Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Lyn Welk-Sandy
- Categorie: Devoțional femei
Ziua Domnului însă va veni ca un hoț.
2 Petru 3:10
Iarna anului 2016 a fost neobișnuit de umedă. Pe la sfârșitul lui septembrie, avertizările meteorologice au devenit ceva obișnuit, anunțându-ne că urmau vânturi de mare viteză. În astfel de situații trebuia să ne asigurăm proprietățile și să baricadăm zonele predispuse la inundații. În ciuda avertizărilor, mulți nu și-au dat seama de impactul total și de haosul pe care urma să îl aducă furtuna, nu doar în zona noastră, ci și în tot statul Australia de Sud. Electricitatea s-a întrerupt câteva zile și în unele locuri chiar câteva săptămâni.
Nivelul apei creștea, iar cei pe care i-a surprins pe drum au fost dezorientați din cauză că nu mai funcționau semafoarele. Panica domnea la magazine, benzinării și trenurile și tramvaiele electrice s-au oprit în stații. Au lovit optzeci de mii de fulgere și douăzeci și doi de stâlpi electrici au fost doborâți, s-au îndoit ca iarba. Autostrăzile erau închise și drumurile erau măturate de apă; pârâiașele și râurile au inundat malurile, făcând totul una cu pământul. Grădinile erau inundate. Culturile de cereale erau distruse. Fără frigidere pentru producătorii de lactate, laptele trebuia aruncat. Statul nostru a fost cuprins de beznă totală după ce lumânările s-au epuizat și lanternele erau tot mai rare. Ploaia și vântul au lovit cu putere, rezultând în cele mai mari ploi torențiale din Australia de Sud de până acum.
Dezastre ca acestea devin tot mai frecvente în toate părțile lumii, milioane de oameni suferind din cauza situaților haotice în mod frecvent. Matei 24 ne avertizează de lucrurile cu care ne vom confrunta înainte de venirea lui Isus, aruncând această lume în haos. Daniel 12:1 a prezis că „aceasta va fi o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile”. Textul din Matei 25:1-13 ne prezintă pilda celor zece fecioare care așteptau sosirea mirelui. Cinci dintre ele aveau mai mult untdelemn în candele, de care aveau nevoie dacă mirele întârzia. Celelalte cinci au rămas fără untdelemn. Cât timp au fost plecate să caute mai mult untdelemn, ele au ratat venirea mirelui. Ușa de la ospățul nunții a fost închisă pentru ele. Această pildă mi-a reamintit de un bărbat care încerca disperat să ajungă acasă pe străzile întunecate, inundate. Dar, când a ajuns acasă, și-a dat seama că nu putea deschide ușa de la garaj. Nici ușa din față de la intrare nu o putea deschide din cauză că sistemul de alarmă nu mai funcționa. Cât de dezamăgit trebuie să fi fost pentru că nu a putut intra în propria casă!
Totuși, atât el, cât și noi avem încă o șansă. Mă rog să fim gata, să avem candelele pregătite când furtunile vieții se vor termina și Isus va veni.
- Detalii
- Scris de: Katia Garcia Reinert
- Categorie: Devoțional femei
Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.
Luca 22:19
În clipa în care vă scriu aceste cuvinte este Vinerea Mare. Sunt acasă, în carantină națională, din cauza epidemiei de coronavirus. Nu sunt singura. Milioane de oameni din toată lumea trec prin aceeași experiență. Această pandemie i-a făcut pe oameni să fie stresați. Mulți s-au îmbolnăvit sau și-au pierdut viața. Milioane i-au plâns pe cei dragi. Incertitudinea economică abundă. Unii se întreabă: Este acesta sfârșitul?
