- Detalii
- Scris de: Ekele P. Ukegbu-Nwankwo
- Categorie: Devoțional femei
Astfel dar cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă.
1 Corinteni 10:12
Cele douăzeci și patru de ore acordate grațios de Dumnezeu de-abia îmi ajung în fiecare zi. Cu o minte prea aglomerată, aș putea adormi în timp ce conduc, indiferent de momentul zilei. Uneori ascultam predici audio, imnuri sau cărți religioase pentru a mă ține trează. Totuși, într-o zi de miercuri, în timp ce mă întorceam la lucru după ce îmi rezolvasem treaba, de-abia mai puteam să îmi țin ochii deschiși. Cu o noapte înainte (și aproape fiecare noapte din acea săptămână), abia dormisem cinci ore. Obișnuiam să mă culc târziu și să mă trezesc devreme. Viața mea era plină de griji care adesea mă țineau trează până la miezul nopții și chiar mai târziu. Tocmai de aceea eram și atât de obosită, nedormită!
În timp ce conduceam mă luptam cu somnul, dar nu m-am sinchisit să opresc să sun pe cineva sau să vorbesc cu cineva care să mă țină trează în timp ce conduceam. Cam cu trei minute înainte să ajung la clădirea de birouri, m-am trezit înconjurată și blocată din toate părțile de un convoi de mașini de poliție, toate cu luminile și sirenele aprinse. Șocată, tot ce am mai auzit a fost: „Stop! Opriți mașina! Stop! Deschideți ușa.” Încă uimită, am oprit. Unul dintre ei, o doamnă polițist, mi-a deschis repede ușa din dreapta, a întins mâna și a luat cheile din contact. Când ochii mei adormiți s-au deschis, de tot m-a cuprins o presimțire rea! Am fost interogată și testată cu etilostestul. Le-am spus polițiștilor că nu am consumat niciodată alcool. Ei mi-au verificat permisul de conducere și au descoperit că biroul meu era chiar în clădirea alăturată clădirii poliției, după colț. Totuși, din nefericire, tot am fost arestată pentru că cineva care conducea în spatele meu observase virajele mele repetate și că aproape cauzasem accidente înainte de a alerta poliția că eram un pericol pe șosea. Probabil acea persoană a crezut că trebuie să fiu oprită. După ce am fost eliberată, mi-am dat seama că eram vinovată. M-am pus pe mine și pe ceilalți în pericol.
În 1978, Candi Staton a cântat o melodie intitulată: „Victima”. M-am văzut ca fiind o „victimă” a propriului cântec pe care îl cântam. Ca evanghelist și educator de sănătate, odihna este una din legile naturale pe care o evidențiez. Sunt recunoscătoare că Dumnezeu m-a scutit de ceea ce ar fi putut fi o mare rușine, să ajung pe mâna legii.
Cineva întotdeauna te privește. Este responsabilitatea ta să conduci prin exemplu – să trăiești ceea ce predici. Împlinește în viața ta, parcurge tu însuți traseul, fă ce este bine și nu vorbi doar despre ce este bine.
- Detalii
- Scris de: Anne May Radke Waters
- Categorie: Devoțional femei
Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuși îngrijește de voi.
1 Petru 5:7
În fiecare marți și joi dimineața, una dintre fiicele noastre vine pe la noi și îl duce pe tatăl ei la un centru de recuperare, pentru exerciții. Ei întotdeauna se bucură de timpul special petrecut împreună, dar în dimineața zilei de 23 aprilie 2019, când s-au întors, fiica noastră își căuta agitată telefonul mobil. Ea și-a amintit că îl pusese în vestiar, la centrul de recuperare. Totuși, era sigură că nu îl lăsase acolo, așa că unde putea fi? În plus, chiar în acea zi era ziua ei de naștere. Deși noi o sărbătorisem deja împreună cu sora ei geamănă, m-am gândit că era destul de trist să își înceapă așa o zi importantă din viața ei.
Fiica noastră a hotărât să se întoarcă la centru pentru a vedea dacă nu găsise cineva telefonul. Nu era acolo. În timp ce ea era plecată, eu și soțul meu ne-am rugat ca Domnul să ne arate unde era telefonul. Simțind un imbold subit, soțul meu s-a uitat între pernele de pe canapea, unde fiica noastră își pusese geaca. Chiar acolo era telefonul, sub o pernă! Se pare că alunecase din buzunarul gecii sub pernă. Am sunat-o pe fiica noastră pe telefonul fix și i-am dat vestea cea bună. Ce binecuvântare de ziua de naștere a fost pentru ea!
