Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Terry Roselmond-Moore
- Categorie: Devoțional femei
Și El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!”
Luca 11:28
Adesea m-am întrebat dacă știu cu adevărat când Dumnezeu îmi vorbește. O experiență recentă mi-a confirmat că da, în relația mea cu Dumnezeu, îmi este ușor să știu. Este mai important să ascultăm și să ne supunem atunci când El ne vorbește. Dumnezeu nu ne va cere să pornim pe un drum sau să facem un lucru care nu va proslăvi caracterul Său plin de iubire sau nu va exemplifica bunătatea, mila și harul Său.
Într-o seară de Sabat stăteam în cămară, căutând niște ingrediente pentru a pregăti mâncarea. În acele clipe simțeam o convingere puternică de a face un pachet pentru „sora X”.
Sigur, pot face acest lucru, m-am gândit eu. Dar, după ce m-am apucat de gătit, am uitat de îndemnul de mai înainte.
Dimineața următoare, când ieșeam pe ușă, în mintea mea a venit din nou aceeași convingere: Fă un pachet cu alimente și du-l la biserică pentru sora X. Rapid am mers la cămară, am luat o pungă maro de hârtie în care am pus alimente și am ieșit pe ușă. Când am ajuns la biserică, am căutat-o pe sora X și i-am dat punga cu alimente. Ea mi-a mulțumit și apoi fiecare și-a văzut de îndatoririle ei.
Puțin mai târziu la program, sora X a dat mărturie, lăudându-L și mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru darul de mâncare pe care tocmai îl primise de la un membru din biserică. În continuare a povestit că nu mai avea deloc resurse pentru a-și cumpăra hrană. Inima mi s-a umplut de bucurie! Tresăltam de entuziasm în tăcere pentru că se pare că Dumnezeu m-a folosit ca un canal pentru a răspunde rugăciunilor sorei X.
Totuși, aceasta a fost doar o mică parte din motivul bucuriei mele. Această turnură de evenimente, orchestrate de Dumnezeu, a avut un efect profund asupra mea. Dumnezeul meu omniscient, care cunoaște trecutul, prezentul și viitorul, a văzut nevoia sorei X și m-a ales pe mine să fiu mâinile, picioarele și inima Lui, răspunzând astfel nevoii ei. Profunzimea acestei experiențe este că eu am ascultat!
Dumnezeu, Tatăl meu atotștiutor, mi-a confirmat că în relația mea continuă cu El – prin rugăciune, studierea Cuvântului Său și o înțelegere tot mai clară a caracterului Său – poate să îmi fie ușor să Îi recunosc glasul când El vorbește inimii și minții mele. Doar trebuie să ascult și să mă supun. „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea” (Filipeni 2:13).
- Detalii
- Scris de: Patricia Cove
- Categorie: Devoțional femei
Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ți urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale!
Proverbele 4:20,21
Sunt învățătoare semipensionată. O zi sau două pe săptămână sunt chemată să slujesc. În una din ultimele ocazii am fost trimisă la o școală mai dificilă. După ce secretara mi-a mulțumit pentru că am răspuns invitației, mi-a dat un walkie-talkie. „Ia-l! Vei avea nevoie de el”, a spus ea. În acea dimineață, în drum spre școală, deja mă rugasem pentru elevii pe care urma să îi întâlnesc. Acum, în prezența secretarei, mi-am dat seama că urma să mă rog stăruitor pentru prezența îngerilor pe tot parcursul zilei. Prima oră cu elevii de clasa întâi a fost foarte productivă. La prima oră cu juniorii, împreună cu doi asistenți, am ajutat elevii să facă manuale de franceză de mână pentru cei de clasa întâi. Cele patruzeci de minute cu clasa au trecut prea repede. Una din asistente a răsuflat ușurată: „Succes cu următoarea clasă.” I-am zâmbit în timp ce ieșea.
Mă aștepta o surpriză. Când am intrat pe ușă, o fată înaltă a venit alergând spre mine. „Vă amintiți de mine?” a strigat ea. I-am spus că da și am întins brațele pentru a o îmbrățișa. Anul anterior a fost în altă școală unde m-am împrietenit cu ea la locul de joacă. Când alți elevi începeau să facă gălăgie, le reaminteam că aveam o sarcină importantă de îndeplinit: și ei făceau mici manuale pentru elevii de clasa întâi.