În timp ce alergam pe lângă pădurea din apropiere, încercând să mă bucur de aerul curat și de lumina soarelui, gândul meu era la Isus și la semnificația acelei zile de vineri, când El a murit pentru noi. Aceleași probleme erau și acolo. Oamenii erau stresați, izolați, neliniștiți și nesiguri cu privire la viitor. Mulți erau bolnavi, pe moarte sau plângeau moartea cuiva drag. Haosul economic abunda din cauza opresiunii conducătorilor. Îmi imaginam că Ierusalimul era plin de oameni care veneau și plecau cu ocazia sărbătorilor pascale. Ei trebuiau să își amintească cum i-a eliberat Dumnezeu din Egipt, dar unii se întrebau dacă Dumnezeu încă dorea să îi elibereze din problemele lor actuale. Apoi mi L-am imaginat pe Isus care a făcut pregătiri pentru sărbătoarea Paștelui. Dar fiecare dintre ucenici a venit cu problemele lui, inclusiv Iuda, care urma să Îl vândă. Isus a întâmpinat fiecare ucenic cu aceeași căldură, spălându-le picioarele, demonstrându-le dragostea Sa într-o ultimă încerca de a-i atrage atenția lui Iuda. Apoi, în timp ce împărțea pâinea și paharul, El le-a spus că urma să fie frânt la fel ca pâinea și turnat la fel ca rodul viei. După aceea, Îl pot vedea pe Isus spunând cu o privire iubitoare: „Să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea” (Luca 22:19). Au trecut atât de mulți ani, și totuși milioane de creștini încă își iau timp în această săptămână să își amintească de Hristos și de cum ne-a eliberat El. Întorcându-mă de la alergarea de dimineață, în inimă simțeam pace știind că același Dumnezeu care a cruțat viața poporului Său în Egipt și a murit pe o cruce pentru mine cu mii de ani în urmă încă este aici și astăzi.
Nu știu cu ce probleme te confrunți astăzi. Ce îți pot spune este că timpul petrecut amintindu-mi de El m-a reasigurat că El își amintește de mine. El a promis că nu ne va părăsi niciodată. El este Răspunsul la toate problemele noastre. El este Vindecătorul pentru sufletele noastre lovite de păcat. El este Cel care este cu tine în singurătatea și neliniștea ta. Fie într-o pandemie fără precedent care devastează lumea, fie în orice altă criză cu care te confrunți astăzi, Domnul nostru Isus Hristos încă spune: „Trupul Meu a fost frânt pentru tine... amintește-ți de Mine.”
- Detalii
- Scris de: Ardis Dick Stenbakken
- Categorie: Devoțional femei
Acolo erau și multe femei care priveau de departe; ele urmaseră pe Isus din Galileea, ca să-I slujească. Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și a lui Iose, și mama fiilor lui Zebedei.
Matei 27:55,56
Doar imaginează-ți că stai la piciorul crucii; L-ai mai văzut pe Isus înainte de acest moment? L-ai urmat? Ai primit binecuvântarea Lui? Plângi sau faci parte din mulțimea care Îl batjocorește? Poate ești fiica fără nume a lui Iair și îți amintești că ai fost atât de bolnavă – apoi nimic, până te-ai trezit, când Isus te-a ținut de mână și ți-a spus să te ridici. Ai fost moartă și acum trăiești. Și iată-te, privindu-L pe Isus murind pe cruce. Poate mama stă lângă tine; la urma urmei, este Paștele și toți vor să fie în Ierusalim. Sau poate tu ești femeia cu o scurgere de sânge de doisprezece ani până când ai reușit să te atingi de poala hainei lui Isus. Acum ești bine și L-ai urmat, sperând să Îl vezi și să Îl mai asculți pe Isus măcar o dată. Sau poate tu și fiul tău stați acolo. Isus ți-a înviat fiul din morți în Nain, în drum spre mormânt. Ah, ce diferență a făcut Isus în viața ta!