În urmă cu mai mulți ani, o doamnă dragă mi-a amintit că nimic nu este cu adevărat pierdut. Dumnezeu știe unde este fiecare lucru și tot ce trebuie să facem este să Îi cerem să ne arate unde se află acel lucru. Lui îi pasă de noi și chiar dacă uneori nu ne arată pe loc, în cele din urmă El va răspunde la rugăciunea noastră.
Prietena mea, care tocmai vinerea trecută și-a pierdut portofelul, a căutat în toate locurile pe unde trecuse recent. Într-un final și-a amintit că nu verificase la poștă. Dar poșta era închisă și putea să verifice doar lunea următoare. Multe rugăciuni au fost înălțate pentru ca ea să își găsească portofelul. Luni dimineața, ea și-a recuperat portofelul de la poștă și nu dispăruse nimic din el. Cât de bucuroasă a fost că nu și-a anulat cardul de credit sau că nu a mers să își reînnoiască permisul de conducere! Deși prietena mea a trebuit să aștepte până să își găsească portofelul, Dumnezeu a știut tot timpul unde era. Poate că El a folosit această neglijență a prietenei mele ca un nou apel la rugăciune și o încredere mai mare în El.
Tu ce povară ai în inima ta astăzi? I-ai prezentat-o lui Isus? Folosește-ți îngrijorările ca o ocazie de a-ți reînnoi viața de rugăciune și pentru a-ți întări credința în Isus. El se îngrijește de tine.
- Detalii
- Scris de: Kênia Kopitar
- Categorie: Devoțional femei
Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărâma ușile de aramă și voi rupe zăvoarele de fier. Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca să știi că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel.
Isaia 45:2,3
Brazilia versus Argentina. Stadionul MetLife. 9 iunie 2012. La biserică am pus la punct toate detaliile pentru a împărți 4 000 de pungi; în fiecare era o carte, o sticlă de apă și un ziar. Mașinile care transportau sutele de pungi urmau să parcheze lângă stadion pentru a ne întâlni cu ceilalți membri ai bisericii braziliene din New York, care veneau la New Jersey cu trenul. Trebuia să ne întâlnim la o gară pe care o alesesem mai înainte.
Când deja eram pe drum, ne-a sunat pastorul nostru. El a spus că, atunci când a cumpărat biletele de tren, agentul de la casă le-a zis că mergeau înspre gara „greșită” și i-a îndrumat către cea „corectă”. Așa că le-am trimis mesaj celorlalți șoferi cu noul punct de întâlnire. După ce am ajuns la gara „corectă”, am observat că eram într-o zonă în care nu ni s-ar fi permis să împărțim materialele aduse. După rugăciune, am hotărât să rămânem unde eram, deoarece meciul era deja în a doua repriză. Un ofițer de securitate înalt s-a apropiat de noi și ne-a spus să plecăm. Unul dintre prezbiterii bisericii i-a arătat cartea-cadou în limba portugheză. Paznicul s-a oprit puțin, a arătat spre parcarea uriașă și a spus: „Nu vreau să știu unde sunteți.” În jumătate de oră, în timp ce oamenii se întorceau la mașinile lor în toropeala verii, noi am împărțit 4 000 de pachete!
Când pășim prin credință în apa împotrivirii, Dumnezeu va deschide calea pentru ca noi să putem trece. El se va asigura că avem toate cele necesare: agentul potrivit la bilete, biletele potrivite și paznicul potrivit care să ne arate unde vrea Dumnezeu să fim. Când lucrezi pentru Dumnezeu poți planifica omenește cât se poate de bine, dar permite-I lui Dumnezeu să perfecționeze planul conform cu voia Sa. Să nu îți fie teamă. Doar du-te și împrăștie Cuvântul, lasă-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu.
- Detalii
- Scris de: Esther Synthia Murali
- Categorie: Devoțional femei
Și iată semnul din partea Domnului după care vei cunoaște că Domnul va împlini cuvântul pe care l-a rostit.
Isaia 38:7
Zorile dimineților mele sunt pline de momente minunate pe care le petrec împreună cu Dumnezeu. Prețuiesc foarte mult timpul în care stau singură cu El. Totuși, într-o dimineață, mintea îmi era aglomerată de atât de multe îngrijorări: tumora cerebrală a soțului meu, polipii inflamați ai fiului meu, blocajul cardiac al părintelui și multe altele. Părea că toată familia avea probleme de sănătate.
Aveam o discuție de la inimă la inimă cu Dumnezeu în acea întâlnire de rugăciune dinaintea zorilor. Voiam să Îl simt aproape și tânjeam profund după asigurarea că El era la cârma lucrurilor în tot haosul din viața mea.
Cerul încă era întunecat, zorile de-abia se iveau. Cât de mult tânjea inima mea să vadă un semn mai luminos, care să mă reasigure că Dumnezeu mă iubea!