„Să lucrăm în liniște și cu atenție. Vrem să le facem o surpriză frumoasă celor de clasa întâi”, îi îndemnam eu, Elevii s-au pus pe lucru și, cât ai clipi, a treia oră din zi a trecut.
Următoarea sarcină era să supraveghez clasa la prânz. Asta însemna și să împart pizza și lapte. Elevii mă grăbeau. Atunci m-am rugat în taină. „Vă rog să vă întoarceți la locurile voastre și vă voi striga eu când să veniți după mâncare”, le-am poruncit pe un ton atent. Asistenta a părut mirată, dar a funcționat. Elevii s-au așezat. Mâncarea a fost împărțită foarte repede. Prânzul a trecut și el foarte repede și elevii au ieșit pe ușă în pauză. În ora mea de prânz I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru călăuzirea Lui din acea dimineață. Știam că El era responsabil pentru succesul de dimineață. După-amiaza a trecut la fel de liniștită și la final am mers să predau cheile și walkie-talkie-ul. Secretara m-a întrebat de ce nu l-am folosit. I-am spus că elevii au fost cooperanți. „Nu știu cum ai reușit”, mi-a spus ea.
„Nu eu am reușit. Dumnezeu a rezolvat problema.” Am zâmbit când i-am văzut privirea surprinsă. El întotdeauna o face.
- Detalii
- Scris de: Marybeth Gessele
- Categorie: Devoțional femei
Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie.
1 Corinteni 13:4
Dna Cameron, diriginta, stătea în ușă.
– Domnișoară Watkins, vreau să știu ce i-ați făcut lui Ramon.
Programul pentru preșcolari sponsorizat de guvern era nou în zona noastră. Fiind studentă la universitate și în căutare disperată de un loc de muncă pe perioada verii, am aplicat și am fost angajată, singura persoană de etnia mea din program.
În anii ’60, în sudul Statelor Unite prejudecățile rasiale erau bine împământenite. M-am rugat să am dragostea lui Dumnezeu pentru toți, oricine erau ei.
– Dna Cameron, am spus aproape tăcut, cred că nu știu la ce vă referiți în privința lui Ramon.
Ea a zâmbit.
– Te descurci foarte bine, a început ea, dar care este secretul tău în abordarea lui Ramon? El este atât de energic! L-am repartizat la clasa ta pentru că noi restul îl cunoșteam prea bine. Care este secretul tău?
Am vrut să îi spun că mă rugam foarte mult! Dar în schimb am glumit:
– Poate este din cauza culorii pielii – sau a lipsei culorii! și am râs amândouă.
Adesea la locul de joacă simțeam o mână mică, transpirată, care o prindea pe a mea. Privind în jos, îl vedeam pe Ramon care mă privea cu un zâmbet până la urechi. Apoi ne balansam mâinile, râzând de bucurie.
A sosit și ultima săptămână de școală. Ramon se foia pe salteluța lui. Am mers până la el.
– Doamna profesoară, a spus el liniștit, de ce mă iubiți?
– Ramon, tu ești un băiețel bun. Nu îmi este greu să te iubesc.
– Mi-aș dori ca mama și tata să mă iubească la fel ca dumneavoastră, a spus el șoptit. Dar ei se ceartă și se agită și uneori chiar mă bat.
Ochii amândurora s-au umplut de lacrimi.
I-am șoptit în urechea lui mică:
– Ramon, în ceruri este un Dumnezeu care te iubește foarte mult. Haide să Îi cerem să facă din căminul tău unul fericit.
Ramon a părut să se relaxeze. Sper că a putut vedea, prin mine, că dragostea lui Dumnezeu „este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate”. În ciuda oricăror diferențe dintre alții și noi, fie ca bunătatea Cerului să caracterizeze toate interacțiunile noastre – cu toți.
- Detalii
- Scris de: Nadine A. Joseph-Collins
- Categorie: Devoțional femei
Darurile unui om îi fac loc și-i deschid intrarea înaintea celor mari.
