- Detalii
- Scris de: Lourdes E. Morales-Gudmundsson
- Categorie: Devoțional femei
Tot așa vă va face și Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.
Matei 18:35
Prietena mea, Amarilis, îmi spune că pe vremea când locuia încă în țara ei de origine, Cuba, a mers să o viziteze pe sora ei în Havana. Sora ei era foarte talentată în tapițerie și recent descoperise o canapea mare și veche. Mândră, i-a arătat-o lui Amarilis, declarând: „Doar așteaptă să vezi ce voi face cu această canapea. Va fi ca nouă!”
Așa a și găsit-o Amarilis când s-a întors în vizită după câteva luni, chiar a fost șocată să găsească ceea ce ei îi părea o canapea cu totul nouă. Chiar mirosea a nou! Mâinile pricepute ale surorii ei transformaseră acea canapea deteriorată, veche, într-o operă de artă. Totuși, în acele vremuri, în Cuba, un bun atât de frumos putea stârni atât admirația, cât și invidia din partea vecinilor, care puteau fi tentați să raporteze autorităților.
În timp ce admirau canapeaua reînnoită a bătut cineva la ușă. Când au deschis, iată că în ușă era un inspector de la guvern! În timp ce familia a rămas în tăcere, așteptând să vadă ce se va întâmpla, inspectorul a început să pășească mărunt prin sufragerie și, de fiecare dată când ajungea la canapea, spunea: „Vai, vai, ce canapea frumoasă! Pare atât de nouă...” Amarilis și sora ei se uitau una la cealaltă în trecere, așteptând porunca de a scoate canapeaua „nouă” și a o duce de acolo.
Chiar atunci, nepotul de șapte ani al lui Amarilis s-a apropiat de inspector și a spus: „Domnule, canapeaua pe care o vedeți este nouă, dar canapeaua cea veche încă este aici, dedesubt!” După aceea, inspectorul s-a scuzat cu sfială și a ieșit pe ușă.
Acest copil, în nevinovăția lui, a scos în evidență o problemă pe care mulți dintre noi, adulții, o avem când vine vorba de iertare: iertăm, dar lăsăm vechile resentimente să zacă „dedesubt”. O iertare tapițată, cu alte cuvinte. În pilda celor doi datornici din Matei 18, primul datornic a fost iertat de toată datoria – fără alte obligații. Așa iartă Dumnezeu. Textul din Mica 7:18 ne reamintește că atunci când Dumnezeu iartă, El ne șterge păcatul. El nu iartă pe jumătate și nu continuă să îmi reamintească greșeala. Nu! Tatăl nostru ceresc iartă din toată inima, inclusiv uită că la un moment dat acolo, dedesubt, a fost o canapea veche!
- Detalii
- Scris de: Sue Anderson
- Categorie: Devoțional femei
Răspunde-mi, când strig, Dumnezeul neprihănirii mele, scoate-mă la loc larg, când sunt la strâmtorare! Ai milă de mine, ascultă-mi rugăciunea!
Psalmii 4:1Pleacă-Ți urechea spre mine, când strig! Ascultă-mă degrabă!
Psalmii 102:2
În urmă cu patru luni, eu și soțul meu ne-am plănuit să dăm jos un aparat de aer condiționat de la o fereastră. Fiind singură într-o zi acasă, am cântărit lucrurile și am concluzionat că îl pot da jos singură, lucru pe care îl mai făcusem în urmă cu câțiva ani. Am dat jos tot ce mai ținea aparatul la fereastră și, după aceea, l-am tras cu atenție spre marginea ferestrei. Dar, când l-am tras atât de mult, încât nu îl mai puteam împinge înapoi, mi-am dat seama că era prea greu pentru mine. Neavând niciun ajutor prin preajmă, mi-a venit „strălucita” idee de a-l lăsa să cadă singur. Apoi puteam să îl echilibrez cumva pe șold. Dar aparatul a căzut mult prea repede și s-a învârtit în cădere. Colțul din metal m-a lovit chiar în rotulă, pentru că eu nu am mai avut timp să îmi ridic piciorul pe care mă susțineam suficient de mult sau de repede.
