Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Christa White Schiffbauer
- Categorie: Devoțional femei
Iată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el, cu Mine.
Apocalipsa 3:20
Eu și familia mea ne-am mutat de curând într-un alt oraș, deoarece soțul meu, fiind pastor, a fost transferat într-un district nou. Era timpul să facem cunoștință cu oameni noi și să explorăm împrejurimile.
Într-o zi, vecinii noștri de peste drum au venit la noi ca să ne ureze bun venit. Am observat pe aleea din fața casei lor o pisică-tigru portocalie, foarte frumoasă, și i-am întrebat cum o cheamă. „A, da, nu este pisica noastră”, au răspuns ei, „dar i-am pus numele Cammie. În urmă cu câțiva ani, proprietarii ei au plecat și pur și simplu au părăsit-o.” Eu iubesc animalele și mi-a părut rău de Cammie, așa că m-am decis să mă împrietenesc cu ea și să o hrănesc. Am început să o hrănesc în fiecare zi. Curând, ea m-a lăsat să o mângâi în timp ce mânca.
Într-o dimineață extrem de rece, Cammie a venit la ușa noastră și a încercat să intre în casă. Îmi doream atât de mult ca ea să intre ca să se încălzească, însă îmi era teamă că odată intrată nu va fi fericită cu adevărat. Acum avea libertatea să se plimbe în voie pe afară și ar fi găsit probabil prea restrictiv să trăiască într-o casă. Deși dorea să fie înăuntru, s-ar fi sălbăticit și nu m-ar fi lăsat nici măcar să o iau în brațe. Cammie nu ar fi înțeles că nu are voie să zgârie mobila sau să se urce pe masă. Nu, mi-a fost teamă că nu se va acomoda, mai ales că aveam deja o pisică de paisprezece ani, care se obișnuise cu noi. Dacă am fi păstra-o pe Cammie înăuntru casei, pacea noastră, dar și a ei ar fi dispărut.
Această situație mi-a amintit de faptul că Dumnezeu tânjește să-i lase pe toți oamenii creați de El să intre în ceruri. De fapt, el ne spune în 1 Timotei 2:4 că Mântuitorul nostru „voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului”. Problema este că, dacă ei nu-I vor permite lui Isus să-i schimbe, nu vor fi fericiți acolo. Nu doar că le-ar fi imposibil să-și găsească locul, dar prezența lor ar distruge pacea tuturor celor din jur.
Așa cum noi nu am putut-o lăsa pe Cammie în casa noastră, pentru că nu se putea schimba ca să se acomodeze cu locul acela, tot așa Domnul Isus nu poate permite accesul în ceruri al păcătoșilor care refuză să se schimbe. Din păcate, El este nevoit să-i lase dincolo de porțile cerești. Fiecare dintre noi să-și mărturisească păcatele, să accepte de la Domnul Isus darul mântuirii și să-I permită Duhului Sfânt să-l schimbe acum, pentru ca, atunci când va veni El, să nu rămânem în urmă.
- Detalii
- Scris de: Lacey Stecker
- Categorie: Devoțional femei
Cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.
Matei 7:7,8
Stați puțin, copii. Se întâmplă ceva cu mouse-ul computerului meu. Trebuie să cercetez puțin problema”, a spus dl Mosher la începutul orei de geometrie.
Trecuseră cinci minute, și el nu a găsit nicio soluție. Apoi încă zece minute, și dl Mosher tot nu depistase cauza problemei. Așteptam cu toții să ne ceară ajutorul, însă el continua să caute răspunsul de unul singur.
După cincisprezece minute de cercetare zadarnică, a luat mouse-ul în mână și l-a întors. Apoi a început să râdă. Descoperise farsa mea.
Vedeți voi, de-a lungul anilor de liceu, eu și dl Mosher am purtat un mic război de farse. Aceasta era una dintre farsele mele: lipisem un bilețel autoadeziv pe senzorul mouse-ului computerului său pe care scrisesem: „Acum e rândul dvs.” L.S. :-). Crezusem că își va da seama ce făcusem cu câteva minute înainte. Dar nu! A petrecut cincisprezece minute în încercarea de a rezolva o problemă simplă.
Adesea, în viața de credință, acționăm asemenea domnului Mosher. Știm că există o problemă în relația noastră cu Dumnezeu și încercăm pe cont propriu să aflăm ce nu este în regulă. Căutăm sursa problemei și, inevitabil, clacăm. Ne descurajăm și ne gândim să renunțăm la Dumnezeu cu totul.
