
Pret intreg
35,00 Lei


Pret intreg
25,00 Lei
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre.
Isaia 55:8,9
După moartea fratelui meu, Ron, am descoperit unul dintre dosarele lui pline cu tot felul de coli, conținând fiecare câteva cuvinte mâzgălite în grabă. Pe dată, tristețea profundă a pierderii lui se transformă în încântare! În mintea lui clocoteau deodată sute de gânduri, provocate de o carte citită, de o predică ascultată sau de o conversație cu un prieten. Iar acolo, în acel dosar, se afla o comoară de gânduri, așteptând să fie explorate. Parcă eram din nou împreună, bucurându-ne de discuțiile cu el, care te provocau să gândești. Îmi atrase atenția una dintre colile de hârtie: „Îndrăzneala: disponibilitatea de a-ți asuma riscuri serioase într-un mod neașteptat.”
Mai jos sunt gândurile lui, așa cum le-a așternut pe hârtie (totuși modificate puțin de mine pentru o mai bună înțelegere a lor).
Faraonul a zis: „Aruncați toți pruncii în Nil.” Așa că Dumnezeu l-a pus pe Moise pe apă și a ales casa faraonului, ca acesta să fie antrenat pentru cauza Sa (Exodul 2). Marea Roșie în față, armatele faraonului în spate, Israel, prins la mijloc: „Ridică-ți toiagul, Moise!” (Exodul 14). Localizarea Israelului pe preșul lumii, un popor ales/favorizat; pentru a aduce binecuvântare întregii omeniri (Deuteronomul 7:26; Ellen G. White, Profeți și regi, pp. 15–22, în orig.).
Cei 300 de oameni ai lui Ghedeon împotriva celor 15 000 de madianiți (Judecătorii 7:8).
Trimiterea corului pentru a purta lupta (2 Cronici 20).
Apoi planul cel mai îndrăzneț, cel mai plin de har, cel mai uimitor pentru tot universul dintre toate planurile. A golit tot cerul pentru a-l pune în aplicare – Dumnezeu a riscat totul, trimițându-L pe Fiul ca prunc în arenă (Ellen G. White, Viața lui Iisus, pp. 36–38, în orig.); născut dintr-o fecioară; așezat într-o iesle; păstorii – primii martori ai sosirii Lui (socotiți a fi martori nedemni de încredere, cărora li se interzicea să depună mărturie) (Luca 2).
De-abia aștept să ajungem în ceruri. Probabil că Ron va petrece primii o sută de ani ca să cunoască nemijlocit toate aceste istorii!
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”
Geneza 2:16,17Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi.
Iosua 24:15Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi rod.
Ioan 15:16
În Geneza 2:16,17, porunca lui Dumnezeu pentru primii noștri părinți este clară: „Să nu mănânci din pomul cunoștinței binelui și răului.” Cunoaștem toți această relatare. Adam și Eva au mâncat din pom, chiar pomul din care li se spusese să nu mănânce. Deși le poruncise altceva, Dumnezeu nu a făcut nimic ca să împiedice această alegere nefericită. Astfel, păcatul a început să-și manifeste prezența în lume.
Este clar de asemenea că abaterea de la voia lui Dumnezeu a produs doar suferință și durere. În ciuda acestei realități, Dumnezeu nu ne-a privat de darul alegerii libere, pe care tot El ni l-a dat. Totuși, asemenea tuturor lucrurilor din lumea noastră, darul desăvârșit al alegerii a fost alterat de păcat. I-am întors spatele lui Dumnezeu, complăcându-ne în acte nemiloase și odioase. O, dacă am fi urmat sfatul Lui încă de la început!
Chiar și astăzi Dumnezeu ne permite să alegem. Ne dă un pix și o hârtie ca să ne scriem propria poveste. Ne oferă calitatea de „autor”. Din propria experiență în ale scrisului, știu cât de mult se poate complica o poveste. La fel stau lucrurile și cu povestea vieții noastre. Aceasta devine complicată și confuză. Când încercăm să lămurim lucrurile, este ușor să cădem pradă anxietății și îngrijorării, trecând prin durere și dezorientare. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a dat o făgăduință. El nu ne cere să ne scriem singuri povestea. În schimb, El bate ușor la inima noastră și cere să intre. Dacă acceptăm această cerere, Dumnezeu Se bucură să fie „redactorul” vieții noastre.
