Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Jeannette Busby Johnson
- Categorie: Devoțional femei
Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite. (...) El mijlocește pentru sfinți după voia lui Dumnezeu.
Romani 8:26,27
Relatarea preferată din Biblie a unuia dintre nepoții mei este despre mica slujitoare, o servitoare israelită tânără care lucra pentru căpitanul și dna Naaman. Povestea ne spune că mica slujitoare a făcut tot ce îi cerea dna Naaman – spăla vasele, îndeplinea toate sarcinile și pregătea micul dejun. Dar un lucru nu l-a făcut niciodată – nu s-a rugat împreună cu ei la un idol. „Eu mă rog la Dumnezeul cerurilor care mă vede și mă aude”, le-a spus ea.
Într-o dimineață când băieții noștri erau la masă, l-am întrebat pe Aeden dacă vrea să se roage. El a acceptat.
„Ah, Doamne!” a început el rugăciunea. „Nu mă voi pleca înaintea idolilor. Nu mă voi ruga lor. Isus, Te iubesc foarte mult! Și cadourile de ziua mea. Și mâncarea.”
Am tras cu ochiul la Aeden, de patru anișori, care avea capul plecat deasupra mâinilor împreunate, care de abia puteau cuprinde bolul cu cereale din fața lui. De îndată ce s-a auzit amin, fratele lui geamăn l-a privit cu mândrie, împărtășindu-mi uimirea în urma acestei rugăciuni ciudate de la micul dejun. „Uau, Aeden!” a spus Trystan. „Nu mă așteptam la asta.”
Până în acel moment de la micul dejun, nu m-am gândit că Aeden a ascultat vreodată când le-am citit băieților povestea despre mica slujitoare, deoarece în momentul când le-am citit el părea mai interesat să îi bage o șopârlă verde de cauciuc în urechea fratelui său.
Când m-am gândit la acest lucru, rugăciunea lui Aeden probabil că nu este foarte diferită de cele pe care le înalț eu. Pentru că nu vorbesc limba cerului, adesea îmi este greu să îmi găsesc cuvinte pentru a transmite corect dorințele inimii mele. Asta mă face să cad pe genunchi și să mă rog: „O, Doamne! Îți mulțumesc pentru darul Duhului Sfânt, care traduce suspinele rugăciunilor mele în limbajul cerului, făcând clare ideile pe care eu nu am cuvinte să le exprim, astfel încât frumosul nostru Mântuitor vine jos și pășește alături de mine când «pășesc pe ape» pentru ca acestea să nu mă acopere!”
- Detalii
- Scris de: Jennifer Jill Schwirzer
- Categorie: Devoțional femei
Să asculte însă și înțeleptul și își va mări știința.
Proverbele 1:5
Studiul meu recent despre asediul de cincizeci și unu de zile al Sectei davidienilor, în 1993 (Waco, Texas), mi-a reconfirmat cât de important este să asculți. Prin ascultare activă, respect și metode blânde, echipa de negociere a FBI-ului a obținut eliberarea a treizeci și cinci de peroane, dintre care douăzeci și unu de copii. Dar, după ce negocierile au fost preluate de o echipă tactică mai agresivă, nu a mai fost eliberată nici măcar o singură persoană. Știm că acea poveste s-a încheiat cu focuri de armă și decese inutile.
Și noi putem negocia situații de criză minore prin ascultare activă. A fi auzit și înțeles liniștește sufletul. Când cineva ne ascultă, începem să simțim că neliniștea sufletească se potolește, se calmează și începe să dispară. Textul din Iacov 1:19 ne sfătuiește să fim „grabnici la ascultare, înceți la vorbire, zăbavnici la mânie”. Dumnezeu ne spune să ascultăm înainte de a vorbi, dar noi inversăm această ordine. Piatra de căpătâi a ascultării este meditația, a repeta ceea ce ai auzit cu cuvintele tale, ceea ce ți s-a spus. Într-o zi am găsit o grămadă de vase în chiuvetă. Am mărșăluit în dormitorul fiicei mele adolescente, gata să îmi apăr dreptul. „Spui că mă iubești, dar lași un morman de vase în chiuvetă. Dacă nu le speli tu, în cele din urmă le voi spăla eu și mă voi simți ca o menajeră!”
„Mama, nu îmi place când pui lucrurile așa!” Corpul ei a trecut pe modul apărare, vocea ei striga că se simțea rănită. Dintr-odată mi-am amintit de fetița ale cărei lacrimi i le-am șters de atâtea ori. Trebuia să existe o cale mai bună. Apoi mi‑am amintit de ascultarea reflectivă!