Atunci realizăm care este problema: ceva ne blochează conexiunea cu Dumnezeu. Fie că este vorba de o dependență, de activitatea noastră pe rețelele sociale sau de dificultățile vieții, în general, descoperim în mod constant că legătura noastră cu Dumnezeu este bruiată, așa cum bilețelul bloca mouse-ul să lucreze.
Atunci când înțelegem că există un obstacol între noi și Dumnezeu, soluția devine clară. Ne rugăm. Vorbim cu El despre ceea ne împiedică să comunicăm. Tot ce are El nevoie de la noi este o invitație. De îndată, El reacționează și ne ajută într-un fel sau în altul. Tot ceea ce trebuie să facem mereu este doar să-I cerem. Cu ajutorul Lui, putem să găsim orice „bilețel” care ne pune în dificultate.
Lacey Stecker
- Detalii
- Scris de: Sylvia Sioux Stark
- Categorie: Devoțional femei
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi!
Iacov 4:8 p.p.
Într-una din diminețile perioadei pandemiei de COVID-19 din 2020, în timpul devoțiunii mele zilnice, m-am rugat ca de obicei, și anume ca Dumnezeu să mă ajute să înțeleg ce citesc și să pot aplica în viață cele învățate. M-am rugat ca încrederea mea în Dumnezeu să rămână puternică, fie că pandemia aceasta îmi va afecta în vreun fel viața, fie că mi-o va lua chiar.
Deschizând cartea pe care o citeam la pagina unde rămăsesem, privirea mi-a fost atrasă de titlu: „Viața pe pauză”. Într-adevăr, cred că așa ne-am simțit unii dintre noi. Cu siguranță, așa ne-am simțit, dacă am încercat să punem în practică recomandările de distanțare fizică și izolare făcute de oficialitățile guvernamentale și de lucrătorii din domeniul sănătății, care au apărut în fiecare zi pe posturile de televiziune în încercarea de a limita răspândirea virusului ucigaș. În Leviticul 13, Dumnezeu este primul care a dat instrucțiuni despre distanțarea fizică pentru limitarea răspândirii bolilor infecțioase.
Dar textul pe care autorul cărții l-a ales pentru acea zi este cel care mi-a dat un impuls de speranță și siguranță. „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu” (Psalmii 46:10 p.p.). Cu alte cuvinte, Domnul spune: „Liniștiți-vă. Eu dețin controlul. Nu trebuie să vă îngrijorați.”
Așadar, în acel timp în care conexiunea cu cei din jurul meu era mai slabă, Dumnezeu tocmai îmi oferise o ocazie mai bună ca să mă conectez cu El și ca relația mea cu El să devină mai puternică. Și tocmai de aceasta voi avea nevoie în aceste ultime zile, înainte ca Domnul Isus să Se întoarcă pentru a-i lua cu Sine pe copiii Lui credincioși.
Nu vreau nimic mai mult decât să fiu gata pentru acea binecuvântată zi. Să profit de toate ocaziile pentru a-L cunoaște mai bine; să învăț să umblu mai aproape de El, cu pași mai siguri; să lucrez împreună cu El în răspândirea Evangheliei Împărăției; să-mi întăresc credința în El – acestea sunt obiectivele mele pentru restul zilelor de trăit pe acest pământ.
Uneori este foarte greu să mă liniștesc și să-mi iau timpul zilnic necesar pentru a aduna putere de la singura Sursă de pâine și apă a vieții, necesare subzistenței noastre spirituală. Totuși, nu pot să fac față de una singură dificultăților și nesiguranței acestei vieți. Am nevoie să cunosc și să mă încred în Acela care răspunde tuturor nevoilor mele. Vă rog ca și voi să faceți la fel și să profitați de momente ca acestea pentru a vă apropia tot mai mult de prezența divină.
- Detalii
- Scris de: Lori Peckham
- Categorie: Devoțional femei
El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.
Apocalipsa 21:4
Recent am fost la aeroport ca să o întâmpin pe prietena mea Anna, care se întorcea din Germania. În așteptarea ei, privind spre poarta de sosiri, am surprins reîntâlniri emoționante între pasageri și cei iubiți.
O tânără indiancă, care avea în braţe un buchet de flori, sări în sus de bucurie când își văzu părinții apărând; mama ei purta un sari și tatăl ei, un sarong. Zâmbind, făcu întâi o plecăciune și apoi îi îmbrățișă.
Apoi, prin poarta de sosiri își făcu apariția un angajat al aeroportului care ducea într-un scaun cu rotile o femeie asiatică. Zărind-o, fiul o luă la fugă spre ea, își atinseră obrajii unul de celălalt, întâi pe cel drept și apoi pe cel stâng, apoi începură să vorbească entuziasmați în limba mandarină.
