Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Kollis Salmon-Fairweather
- Categorie: Devoțional femei
Isus a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt?”
Luca 17:17
Ați făcut vreodată tot ceea ce ați putut face pentru cineva – poate un copil, un frate, un coleg sau chiar un părinte – și acesta a acționat ca și când nu ați făcut nimic pentru el? Acesta nu a manifestat nicio apreciere pentru efortul vostru. Ei bine, socotiți-vă fericit dacă nu ați întâlnit o astfel de persoană în familie, la locul de muncă, printre prieteni sau în biserica voastră. Totuși, până și Domnul Isus a experimentat nerecunoștința atunci când doar unul dintre cei zece leproși s-a întors ca să-I mulțumească. Mulți slujitori ai lui Dumnezeu au tratat rana nerecunoștinței. Pentru a-i numi doar pe câțiva, Ezra, Neemia și Iosua au făcut tot ce au putut pentru a-l ajuta pe vechiul popor Israel să rămână credincios lui Dumnezeu și să evite urmările acțiunilor lui. Totuși, confruntându-se cu un popor nemulțumit și răzvrătit, cu siguranță că slujitorii credincioși ai lui Dumnezeu au fost, uneori, descurajați.
Și Moise a avut parte de nerecunoștința oamenilor. Chiar poporul pe care îl iubea s-a întors împotriva lui, s-a răzvrătit și l-a amenințat că vor alege un alt conducător care să-i ducă înapoi în Egipt. Iosua a fost martor al răzvrătirii lor. Ce provocare pentru el când Dumnezeu l-a ales să fie urmașul lui Moise, să-i conducă pe descendenții răzvrătiților în țara făgăduită!
Profetul Isaia a văzut cum poporul lui Dumnezeu s-a afundat în păcat. Ei L-au uitat pe Dumnezeu și îndrumările lui. Isaia i-a avertizat pe copiii lui Israel și pe împărații lor să se pocăiască de căile lor păcătoase, idolatre, ca să nu sufere judecata lui Dumnezeu prin luarea în robie de către asirieni. Dar poporul Israel și împărații lui erau atât de corupți, încât s-au făcut că nu aud. S-au întors împotriva solilor lui Dumnezeu și i-au întemnițat pe câțiva dintre ei. Tradiția creștină spune că cel mai păcătos dintre împărații lui Iuda, Manase, chiar a ordonat ca profetul Isaia să fie tăiat în două cu fierăstrăul. (Mulți cred că o posibilă aluzie biblică la acest eveniment este menționată în Evrei 11:37.) Cât de nerecunoscători au fost ei față de chemarea milostivă a lui Dumnezeu!
Astăzi, mulți continuă să se poarte la fel ca aceia din vechiul Israel. Purtăm în ADN-ul nostru păcatul nerecunoștinței. Doar puterea transformatoare a lui Dumnezeu poate să ne schimbe inima de piatră cu o inimă de carne, blândă, care Îl va iubi și va manifesta o atitudine de recunoștință. Doamne, ajută-ne să apreciem cu adevărat tot ce faci Tu pentru noi în fiecare zi.
- Detalii
- Scris de: Charlotte Williams
- Categorie: Devoțional femei
Făina din oală nu va scădea, şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului.
1 Împăraţi 17:14
Într-o zi, în timp ce lucram la mașina mea de cusut, Angie, o bună prietenă, mi-a spus: „De ce nu începi să confecționezi măști?” „Pare o idee bună”, am răspuns eu. Pandemia COVID-19 era în desfășurare. Știam pe mulți care ar fi avut nevoie de o mască, în special pentru că fiica mea și fiica mea vitregă erau asistente medicale.
Am obținut de pe internet un model de mască. Măștile au nevoie de material negru din bumbac pentru unul dintre cele patru straturi. Spre surprinderea mea, pe raftul meu cu stofe am descoperit un balot întreg de material negru din bumbac, de care nu avusesem nevoie niciodată. Am început să fac măști cu ajutorul fiicei mele. Ea le croia, iar eu asamblam și coseam. După ce am confecționat aproape două sute de măști, am descoperit că mai am nevoie de material negru din bumbac. M-am uitat pe raftul meu cu stofe, și am mai descoperit ceva material!
Când s-a terminat tot materialul din bumbac, eu și prietena mea am căutat pe internet să comandăm, dar n-am găsit nimic. Era ora prânzului, când m-am rugat: „Doamne, ce mă fac?” M-am uitat încă o dată pe raft și am găsit iar ceva material negru! „Uite, este o minune”, i-am arătat eu soțului meu. Când el m-a întrebat dacă eu chiar cred că Dumnezeu a făcut o minune doar pentru mine, am răspuns: „De ce nu? Dumnezeu a făcut-o pentru Ilie și văduva din Sarepta, când i-a binecuvântat cu făină și ulei din belșug, până când a știut că venise vremea să trimită ploaie.” Așa că am continuat să confecționez măști până când s-a terminat din nou materialul negru din bumbac. În timp ce mă îndreptam încet spre raftul meu cu stofe, mă rugam: „Doamne, știu că soțul meu nu crede că Tu ai făcut o minune pentru mine, dar am nevoie de mai mult material negru – din nou.” M-am uitat pe raft și am văzut ceva negru. Da! Era acolo material negru din bumbac. Emoționată, am urcat repede scările și i-am spus: „Uite! Dumnezeu a făcut o minune pentru mine. Doar pentru mine!” Găsisem din nou pe raft materialul de care aveam nevoie!