Acum simțeam dureri îngrozitoare și îmi era teamă că îmi fracturasem rotula. Deși nu îmi amintesc să mai fi făcut acest lucru vreodată, am strigat către Domnul: „Salvează-mi genunchiul!” Mă durea atât de tare, încât nu credeam că voi putea umbla – și totuși trebuia să las aparatul de aer condiționat până pe podea. În timp ce îl lăsam jos am continuat să strig către Dumnezeu în durerea mea îngrozitoare. Când aparatul a fost așezat în siguranță pe podea, cu mare grijă m-am lăsat pe picior. În ciuda durerii puternice, puteam umbla! L-am lăudat pe Dumnezeu în timp ce puneam gheață pe genunchiul rănit. După ce am stat o vreme cu punga de gheață, durerea de la picior a scăzut în intensitate, dar nu de tot. Am observat o rană adâncă în mijlocul genunchiului, dar fără umflătură.
În cele din urmă, genunchiul meu s-a vindecat complet, fără să am nevoie de îngrijire medicală. Dumnezeu mi-a auzit strigătul și în mod miraculos mi-a salvat genunchiul. Cu adevărat aceasta a fost o minune, genunchiul meu trebuia să fie zdrobit. În această săptămână am făcut o radiografie, la cererea medicului, din cauza unei artrite și pentru care aveam nevoie de o injecție cu cortizon, și la aceasta s-a văzut că genunchiul meu nu a fost niciodată fracturat! Lăudat fie Domnul! Încă mai am o mică cicatrice de la acea rană, dar cred că Dumnezeu a lăsat-o acolo pentru a-mi aminti să nu mai fiu atât de nesăbuită în viitor. Cu adevărat Dumnezeu a fost milostiv cu mine – așa cum este cu noi toți când Îl chemăm.
- Detalii
- Scris de: Suhana Chikatla
- Categorie: Devoțional femei
Când se tocește fierul și rămâne neascuțit, trebuie să-ți îndoiești puterile, de aceea la izbândă ajungi prin înțelepciune.
Eclesiastul 10:10Umblați ca unii care aveți lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.
Ioan 12:35
Biserica noastră este pe moarte; totul este atât de plictisitor, a strigat Jessie.
– Nu este nimic pentru copii! s-a plâns Melvin.
– Avem nevoie de muzică pentru tineri, a mai adăugat Virginia.
– Vreau să înființez o nouă biserică, a răspuns Benny.
– Dar nu uitați, i-a avertizat Janaki, chiar și Satana a vrut să aibă o biserică a lui, astfel fiind pierduți o treime din locuitorii cerului.
Ellen White i-a sfătuit într-o ocazie pe cei din biserică „să fie foarte atenți la felul în care primesc orice concepție nouă și pe aceia care pretind că au o mare lumină. Caracterul lucrării lor pare să fie acela de a acuza și de a dărâma.”[1]
În loc să permită ca nevoile sau deficiențele bisericii să creeze dezbinare, eu sugerez ca ori de câte ori observi sau simți o nevoie, gândește-te că poate Dumnezeu te cheamă pe tine să faci acea lucrare – pentru tineri, vârstnici, familii tinere care au nevoie de ajutor cu copilașii, prezentări despre alegeri sănătoase în stilul de viață sau administrarea înțeleaptă a banilor. Dacă îți dorești o muzică mai plină de viață, oferă-te voluntar să coordonezi un cor de adulți sau copii. Învață pe altcineva cum să cânte la un instrument care ar putea îmbogăți diversele programe din biserica ta. Rămâi pozitivă, unită!
Niciodată nu ar trebui să subestimăm – sau supraestimăm – puterea răului. Da, dezbinarea este metoda numărul unu a lui Satana de a distruge biserica. El a produs o despărțire între Dumnezeu și ființele Sale create când a convins ființele cerești, împreună cu Adam și Eva, să creadă o minciună. El încă vrea să înlocuiască dragostea, bucuria și pacea dintr-o biserică cu ura, discordia și mânia.
Dar mai important, noi niciodată nu ar trebui să subestimăm puterea dragostei! Aceasta L-a făcut pe Domnul și Mântuitorul nostru să fie răstignit pe cruce pentru a ne împăca cu Dumnezeu, Tatăl nostru. Dragostea oferă putere slujirii noastre pentru Dumnezeu și omenire atunci când lucrăm în unitate cu ceilalți, alungând răul și dezbinarea. Dragostea unește!
[1] Ellen G. White, Solii alese, cartea 2, p. 69.
- Detalii
- Scris de: Sylvia A. Franklin
- Categorie: Devoțional femei
Noi propovăduim înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava noastră.(...) Dar, după cum este scris: „Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.”
1 Corinteni 2:7,9
Acum este vară și foarte cald în colțul meu de lume. Recent am renunțat la extensiile de păr pe care le purtam împletite și mi-am tăiat părul pentru a-mi fi mai rece în toropeala care urma să vină. Mă întreb cam ce temperatură va fi în cer. Poate vreo 20 de grade?