Apoi, apărut tropăind o studentă caucaziană, care era îmbrăcată cu niște pantaloni scurți și un tricou și era încălțată cu bocanci de munte. Părul ei sârmos era numai codiţe împletite. Tatăl ei, îmbrăcat într-un costum elegant, o îmbrățișă pe fiica nonconformistă și rucsacul ei multicolor.
Când apăru o femeie hispanică, fiica ei se aplecă în fața ei și atinse de două ori vârful pantofilor într-un gest de respect și dragoste. Apoi, amândouă izbucniră în strigăte de bucurie.
Când trecu Ann prin poarta de sosiri, lacrimile îmi curgeau pe obraz. Mă întrebă de ce o salut cu atâta tristețe. „O, acestea sunt lacrimi de… Cum să-ți spun eu ce fel de lacrimi sunt?”
Și nu am putut să-i explic. Dar m-am hotărât ca, atunci când voi ajunge în ceruri, să mă așez într-un loc bun de unde să pot observa cât mai multe reîntâlniri! Nu-mi pot imagina că nu voi suspina. Însă Biblia făgăduiește că în ceruri Dumnezeu va șterge toate lacrimile din ochii noștri.
Una dintre ideile referitoare la motivul pentru care plângem aici, pe pământ, este că noi ne încărcăm emoțional peste măsură, iar lacrimile noastre sunt modalitatea prin care eliberăm o parte din această povară. Așadar, atunci când Dumnezeu va pune capăt plânsului, sunt sigură că aceasta se va întâmpla nu pentru că nu vom mai trăi emoții pozitive puternice, cum ar fi dragostea și conexiunea. Se va întâmpla așa pentru că vom avea, în sfârșit, capacitatea nemărginită de a le aduna și a le savura!
- Detalii
- Scris de: Jennifer Haagenson
- Categorie: Devoțional femei
Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu.
Isaia 43:1
Cine este Isus pentru tine? Dacă mi-ar fi fost pusă această întrebare pe când eram elevă de liceu, aș fi răspuns: „Isus este Tatăl meu.” Îmi pierdusem tatăl, iar Dumnezeu devenise Tatăl meu. A fost o experiență personală, o relație apropiată, caldă care m-a purtat prin anotimpurile importante ale vieții. Dar peste ani, lucrurile se schimbă. Viața se schimbă. Suntem ocupați și apare suferința. Și, dacă nu suntem atenți, începem să răspundem la această întrebare folosind expresii-standard, care sunt cu totul adevărate, dar fără semnificație personală. La un moment dat, am ajuns în acest punct care este un loc dificil, pentru că îți lasă sufletul gol și neprotejat. Permite durerii, vinovăției și rușinii să înflorească. Așa s-a întâmplat cu mine.
Rușinea are resorturi să ne controleze și să ne spună că nu suntem valoroși, că nu suntem demni de iubire, de o viață plenară sau chiar de o relație cu Dumnezeu. De curând, în timp ce mă gândeam la rușine, m-am văzut ca o fetiță preadolescentă, stând lângă un gard de plasă, ghemuită cu genunchii la piept și cu capul plecat. Alături de mine, în picioare, era o ființă puternică, despre care presupuneam că era Dumnezeu. În mână ținea un bici lung făcut dintr-un material care putea provoca dureri cel puțin moderate. Acel bici se arunca asupra mea de nenumărate ori. Cu fiecare lovitură, rușinea și vinovăția mea se intensificau. Eram speriată ca un animal prins în capcană. În așteptarea fiecărei lovituri, tensiunea interioară era tot mai mare.
M-am întrebat de ce îmi venise în minte acel scenariu, deși el înfățișa cu siguranță ceea ce simțeam. În acel moment – când eram speriată, singură și doborâtă la pământ – a intrat în scenă Domnul Isus. Strălucind de dragoste și frumusețe, a ridicat mâna, a îndreptat-o spre acuzatorul meu și l-a alungat fără niciun efort. „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a unora ca ei” (Luca 18:16).
În acel moment am văzut acea ființă despre care am crezut că este Dumnezeu cum rămâne fără putere și fuge. Era Satana care se prefăcea a fi Dumnezeu. Dar Domnul Isus a intervenit și m-a eliberat, deși nu meritam. M-am simțit imediat despovărată, liniștită, în siguranță, eliberată de puterea, cuvântul, dragostea și decizia Lui. El poate să intervină și în viața voastră și să vă salveze. Poate că împrejurările vieții voastre nu se schimbă. Însă încrederea voastră în dragostea, harul și acceptarea lui Dumnezeu pot să aducă o schimbare. Cine este Isus pentru mine? Din nou, răspunsul a devenit unul personal. Isus este Apărătorul meu. Cine este Isus pentru voi?