Am întrebat-o calm: „Deci, te deranjează când spun asta?” Ea a dat din cap. „Ce anume te deranjează?” am continuat eu. Mi-a spus că nu dorea ca eu să mă simt ca o servitoare – sau să pun la îndoială dragostea ei pentru mine. Ea a recunoscut că deși nu o arăta întotdeauna, mă iubea cu adevărat.
S-a întâmplat ceva uimitor când i-am redat cuvintele ei filtrul meu. Umerii fetei cu obrajii roșii s-au lăsat în jos, acum nu mai erau încordați în jurul gâtului.
La final am spus: „Îmi pare rău, dragă. Trebuie să schimb modul în care fac lucrurile. Voi face tot ce pot să nu interpretez greșit neglijența ta ca fiind o lipsă de dragoste. Este bine așa?”
„Mulțumesc, mama. Ai dreptate. Sunt neglijentă. Voi schimba acest lucru.” Așa a și făcut – și funcționează.
- Detalii
- Scris de: Roxy Hoehn
- Categorie: Devoțional femei
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele.
Psalmii 139:1-3
Uscătorul își cânta ritmul obișnuit în timp ce prosoapele se învârteau în cuvă. Apoi am auzit un pocnet puternic – și tăcere. Uscătorul meu vechi de trei ani murise. După mai multe telefoane date, în cele din urmă am vorbit cu cineva care a programat o reparație. Desigur, avea nevoie de modelul și seria uscătorului. Și desigur, acestea erau tipărite cu litere mici și așezate într-un loc foarte greu accesibil. Mi-am cerut scuze pentru că mi-a luat atât de mult să găsesc numerele. Vocea tânără de la celălalt capăt al firului mi-a răspuns dulce și răbdător: „Ah, vă descurcați foarte bine la cei ___ de ani ai dumneavoastră!” Am rămas uimită! De unde știa operatoarea de la serviciile de reparații câți ani am? M-am simțit invadată să știu că în această lume a tehnologiei nu mai avem secrete. Desigur, Dumnezeu îmi cunoaște vârsta, greutatea și numărul firelor de păr din cap. Asta nu mă deranjează, pentru că dintre toate lucrurile pe care le știe El, acestea sunt neimportante. Faptul că Dumnezeu îmi cunoaște inima are o semnificație reală și veșnică! Ce secrete încerc să țin ascunse acolo?
Când Dumnezeu L-a trimis pe Samuel să îl ungă pe David ca viitor împărat al Israelului, Samuel a fost impresionat de înfățișarea și înălțimea fraților lui David, dar Dumnezeu i-a reamintit că „omul se uită la ceea ce izbește ochii (cum ar fi vârsta mea pe ecranul calculatorului), dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16:7). ADN-ul meu a fost hotărât de Dumnezeu înainte de a fi concepută de părinții mei. Pe „când nu eram decât un plod fără chip” (Psalmii 139:16). El a știut drumul meu în viață. El nu m-a obligat să preiau un rol sau altul, dar atotcunoștința Lui se bazează pe faptul că El mi-a dat liberul-arbitru și, pentru că El îmi cunoaște inima, a văzut dinainte alegerile pe care urma să le fac. Ținând cont că Dumnezeu știe totul despre mine și cunoaște lucrurile pe care le fac, dar care nu aș vrea să fie știute de alți oameni – inclusiv lucrurile tainice pe care I le spun – mă pot încrede în El pentru că Dumnezeu nu îmi divulgă secretele!
- Detalii
- Scris de: Donna J. Norman
- Categorie: Devoțional femei
Dacă mă vei binecuvânta...
1 Cronici 4:10
Tu în ce circumstanțe te-ai născut? Noi nu putem controla cine sunt părinții noștri sau unde ne naștem. Uneori ne găsim în situații asupra cărora nu avem deloc control sau pe care nici măcar nu ni le-am dorit. Pur și simplu intervine viața. Ca logoped școlar am privilegiul unic de a revizui istoricul familial al elevilor cu care lucrez. Uneori a trebuit să închid dosarul din cauza lacrimilor care șiroiau pe obraz. Am simțit aceeași empatie profundă la o întâlnire a femeilor în care o doamnă mai în vârstă a împărtășit cu grupa ei trauma prin care a trecut, fiind violată de un membru al familiei la o vârstă fragedă. Experiența era încă proaspătă în mintea ei și rana profundă încă nu se vindecase. Povestea ei a stârnit lacrimile tuturor.