Nu eram foarte aglomerată la locul de muncă și am hotărât să caut pe Google persoane din locul în care am crescut. Am reușit să dau de mătușa Florence, care încă locuiește în aceeași casă (de peste 60 de ani) și care acum are nouăzeci și doi de ani! Totuși, vocea ei sună ca a unei femei de cincizeci de ani și la fel îmi par și amintirile cu ea! Ea și-a amintit de mine în ciuda faptului că nu am mai fost pe acasă de cel puțin șaisprezece ani. După aceea mi-a spus că toți cei pe care îi știam trecuseră la odihnă. Atât de mulți oameni pe care de-abia aștept să îi văd în cer! (1 Ioan 3:2).
Vecina mea ne-a dăruit un pat California, măsura king (2 m/1,80 m, n.r.) foarte frumos, cu o saltea bună. Ne-am mutat într-un apartament nou și patul abia încape în noul dormitor. Soțul meu îmi spune că data viitoare când ne mutăm putem cumpăra alt pat și, de asemenea, putem avea un dormitor mai mare. Pe ce ne vom odihni în cer dacă acolo nu este noapte? Ne vom așeza vreodată sau vom sta toată ziua în picioare? (Apocalipsa 21:25).
Recent i-am mărturisit unei prietene apropiate că sunt obsedată de încălțăminte! Nu mă pot opri din cumpărat încălțăminte! În trecut am comandat online și ridicam pachetele când soțul meu era plecat, așa că el nu știa că mi-am cumpărat și mai mulți pantofi. Cu ce ne vom încălța în cer? Mă va călca cineva pe picioare? (Matei 6:30,31).
Voi avea atât de multe întrebări, oameni pe care să îi văd, locuri pe care să le vizitez, multă mâncare bună pe care să o încerc, lucruri pe care să le fac... Totuși, conform Cuvântului lui Dumnezeu, întrebările mele nu sunt toate importante. „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra” (Matei 6:33).
Eu vreau să Îl văd pe Isus, tu nu vrei?
- Detalii
- Scris de: Alexis A. Goring
- Categorie: Devoțional femei
Deci, dacă voi, care sunteți răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer!
Matei 7:11
Am scris o carte intitulată Love in pictures (Dragostea în imagini). Eroul povestirii mele, Logan, este un personaj interesant. Părinții lui sunt bogați și generoși, așa că la absolvirea universității i-au dăruit un iaht Hingkley în care să trăiască.
Hinckley este cunoscută ca fiind cea mai bună firmă de iahturi din America. Designul lor este lin, lucios, luxuriant și confortabil. Dacă iubești apa și îți place să trăiești pe un Hinckley, atunci ai dat lovitura!
Am aflat despre toate aceste detalii fascinante când mă documentam pentru personajul lui Logan. Am vorbit cu un reprezentant al Companiei Hinckley, i-am spus că scriu o poveste fictivă și i-am explicat că părinții lui Logan îi cumpăraseră un Hinckley. Reprezentantul m-a întrebat: „Nu adoptă?” El își dorea părinți în viața reală care să îi dea lui daruri extraordinare așa cum primise Logan. Această discuție m-a făcut să mă gândesc că Tatăl nostru ceresc dorește să ne dea daruri bune – să îndrăznesc să spun că și iahturi Hinckley? Dar mai presus de o casă luxoasă pe apă, El dorește să ne dea mai mult decât bunurile trecătoare pe care ni le dorim; El vrea să ne dea viața veșnică!
Biblia spune că această lume nu este casa noastră. Ca urmași ai lui Hristos, noi suntem străini care trecem printr-o țară străină. „Preaiubiților, vă sfătuiesc ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești, care se războiesc cu sufletul. Să aveți o purtare bună în mijlocul neamurilor, pentru ca, în ceea ce vă vorbesc de rău ca pe niște făcători de rele, prin faptele voastre bune pe care le văd să slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării” (1 Petru 2:11,12).
Biblia ne mai spune că în casa Tatălui lui Isus Hristos sunt multe locașuri. Citește Ioan 14:2. El ne pregătește un loc în care să locuim, și acel loc nu este în această lume, este în ceruri.
A locui pe apă într-un iaht Hinckley, aici pe pământ, pare uimitor, dar a locui în cer și a fi în prezența lui Dumnezeu toată veșnicia sună mult mai bine!
Biblia ne sfătuiește să ne adunăm comorile în cer, nu pe acest pământ (Matei 6:19-21). De aceea, eu îmi ațintesc privirea spre casa cerească. Dar tu?