Dintr-odată, viața noastră indisciplinată ajunge să urmeze un plan organizat. Aceasta nu înseamnă că este lipsită de păcat. Ni se oferă în continuare darul de a alege. Totuși, atunci se manifestă gloria puternică a Redactorului. Prin cruce, greșelile noastre sunt îndreptate. Prin sângele Său, păcatul nostru este șters, iar noi putem avea biruință în El. Lăsați-L pe Dumnezeu să fie Redactorul poveștii al cărei autor v-a acordat libertatea să fiți.
Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!
Psalmii 34:8
Toți avem secrete pe care le ascundem de ceilalți. Doar prietenii apropiați au ocazia să ne cunoască secretele. Secretul poate să fie un păcat cu care ne luptăm, un plan de viață – orice (negativ sau pozitiv) care contează foarte mult pentru noi, dar pe care am ales să nu-l dezvăluim nimănui. Unii dintre noi au gustat dezamăgirea din partea prietenilor apropiați care au descoperit altora secretele noastre.
Eu L-am descoperit pe Isus, deși nu-L pot vedea, ca fiind Cel care îmi păstrează cel mai bine secretele. Pot să-I spun totul și știu că, pe tăcute, va găsi soluții. Pentru El niciun secret nu este absurd. El Se ocupă bine de orice secret al meu și mă ajută. Să vă împărtășesc un secret pe care Hristos l-a ținut ascuns și de care S-a ocupat bine pentru mine. Am aflat că sunt însărcinată după ce făcusem planuri de organizare a Congresului Misiunii Femeii pentru o zonă ce cuprindea câteva țări africane.
După consultul medical, am aflat că urma să nasc în iulie, chiar în perioada desfășurării congresului, programat să aibă loc pe 24 iulie, eu însă fiind obligată să fiu acolo în jurul datei de 10 iulie. „Doamne”, m-am rugat eu, „ajută-mă să nasc cu cel puțin două săptămâni înainte de congres, ca să pot avea puterea să conduc lucrările!” Cu toate acestea, pe măsură ce se apropia termenul, se părea că voi naște mai târziu decât sperasem. „Doamne”, m-am rugat eu în taină, „chiar dacă va trebui să nasc prin cezariană, cu două săptămâni înainte de congres, pentru mine va fi bine.” Această rugăciune tainică a fost între mine și Isus, Cel în care mă încredeam. Nu puteam să o împărtășesc nimănui, nici chiar soțului meu (care își pierduse singura soră în urma unei nașteri prin cezariană, cu ceva ani în urmă).
Pe 5 iulie am fost la spital împreună cu soțul meu pentru ultimul consult înainte de naștere. Doctorul mi-a împărtășit vestea că ecografia arăta că gâtul bebelușului era înfășurat de cordonul ombilical. Era nevoie de o operație de cezariană urgentă ca să salvăm viața bebelușului. Am fost șocată de modul cum S-a ocupat Dumnezeu de secretul nostru. Mi-am dat imediat acordul pentru intervenție și l-am încurajat pe soțul meu, care deja plângea. Lăudat fie Dumnezeu! L-am născut în condiții bune pe Eleazar, băiețelul nostru frumos și viguros! Două săptămâni mai târziu, eram în Ghana și conduceam Congresul Misiunii Femeii. Ce minunat este Domnul Isus, care păstrează secrete și face minuni!
Și voi Îi puteți încredința secretele voastre lui Isus, care are grijă de voi. El vă va ajuta să biruiți păcatele voastre ascunse și va materializa dorințele inimii voastre pentru un mai bine al vostru.
El socoteşte numărul stelelor şi le cheamă pe nume pe toate.
Psalmii 147:4, NTRA Lui, care poate să facă nespus mai mult decât tot ce-I cerem sau ce gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, în toate generațiile, în vecii vecilor! Amin!
Efeseni 3:20,21, NTR
Plimbându-mă într-o după-amiază, printr-o grădină frumoasă, nu am putut să nu mă întreb cât de mult I-a plăcut lui Dumnezeu când a creat o diversitate atât de mare de plante. M-am gândit la Grădina Edenului și la cât de spectaculoasă trebuie să fi fost.
Când a făcut lumea, Dumnezeu ne-ar fi putut da doar un soi de floare, poate frumosul trandafir, de care am fi fost încântați. Dar El a creat sute de soiuri de flori, atât de multe, încât noi nu cunoaștem decât o mică parte dintre ele după nume. Amestecul de forme și mărimi este uimitor, ca să nu mai vorbim de varietatea impresionantă de culori. Apoi, El le-a dat un parfum unic și plăcut.