Este oare posibil să primești o binecuvântare din experiențe atât de triste? La această întrebare a răspuns un tânăr pe care cred că îl chema Iaebeț. Numele dat lui la naștere de către mama lui însemna „durere”. Ea afirmă că l-a născut „cu durere” (vezi 1 Cornici 4:9). Deși Iaebeț era mai „cu vază decât frații lui”, el era conștient de circumstanța (durerea) în care s-a născut. El știa semnificația numelui său (durere). Totuși, el mai știa despre un Dumnezeu care putea schimba situația. Povestea lui este relatată în doar două versete din Biblie. A fost spusă în ceea ce pare a fi o „pauză” din lunga genealogie. Iaebeț știa că pretutindeni în jur era rău. El a făcut ceea noi toți trebuie să facem: să apelăm la Cel care aude, vede, înțelege, eliberează și vindecă. Iaebeț s-a rugat. Această rugăciune a transmis speranță și încurajare de-a lungul timpului.
„Iaebeț a chemat pe Dumnezeul lui Israel și a zis: «Dacă mă vei binecuvânta și‑mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine și dacă mă vei feri de nenorocire, așa încât să nu fiu în suferință!…» Și Dumnezeu i-a dat ce ceruse” (1 Cronici 4:10). Iaebeț s-a ridicat mai presus de începutul lui dureros. Dumnezeu a auzit și a răspuns rugăciunii lui sincere prin care cerea o binecuvântare. Dragă cititoare, la fel ca Ioebeț, și noi avem poate un început mai dureros sau o experiență tristă în această viață, dar, dacă putem cuprinde puterea lui Dumnezeu care „răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6), putem avea un nou început.
Sper să găsești credința de a știi că Dumnezeu îți poate schimba durerea în binecuvântare, întristarea în bucurie. La fel ca Iaebeț, și tu poți deveni un instrument al speranței și o încurajare pentru ceilalți.
- Detalii
- Scris de: Mary Head Brooks
- Categorie: Devoțional femei
Și Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuințele voastre, după bogăția Sa, în slavă, în Isus Hristos.
Filipeni 4:19
Faptul că am crescut în casă cu șase frați, cu părinți needucați, am știut ce înseamnă să fii sărac. Dar oricât de săraci am fost, părinții ne-au insuflat – încă de la o vârstă fragedă – aceeași etică, principii și integritate care le-a guvernat viața. Unii dintre noi, după ce creștem, am ales o altă cale. Părinții mei (în special mama) au fost binecuvântați cu capacitatea de a se concentra pe lucrurile pozitive și, astfel, să scoată ce este mai bun dintr-o persoană.
Deși am fost săraci, demnitatea ne caracteriza. Au fost momente când nu am putut participa la anumite evenimente la școală deoarece părinții mei nu puteau să îmi ofere ce era nevoie pentru ca eu să particip. Totuși, întotdeauna am putut conta pe Tatăl meu ceresc să îmi poarte de grijă.
Deși au fost multe, îmi amintesc de un eveniment în mod special. Am fost una dintre elevele alese să călătorească la un colegiu de stat pentru a reprezenta liceul în echipa de dezbateri. Mama nu a reușit să îmi pună la dispoziție toate articolele necesare ca eu să particip; totuși, mătușa mea binevoitoare și fiica ei mai mică mi-au oferit tot ce aveam nevoie, inclusiv haine și articole de toaletă. Cred că aceasta a fost una dintre cele mai frumoase experiențe din viața mea. Da, noi, ca echipă, am adus înapoi un trofeu și am învățat o lecție care m-a ajutat să îmi modelez viața în a deveni adultul care sunt astăzi. Lecția este că faptele bune pot schimba viața celorlalți.
Datorită faptelor bune pe care alții mi le-au făcut în tinerețe inima mea a fost înmuiată astfel încât Duhul Sfânt a putut să mă folosească în moduri pline de compasiune pentru a atinge inima altora, pentru a-i ajuta pe cei în nevoie – în special copii. În consecință, cu mulți ani în urmă, am început un proiect prin care cumpăram și donam mâncare celor flămânzi. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a binecuvântat cu mijloace pentru a-i „da înapoi” și a ajuta pe alții după cum și eu am fost ajutată.
De când m-am pensionat și m-am mutat în statul Georgia (SUA), am fost binecuvântată cu capacitatea de a continua să le dăruiesc altora din ceea ce Dumnezeu mi-a dat mie. Făgăduințele Sale sunt sigure și El nu dă greș niciodată. Să ne încredem în El, apoi să așteptăm în liniște și să vedem cum ne poartă El de grijă.