Am continuat să cos până în ziua când ultima bucată de material negru era din nou pe sfârșite. Ce mă fac acum? Chiar atunci am auzit o ciocănitură la ușa din față. Este poştaşul. Spre uimirea mea, primisem mai mult material negru din bumbac din partea fiicei mele care îl comandase pentru mine. Ce minune! Dumnezeu face încă minuni, în special în vremuri de restrişte.
- Detalii
- Scris de: Jenny Rivera
- Categorie: Devoțional femei
Voi Mă veţi chema, şi veţi pleca; Mă veţi ruga, şi vă voi asculta. Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Ieremia 29:12,13
Nu voi uita niciodată ziua de 15 mai 2014. Acasă, în concediu medical și profitând de ocazie ca să dorm, am fost trezită de vibrația telefonului meu mobil. Am răspuns repede și am descoperit că sora mea era la capătul celălalt al firului. Mesajul ei era devastator: „El are un cancer agresiv, iar medicii nu mai pot să facă nimic.”
Cumnatul meu, Paul, fusese internat în spital cu o seară înainte pentru o laparotomie (incizie chirurgicală în peretele abdomenului). Se plânsese de dureri abdominale și slăbise mult în ultimele câteva săptămâni. În acea zi mi-au trecut prin minte tot felul de gânduri: Paul are patruzeci și șase de ani. El și sora mea mai mare ar fi trebuit să sărbătorească în septembrie douăzeci de ani de la nuntă. Au trei copii. Cum se vor descurca în situația aceasta? M-am rugat: „Doamne, Paulnici nu vrea să creadă! Cum se va descurca sora mea singură?”
M-am îmbrăcat repede în trening și m-am hotărât să fac o plimbare ca să petrec puțin timp cu Dumnezeu. O parte a cerului era de-un albastru frumos, cu nori albi, pufoși, în timp ce alți nori de culoare închisă întunecau partea cealaltă a cerului. Gândurile continuau să vină: Sora mea va fi văduvă. Are doar patruzeci și cinci de ani!
În timp ce încercam să asimilez această veste teribilă, a început o ploaie măruntă, ușoară. Cuvintele unui imn au început să-mi străfulgere mintea, „Ploaie de binecuvântări”. În acel moment mi-am adus aminte că avem un Dumnezeu care îmi iubește familia și care va fi cu noi pe cale, la fiecare pas, un Dumnezeu care, indiferent de ce va aduce viitorul, va fi lângă noi, ținându-ne de mână, mângâindu‑ne și fiind Stânca tăriei noastre.
Sunt bucuroasă să spun că Paul și-a predat din nou inima lui Dumnezeu și s-a bucurat de acea tovărășie dulce timp de zece luni, înainte de a pierde lupta cu cancerul. În acele zece luni, familia noastră s-a bucurat de ploi de binecuvântări prin pachete cu mâncare, cuvinte amabile, zile libere de la serviciu, flori, rugăciuni și îmbrățișări de la prieteni și de la familia bisericii. Am fost învăluiți în dragostea lui Dumnezeu, care ne-a susținut prin această călătorie dureroasă. Cu durere în inimă, am această minunată speranță: familia mea îl va vedea din nou pe Paul, atunci când Isus va reveni. Apoi se vor revărsa ploi de binecuvântări!
- Detalii
- Scris de: Hannele Ottschofski
- Categorie: Devoțional femei
Știți că nu am folosit niciodată flatarea și nici nu am pus o mască pentru a acoperi lăcomia.
1 Tesaloniceni 2:5, NIV
În timpul acestei perioade de distanțare socială, ca urmare a pandemiei COVID-19, oamenii caută lucruri de făcut. Unii spun că locuințele lor nu au fost niciodată atât de curate. Alții își trec în revistă garderobele și sertarele pentru a umple containerele cu haine ale Crucii Roșii. Eu confecționez măști. Nu știu de câte ori am simțit că nu mai pot și mi-am zis: „Gata, e suficient! O mască nu mai confecționez.” Și totuși, am luat-o iarăși de la capăt. După mai bine de o sută patruzeci de măști cu pliuri, testez acum măștile anatomice. Deoarece arată mult mai frumos și se potrivesc mai bine, probabil că pentru o vreme voi confecționa acest model.
