceri pe plajă și curând au contractat COVID-19. Tot ce ar fi trebuit să facă pentru a rămâne sănătoși era să rămână acasă sau să poarte mască de protecție și să păstreze distanța față de ceilalți din preajmă.
Când ne vom deschide ochii și inima ca să acceptăm apelurile delicate de a trăi – a trăi veșnic cu Domnul și Mântuitorul nostru? „Privește la Mine. Eu stau la ușă. Bat. Dacă auzi chemarea Mea și deschizi ușa, voi intra imediat și Mă voi așeza să cinez cu tine” (Apocalipsa 3:20, The Message). Este simplu: Priviți la Isus acum și veți trăi!
- Detalii
- Scris de: Jenetta Barker
- Categorie: Devoțional femei
Dă-mi dar muntele acesta despre care a vorbit Domnul pe vremea aceea, căci ai auzit atunci că acolo sunt anachiţi şi că sunt cetăţi mari şi întărite. Domnul va fi, poate, cu mine şi-i voi izgoni, cum a spus Domnul.
Iosua 14:12
Într-o zi fierbinte de vară, în timp ce ieșeam din parcarea firmei unde lucram pentru a vizita niște clienți, m-am rugat: „Te rog, Doamne, la întoarcere, asigură-mi un loc de parcare la parter.” Am sperat de asemenea ca locul de parcare să fie undeva unde să pot face ușor manevrele de parcare. În plus, dacă aș fi fost nevoită să parchez la ultimul etaj al parcării, fără acoperiș deasupra, nu aș fi putut lăsa în mașină pentru restul zilei cele câteva alimente cumpărate în pauza de prânz, cum speram să fac, pentru a economisi ceva timp. Temperatura de la parter ar fi fost mai scăzută, deci ideală pentru păstrarea alimentelor cumpărate decât cea de la ultimul nivel.
Un lucru este clar, nu sunt bună la parcarea cu spatele. Oriunde aș fi, în parcare caut locuri de unde să intru și să ies ușor. Dacă sunt nevoită să parchez cu spatele, încerc să găsesc un loc fără vreo mașină în stânga sau în dreapta. De asemenea, mă fâstâcesc când, încercând să fac manevrele de parcare cu spatele, văd o mașină apropiindu-se. Cât de mult aș dori să știu să parchez cu spatele fără probleme!
Când m-am întors la birou, am intrat în parcare și am făcut un tur, în căutarea unuia dintre locurile mele preferate. Dar, vai, toate erau ocupate! Am tresărit. Acum va trebui să merg la cumpărături după serviciu, m-am gândit, și astfel o să ajung târziu acasă. Evident, rugăciunea mea nu a fost ascultată. Spre uimirea mea, am zărit deodată un loc de parcare, nu dintre cele preferate, între o mașină parcată și un stâlp de beton. Mi-am spus: Locul aceste este pentru mine. Până la urmă, rugăciunea mea a fost ascultată. Și dacă locul acest este singurul disponibil, înseamnă că trebuie să parchez cu spatele. Dumnezeu Și-a făcut partea; trebuie să mi-o fac și eu. Între timp, a apărut altă mașină și s-a oprit. Șoferul m-a așteptat răbdător să fac manevrele de parcare. După câteva încercări, am reușit.
Această experiență m-a învățat o lecție valoroasă. M-am rugat, dar nu am primit imediat un răspuns. Totuși, când ne rugăm, ne așteptăm ca nevoile noastre să ne fie împlinite fără niciun efort din partea noastră? Caleb din Biblie, deși bătrân, a avut credință că Dumnezeu îl va ajuta să obțină moștenirea promisă în ciuda unor mari obstacole. Să fim asemenea lui Caleb și să ne amintim că Domnul este cu noi. El ne va ajuta să cucerim „munții” noștri. Acum mă rog ca Dumnezeu să-mi deschidă ochii ca să discern răspunsurile Lui.
- Detalii
- Scris de: Simea Kübler
- Categorie: Devoțional femei
Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi, după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.
Ioan 14:1-3
De ce locuim în case?” Elevii mei de clasa a treia au părut un pic nedumeriți, când le-am pus această întrebare.
Un elev a ridicat mâna și a zis: „E bună întrebarea aceasta. Pentru că Adam și Eva nu locuiau într-o casă, nu-i așa?” Exact acolo voiam să ajung și eu. Astăzi trăim în case din motive de siguranță. Avem nevoie de protecție împotriva vremii neprielnice și a pericolelor. Lucrurile stăteau cu totul diferit în Grădina Edenului, unde totul era în siguranță. Nu exista niciun motiv de îngrijorare.