Dacă Dumnezeu ar fi pus pe cer doar o stea fermecătoare, noi am fi ieșit adesea să o privim uimiți. Ne-am fi minunat de felul cum strălucește și se mișcă pe cer. Însă El ne-a dat un cer plin de stele frumoase și strălucitoare pe pânza întunecată a cerului nopții.
Când i-a așezat pe Adam și pe Eva în Grădina Edenului, Dumnezeu ar fi putut fi fericit doar cu doi pământeni. Însă Cel care a făcut mii de flori fantastice și nenumărate stele a dorit mai mult decât doi oameni. De aceea suntem noi aici.
Pentru că ne-a iubit atât de mult, Dumnezeu ne-a dat un dar neprețuit – darul iubirii – ca să putem aprecia lumea pe care a creat-o și lucrurile pe care ni le-a dat pentru sănătatea și fericirea noastră. El a dorit să ne iubim și să ne apreciem unii pe alții și, desigur, să-L apreciem pe Însuși Domnul, știind că El ne-a iubit întâi. De-a lungul anotimpurilor anului, frumusețile naturii ne amintesc mereu de dragostea lui Dumnezeu față de noi. Că este vorba de frumusețea și parfumul suav al trandafirului purpuriu, de sunetul liniștitor al pârâului zglobiu, de cântecul privighetorii sau de briza răcoroasă ce ne înviorează într-o zi fierbinte… toate ne aduc aminte că Domnul creaţiei este Mântuitorul de pe Calvar. Toate acestea mărturisesc despre marea Sa iubire pentru noi.
Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile.
Evrei 3:15
Uneori sunt invidioasă când îi aud pe unii oameni mărturisind că primesc îndrumări clare de la Dumnezeu despre lucrurile care se petrec în viața lor. Am dorit atât de mult să am această experiență atunci când am cumpănit dacă este bine să mă pensionez după o activitate de treizeci și treci de ani. Chiar mi-am luat o zi din programul de serviciu să merg în natură și să cer sfat de la Dumnezeu despre ce ar trebui să fac. Nu am simțit că am primit în mod evident care este voia sau răspunsul lui Dumnezeu la cererea mea. A trebuit să rezolv problema prin metoda clasică, a evaluării opțiunilor și consecințelor și a rugăciunii continue.
Îmi doresc experiența lui Samuel, care a auzit chemarea lui Dumnezeu în toiul nopții. Apropiații mei știu că Îl rog pe Dumnezeu să nu-mi vorbească pe un ton șoptit, liniștit, ci sa-mi trimită un avion cu un banner atașat, pe care să scrie: „Jean, acest lucru vreau să-l faci.”
Ca și în alte momente când am simțit că Dumnezeu nu-mi acordă aceeași atenție ca altora, îmi vine în minte ideea că totuși El mi-a venit în ajutor în mod evident, de atâtea ori. Multe dintre acele momente nu făceau parte din scenarii importante pentru planul larg al vieții mele.
Mai exact, îmi aduc aminte că, într-o vineri noapte, m-a trezit pulsația dureroasă a unei măsele. Desigur, astfel de incidente apar mereu atunci când nu le poți rezolva imediat. Nu doar că era mijlocul nopții, dar era și vineri, eu fiind astfel în situația să nu pot apela la dentist până luni. Am luat o pastilă de durere, însă, după o oră, eram în aceeași stare.
M-am tot rugat lui Dumnezeu să-mi ia durerea ca să pot dormi. Stând întinsă în pat și cuprinsă de dureri, am auzit clar o voce în cap care mi-a spus: „Du-te și fă gargară cu Listerine.” Cum?! Să fac gargară cu apă de gură?! Totuși, pentru că durerea persista și voiam să se oprească, m-am dus și am făcut gargară cu Listerine. Durerea a dispărut, iar eu am adormit. Nu știam că apa de gură poate să pună capăt durerilor de dinți. Doar Dumnezeu putea să-mi spună să folosesc acest remediu. De atunci am învățat că apa de gură antiseptică poate amorți temporar nervii dintelui pentru a opri durerea.
Adesea, ne confruntăm cu motive de îndoială cu privire la Dumnezeu. Viața este uneori dificilă. Sfatul clar, distinct, de la Dumnezeu ar fi foarte bun. Dar devenim mult mai puternici când ne luăm timp ca să căutăm răspunsuri prin intermediul studiului Bibliei, al rugăciunii și al meditației.