Tu ești acolo – Biblia așa ne spune. Numele tău este Salome, mama fiilor lui Zebedei, Iacov și Ioan. Stând acolo îți amintești de ziua în care fiii tăi te-au convins să îi ceri o favoare lui Isus. La urma urmei, tu L-ai urmat pe Isus din sat în sat și ai ajutat la finanțarea lucrării Lui. „Poruncește”, I-a zis ea, „ca, în Împărăția Ta, acești doi fii ai mei să șadă unul la dreapta și altul la stânga Ta” (Matei 20:21). Acum cine este la dreapta și la stânga lui Isus? Îți amintești că Isus te-a întrebat dacă fiii tăi pot bea paharul amar pe care urma să Îl bea El și ei au răspuns cu certitudine că ar putea (Matei 20).oar imaginează-ți că stai la piciorul crucii; L-ai mai văzut pe Isus înainte de acest moment? L-ai urmat? Ai primit binecuvântarea Lui? Plângi sau faci parte din mulțimea care Îl batjocorește? Poate ești fiica fără nume a lui Iair și îți amintești că ai fost atât de bolnavă – apoi nimic, până te-ai trezit, când Isus te-a ținut de mână și ți-a spus să te ridici. Ai fost moartă și acum trăiești. Și iată-te, privindu-L pe Isus murind pe cruce. Poate mama stă lângă tine; la urma urmei, este Paștele și toți vor să fie în Ierusalim. Sau poate tu ești femeia cu o scurgere de sânge de doisprezece ani până când ai reușit să te atingi de poala hainei lui Isus. Acum ești bine și L-ai urmat, sperând să Îl vezi și să Îl mai asculți pe Isus măcar o dată. Sau poate tu și fiul tău stați acolo. Isus ți-a înviat fiul din morți în Nain, în drum spre mormânt. Ah, ce diferență a făcut Isus în viața ta!
Biblia ne spune că la o oarecare distanță erau femei fără nume și altele, al căror nume este cunoscut, priveau. „Lângă crucea lui Isus stătea mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, și Maria Magdalena” (Ioan 19:25). Matei, în versetul de astăzi, adaugă numele Mariei, mama lui Iacov și Iosif, și a lui Salome.
Imaginează-ți că erai acolo. Doar imaginează-ți. Adevărul este că fiecare suntem acolo în fiecare zi atunci când Îl urmăm și răspunde lui Isus. Ce a făcut El pentru tine, pentru mine, încât vrem să Îl urmăm? Nu îți imagina doar – recunoaște și spune și altora ce a făcut El.
- Detalii
- Scris de: Sonia Kennedy-Brown
- Categorie: Devoțional femei
Isus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” Și, când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul.
Luca 23:46
Ai văzut vreodată pe cineva murind? Răspunsul probabil este un copleșitor da. A vedea pe cineva murind probabil că este una dintre cele mai agonizante experiențe, dar este inevitabil. Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit” (Geneza 2:17). Adam a mâncat și în cele din urmă a murit, iar omenirea continuă să treacă prin moarte. Experiența este nenaturală, aduce ca rezultat despărțirea și tot felul de nenorociri pentru cei dragi lăsați în urmă.
Ultima moarte la care am asistat a fost de Ziua Tatălui, în iunie 2016. În acea zi ar fi trebuit să sărbătorim împreună ca familie, așa cum am plănuit! În schimb așteptam și speranța noastră slăbea, văzându-l pe tata că se stinge din viață. Fizic nu eram singură, pentru că mulți din familie și dintre prieteni așteptau și vegheau împreună cu mine. Totuși, simțeam o goliciune, o singurătate, o tristețe profundă pe care nu o puteam împărtăși cu nimeni. Tata întotdeauna mi-a fost alături, m-a susținut, m-a încurajat, m-a călăuzit și s-a rugat pentru toate problemele mele. În multe ocazii mi-a fost alături pentru a se bucura alături de mine. A făcut acest lucru 104 ani și 10 luni până în ziua în care a avut un AVC major. Apoi l-am văzut cum s-a stins din viață.