Am început să produc măști de protecție încă de la începutul pandemiei, așteptându-mă să vină vremea când vom avea nevoie de ele. În producție de serie, am folosit resturi de materiale pe care le aveam acasă. Am trimis măști membrilor familiei și prietenilor, dar rămăseseră încă multe. Ce puteam să fac cu ele? Biserica era închisă. Apoi mi-a venit ideea să trimit măști membrilor bisericii, deoarece vor avea nevoie de ele la un moment dat. Aceasta însemna că erau necesare mai multe măști, așa că o croitoreasă pricepută a preluat sarcina de a confecționa alte o sută zece măști pentru a le pune în pachete-surpriză. Pe lângă măști, pachetele conțineau texte încurajatoare, precum și idei de obiecte pentru lucru manual și surprize pentru copii. Mulți membri i-au contactat pe conducătorii bisericii pentru a le mulțumi pentru pachetele-surpriză.
Sperăm ca serviciile divine de la biserică să se reia după luni de carantină. Nu știm cum va fi încă, dar cel puțin avem suficiente măști pentru membri și vizitatori. De multe ori m-am gândit la felul cum suntem obișnuiți să ne punem „masca de Sabat”, când venim la biserică – mască ce ascunde durerile și suferințele noastre, în timp ce arborăm pe față un zâmbet pentru a-i ține la distanță pe ceilalți. Sau purtăm masca compatibilității religioase, pentru ca nimeni să nu poată ști cum suntem în realitate. Acum, măștile pe care le vom folosi din comunitate ne vor ascunde probabil zâmbetele. Dar nu vor putea să ne ascundă bucuria de a fi depășit o perioadă dificilă din viața noastră. Și când vom avea permisiunea în sfârșit să scăpăm de măștile noastre, vom aprecia libertatea mai mult decât oricând. Sper că vom învăța să fim autentici și, de asemenea, să trăim fără „masca de Sabat”. Lucrurile vor fi diferite, dar, așa cum a spus regina Elisabeta în cuvântarea ei despre pandemie: „Vom fi din nou cu prietenii noștri. Vom fi din nou cu familiile noastre. Ne vom întâlni din nou.”
- Detalii
- Scris de: Bienvisa Ladion Nebres
- Categorie: Devoțional femei
Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou, pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră şi marea nu mai era. (...) El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Apocalipsa 21:1,4
Când a lovit virusul COVID-19 în 2020, pe neașteptate, oamenii s-au adaptat unei vieți diferite. Distanțarea socială, spălarea atentă a mâinilor, măștile de protecție și dezinfectantele au devenit necesități compatibile cu viața. Anxietatea, teama și incertitudinea au pus stăpânire pe multe minți. Între timp, oamenii au sperat la un remediu.
Interdicția care limita libertatea de mișcare a copiilor sub cinci ani și a adulților mai mari de șaptezeci de ani m-a lovit din plin. Am respectat cât am putut de bine noile reguli, în timp ce, pe ascuns, eram revoltată de restricțiile de mișcare. În timp ce colegii mei profesori predau orele lor online, de la birourile lor, eu predam din apartamentul meu. Îmi lipseau deplasările la piață și la magazine. Dar știam că izolarea preîntâmpina expunerea mea inutilă la virusul pandemic. Îi proteja pe alții de mine, dacă eram purtătoare. Stoparea virusului depindea de colaborarea tuturor. Până una-alta, era necesar ca toți să manifeste răbdare și prudență.
Situația existentă mi-a transmis noi gânduri despre planul de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul, asemenea unui virus periculos, a izbucnit în ceruri. Inexplicabil, corupător și deosebit de contagios, a început cu Lucifer. Necontrolat, s-ar fi putut răspândi în tot universul. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu l-a alungat pe Lucifer din cer. Apoi a pus pământul în carantină, unde virusul se răspândise deja din cauza alegerii greșite a omului de a asculta de înșelătorul. Li s-a permis lui Satana și lucrării lui păcătoase să continue, pentru ca acest virus-păcat – cu simptomele, cauzele și efectele lui – să fie pe deplin demascat, și toți să înțeleagă faptul că pericolul reinfectării trebuia eliminat. Dar Dumnezeu nu i-a abandonat pe oameni să piară pentru totdeauna din cauza plăgii păcatului. El avea pregătit un remediu. Vindecarea a costat viața Fiului Său, al cărui sânge – în locul sângelui nostru – a fost vărsat pentru această lume, care fusese în izolare de când căzuse în păcat.
Într-o zi, problema păcatului va fi rezolvată pentru totdeauna. Carantina va fi ridicată. Cei care au acceptat vindecarea prin credință vor avea parte de viața veșnică, însoțită de adevărata libertate, libertatea deplină de păcat și de urmările lui devastatoare – viața pe care a intenționat Dumnezeu să o aibă omenirea, fiecare dintre noi.