Doamne, m-am rugat eu, dacă mă iubești cu adevărat, Te rog dă-mi un semn. Vreau să văd ceva pe cer care să îmi reamintească de prezența Ta neclintită în viața mea. De îndată ce am spus amin am observat o stea singuratică strălucind puternic. M-am entuziasmat foarte tare și I-am mulțumit din inimă lui Dumnezeu. Acea stea mi-a dat o rază de speranță că Dumnezeu avea să mă conducă în toată tulburarea din viața mea. Isus cu adevărat Se îngrijește suficient și are timp să răspundă la rugăciunea unui sărman păcătos ca mine – din cei 7,5 miliarde de oameni din această lume! Am fost copleșită de grija Sa! Ce binecuvântare să știm că avem un Dumnezeu personal care dorește să fie în legătură cu noi!
Dumnezeul nostru dintotdeauna a comunicat cu omul în diverse moduri. În vechiul Israel, marele-preot purta o vestă pe care erau două pietre cunoscute ca Urim și Tumim. „Când erau aduse înaintea Domnului întrebări cu privire la diferite lucruri, pentru a se lua o hotărâre, un nimb de lumină ce încercuia piatra prețioasă din dreapta era un semn al consimțirii sau aprobării divine, în timp ce o înnorare a pietrei din stânga era o dovadă a respingerii sau dezaprobării.”[1] Semne divine, date cu răbdare, au mai semnalat că Dumnezeu îi alesese pe Moise și Ghedeon să împlinească scopul Său special. Ce Dumnezeu iubitor ne călăuzește! Mare este credincioșia Lui!
Isuse, Tu ești un Dumnezeu al semnelor și minunilor. Îți mulțumesc pentru tot ce faci pentru noi în fiecare zi. Ajută-ne să răspundem dragostei Tale din toată inima noastră.
[1]Publicată mai întâi pe 28 iunie 2015 la http://inkspirationsbyrhodi.blogspot.com/2015/06/a-time-to-be-inspired-and-a-time-to.html.
- Detalii
- Scris de: Helen Heavirland
- Categorie: Devoțional femei
Frații mei, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unii care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, ca să fiți desăvârșiți, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.
Iacov 1:2-4
Temperaturile ridicate neobișnuite pentru acest anotimp m-au ispitit să cred că primăvara era după colț. Se pare că la fel s-a întâmplat și cu plantele. Din pământ se iveau năsturei verzi, promițând brândușe mov. Au început să crească frunzele și tulpina de la narcisele galbene, apoi mi-au înviorat inima cu trompetele lor ca soarele. Ele păreau să strige în tăcere: „A sosit primăvara!” Oare era adevărat? Speram că da.
În urmă cu patru dimineți temperatura a scăzut sub minus 5 grade Celsius. Zăpada a acoperit frumoasele mele narcise galbene. În loc să stea drepte, fiecare tulpină se aplecase aproape până la pământ. Unele flori își lăsaseră trompetele la pământ, altele nu mai aveau mult. Dimineața următoare le-a acoperit și mai multă zăpadă.
Privind la florile acoperite de zăpadă, dintr-odată, gândul mi-a zburat la altfel de furtuni – probleme de sănătate, moartea cuiva drag, relații distruse, presiuni financiare, simțământul că ești departe de Dumnezeu. Ne confruntăm cu multe și diverse furtuni care încearcă să ne deraieze viața. Ispite este să cedăm în fața amenințărilor.
Dar așteaptă! Isus a promis că va fi întotdeauna cu noi. El va păși în furtună alături de noi. Chiar dacă nu Îl putem vedea, El va păși alături de noi, așa cum a pășit în cuptorul încins alături de Șadrac, Meșac și Abed-Nego.
Nu mă pricep foarte bine să spun că este o bucurie când amenință încercările, dar despre una din cele mai lungi și dificile încercări din viața mea adesea spun: „Nu aș vrea să trec din nou pe acolo, dar nu aș renunța la ce am învățat pentru nimic în lume.” Faptul că Dumnezeu m-a susținut în acea încercare a făcut ca încercările care au venit să fie mult mai ușoare. Acest lucru îmi aduce bucurie!
Dar ce s-a întâmplat cu narcisele mele galbene plecate la pământ? Alaltăieri s-a topit zăpada. Narcisele au stat puțin mai drepte. În ciuda înghețului de peste noapte, ieri au stat și mai drepte. Chiar dacă galbenul lor strălucea în lumina soarelui la fel ca înainte, acum nu mai erau la fel de vioaie ca înainte de furtună. În această dimineață stau drepte.
Doamne, Îți mulțumesc că mi-ai amintit că Tu ne poți trece prin furtuni... cu bucurie!