La câteva săptămâni după înmormântare meditam la acele ultime clipe cu el și gândul mi-a zburat la Maria, mama lui Isus, privindu-L pe Fiul ei murind într-un mod umilitor. Nu a fost vorba de un AVC, un infarct sau o boală incurabilă. Ea a văzut cum era bătut, batjocorit, pălmuit și scuipat. Coroana de spini și vechea haină împărătească I-au fost puse cu intenția de a-L răni și umili mai mult. Dar crucea, „vechea cruce aspră”, a fost cea mai rea oroare posibilă. Ea L-a văzut pe Fiul ei dezbrăcat, rănit și bătut în timp ce murea. Atârnând pe cruce, El a văzut durerea ei, i-a înțeles întristarea și s-a asigurat că cineva îi va purta de grijă. El i-a spus ucenicului Său: „Iată mama ta!” Și, din ceasul acela, ucenicul a luat-o la el acasă. Maria nu a putut să îl ia de mână pe Fiul ei și nu L-a putut îmbrățișa, așa cum am făcut eu cu tatăl meu. Ea nu i-a putut șopti în ureche ultimele cuvinte de iubire. Dar chiar și de pe cruce El a ajuns la inima ei.
Lăudat fie Domnul, El a înviat! Acum ajunge la inima fiecăruia dintre noi din camera tronului din cer. Chiar și când veghezi la căpătâiul cuiva care moare, El este acolo cu promisiunea unei vieți noi.
- Detalii
- Scris de: Diane Pestes
- Categorie: Devoțional femei
Ferice de cine va aștepta și va ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile!
Daniel 12:13
După aproape un an de zile de când tata a murit am vrut să văd piatra funerară pe care am ales-o pentru locul lui de odihnă din cimitir. Eu și mama am hotărât să mergem de Ziua Eroilor, deoarece în acel așezământ militar pe fiecare mormânt este un steag. Pentru că sunt foarte sigură că într-o zi ne vom reîntâlni cu tata în cer, eu și mama nu boceam și nu plângeam, ci, uimite de multitudinea de steaguri, doar stăteam liniștite în cimitir. În Biblie găsim atât de multe făgăduințe minunate care pe mine mă încurajează, ca de exemplu cea din 1 Corinteni 15:23 – „Dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos.” La fel cum tatăl meu se odihnește și lui Daniel i s-a spus să se odihnească în mormânt. Bărbatul îmbrăcat în in subțire, care a apărut în vedenia lui Daniel, i-a spus: „Iar tu, du-te, până va veni sfârșitul; tu te vei odihni și te vei scula iarăși odată în partea ta de moștenire, la sfârșitul zilelor.”
Ce m-a uimit la Ziua Eroilor a fost numărul mare de oameni prezenți. Când am privit în jur, am observat că mulți erau adunați pe lângă morminte. Într-un rând din spatele nostru era o doamnă cu un băiețel. Am mers spre ea, i-am spus de pierderea noastră și am întrebat-o de a ei. Ne-am îmbrățișat și apoi i-am vorbit despre speranța pe care o avem în Isus. După aceea am observat o doamnă care stătea lângă un mormânt câteva rânduri mai în spate. Când m-am apropiat ea s-a întins să mă îmbrățișeze, când m-am întins să îi dau o îmbrățișare. Soțul ei murise. Eu și mama ne-am întors de acolo foarte mișcate și convinse că acesta era un loc potrivit pentru lucrare.
Anul următor am vrut să văd dacă aș putea încuraja pe cineva la cimitir. Coborând un deal cu mașina am observat un cimitir foarte mic. Am oprit din curiozitate, am coborât din mașină și m-am apropiat. O doamnă, care părea ascunsă printre copaci, stătea pe o piatră. Apropiindu-mă mai mult de ea am întrebat-o: „Aveți nevoie de o îmbrățișare?” Ea mi-a explicat că soțul ei murise în urmă cu zece ani, dar pierderea era încă atât de vie în inima ei. Încă o persoană pe care să o încurajez. Doar pentru că Isus a înviat din mormânt, noi putem oferi încurajare. În acea seară, ajunsă acasă, m-am uitat la Biblia tatălui meu. A fost o binecuvântare să citesc un verset anume pe care îl subliniase: 2 Timotei 4:18. „Domnul mă va izbăvi de orice lucru rău și mă va mântui, ca să intru în Împărăția Lui cerească. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin!” Cu adevărat, noi vom învia!