Domnul Isus a știut că avem nevoie de un loc sigur, și exact acest lucru a promis. În textul de astăzi citim că ne pregătește case în ceruri, ca să locuim împreună cu El. Pot să spun că, în acea dimineață, elevilor mei le-a plăcut acest gând. Totuși, născuți în Elveția, ei nu au tânjit după un astfel de loc, cum o făcuse un alt elev de-ai mei în urmă cu câțiva ani. Predam atunci într-un sat îndepărtat din Filipine. Jomel avea aproape zece ani. Familia lui se număra printre cele mai sărace familii din sat. Casa lor se afla literalmente într-o mlaștină, cu murdărie și gunoi. Sub acoperișul prin care pătrundea apa, casa nu consta decât dintr-o zonă de gătit plină de fum și un planșeu pentru dormit.
Într-o dimineață, vorbeam despre planurile lui Dumnezeu cu noi și despre cum vrea El să ne mântuiască și să locuiască împreună cu noi în ceruri. Copiii învățaseră pe de rost textul din Ioan 14:1-3, și acum discutam pe marginea lui. Când i-am întrebat: „Ce face acum Domnul Isus în ceruri?”, Jomel a sugerat că Isus pregătește „un loc de dormit”. Cât de mult conta pentru el că Dumnezeu pregătește un loc de dormit pentru el! Cred că Jomel a înțeles un lucru foarte important, pe care eu nu am reușit să-l înțeleg, pentru că am tot ce îmi trebuie.
Tânjim noi după locul mai bun pe care ni-l pregătește Dumnezeu? Fie că locuim într-un loc urât, pe care îl detestăm, fie că avem o casă frumoasă, pe care o iubim, Dumnezeu pregătește pentru noi ceva cu mult mai bun. Nici măcar nu ne putem imagina cât de minunat va fi. Eu aștept cu nerăbdare locul de dormit pe care Dumnezeul meu îl pregătește special pentru mine, așa cum a făcut odată pentru Adam și Eva! Lui Dumnezeu I-ar plăcea să pregătească unul și pentru voi, dacă vă veți hotărî să-L lăsați să vă ia cu El. Luați această decizie astăzi!
- Detalii
- Scris de: Susen Mattison Molé
- Categorie: Devoțional femei
Apoi i-a luat în braţe şi i-a binecuvântat, punându-Şi mâinile peste ei.
Marcu 10:16
Pentru femeile din Nepal, viața este grea. Fetele se căsătoresc foarte devreme și adesea sunt atât de nefericite, încât încearcă să-și pună capăt zilelor. Tânjesc să treacă la următoarea viață, sperând că va fi mai bună decât cea prezentă. Observ adesea acest lucru în spitalul în care lucrez.
O tânără fată se căsătorise cu un bărbat care nu i-a fost credincios. Ca lucrurile să fie și mai grave, ea îi născuse o fiică și nu un fiu. Fetița murise la naștere. Acum, această femeie era tratată nu ca o soție, ci ca o sclavă în casa bărbatului ei. După ce o femeie se căsătorește, nu mai este bine-venită în casa părinților ei, chiar dacă lucrurile nu merg bine sau soțul ei se poartă urât cu ea. Dimpotrivă, ea este de vină pentru orice problemă din familia lor și se consideră că aduce dezonoare familiei. Așadar, tânăra femeie a rămas pentru o vreme în spital. În cele din urmă a murit. Moartea ei a provocat o mare zarvă în fața spitalului de urgență. Familia fetei s-a bătut cu familia soțului, fiecare învinuindu-se reciproc de moartea ei. A fost chemată poliția pentru a pune capăt răfuielii. M-a durut inima pentru acea fiică a lui Dumnezeu și m-am rugat pentru cele aflate în situații identice.
Într-o zi, a venit la spital o femeie care era în travaliu, însă sarcina nu ajunsese la termen. Totuși, ea fost fericită după ce a născut un fiu, deși prematur și micuț. Am pus bebelușul, atât de mic, dar prețios în ochii lui Dumnezeu, într-un incubator și ne-am rugat pentru el. După câteva săptămâni, plămânii lui nu au mai putut funcționa și a murit. Mama bebelușului a fost devastată și apoi, pe neașteptate, a părăsit spitalul. A dispărut și bebelușul ei decedat. Am așteptat să se întoarcă. Când am văzut că nu se întoarce, am chemat poliția ca să o caute. Nu am aflat niciodată ce s-a întâmplat cu ea sau ce a făcut cu rămășițele bebelușului ei.
Este greu, uneori insuportabil, să vezi atâta tristețe și atâtea lucruri rele în lumea noastră. Mă rog pentru acele femei și acei copii și sper că, într-o zi, vor face cunoștință cu Dumnezeul vieții și cu bucuria Lui. Rugăciunea mea este ca ei să-L cunoască personal. Mă rog de asemenea să afle că, într-o zi, curând, El va veni înapoi și va face toate lucrurile noi. Până atunci, Îl rog să mă ajute să fiu mâinile Lui și să mă îngrijesc de aceia care suferă și se luptă cu viața.
Doamne, Tu care îi iubești pe copii, știu că ai grijă de toți copiii din lumea aceasta. Te rog azi să ne ajuți să arătăm măcar unui om cât de mult îl iubești. Amin!