Proverbele 18:16
Am urcat pe scenă în ultima duminică în cadrul întâlnirii pentru femei din Africa de Sud. „Sunt însărcinată!” am strigat cât am putut de tare. Cele peste două sute de participante au început să strige de bucurie. „Doamnelor, deja v-am spus că eu nu voi fi mamă!” S-a așternut liniștea în sală și următoarele mele cuvintele le-a luat prin surprindere: „Toate sunteți însărcinate – însărcinate cu un scop!” Le-am explicat doamnelor că Dumnezeu a pus ceva măreț în fiecare din ele, cam la fel ca o sarcină. Datoria lor era să împingă „bebelușul” afară pentru a putea avea impactul lor unic asupra lumii. Căci „copilul” cuiva nu poate fi născut de altcineva.
Deși nu am fost însărcinată niciodată, am citit foarte mult despre experiența prin care trec femeile însărcinate: grețuri matinale, dureri de spate, bufeuri, arsuri stomacale, glezne umflate și oboseală. Sunt convinsă că uneori femeile care sunt „însărcinate” cu un scop se tem că „stomacul” (scopul) lor în creștere poate fi ofensiv, de neacceptat sau îi poate face pe ceilalți să se simtă inconfortabil. Poate unele aleg să își strângă „stomacul” de parcă ar vrea să ascundă scopul. Alte femei însărcinate cu un scop poate se tem să „împingă” bebelușul spre viață. În consecință, ele încearcă să țină copilul înăuntru, fiindu-le frică de responsabilitățile aduse de trăirea acelui scop. În acea zi, la întâlnirea femeilor din Africa de Sud, am împărtășit o experiență personală despre sora mea care, pe când era în travaliu, i-a fost foarte greu să împingă copilul afară. De fapt, de patru ori, chiar a numărat mama, bebelușul s-a întors, moment în care sora mea aproape a murit. Apoi, mai pot fi alte femei „însărcinate” care se tem de judecata celorlalți și pur și simplu se simt nepregătite să dea „naștere” scopului lor.
Fiecare femeie însărcinată cu un scop trebuie să își dea seama că trebuie să dea naștere la ce a pus Dumnezeu în ea. Nu poate împinge înapoi, înăuntru, pentru că o va îmbolnăvi. Dacă face acest lucru, ar putea chiar „muri” pentru scopul ei nenăscut o îngreunează și continuă în viață pe pilot automat, mergând cu valul. Totuși, o astfel de viață îi produce și mai multă durere. Ea va avea constant un simțământ de dezechilibru deoarece nu își trăiește scopul adevărat. Rareori va simți pace pentru că ea nu face ce i-a fost menit să facă.
Singura alegere pe care o ai ca femeie „însărcinată” este, în puterea lui Dumnezeu, să împingi!
- Detalii
- Scris de: Deidre A. Jones
- Categorie: Devoțional femei
Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.
Filipeni 1:6
În unele zile nici măcar nu reușesc să mă dau jos din pat până când inima nu mi se îndreaptă spre probleme cerești în loc de lumina cerească. Adesea, pare că sunt aceeași persoană, cu aceeași atitudine necreștină, după ce mă rog ca și când m-am trezit! Chiar am fost sinceră? Chiar am fost serioasă când m-am rugat? Sau au fost doar cuvinte goale care au ajuns până la tavan și apoi au căzut la podea?
Săptămâna trecută, în timp ce mă pregăteam grăbită să ies din casă pentru a ajunge la o programare, m-am dus cu gândul înapoi la momentul în care cineva mi-a spus că a întârzia este o alegere. Nu sunt cu totul de acord cu această afirmație, dar în ziua respectivă alegerile mele mai nefericite cu siguranță nu mă susțineau. Când, într-un final, am pornit la drum, părea că trebuie să opresc la toate semafoarele. Apoi, chiar înainte de ultimul viraj, un tir care trăgea un echipament uriaș bloca intrarea principală în parcare! Cu chiu, cu vai am reușit să ajung la programare exact la timp. Eu și recepționera adesea facem schimb de angajamente legate de locul de muncă. După aceea conversația noastră se îndreaptă spre Isus și spre modul în care ne susține El. Ne reamintim una alteia că El ne va da putere, trebuie doar să Îi cerem. Am plecat de la programarea din acea zi cu gândul îndreptat mai mult asupra lui Dumnezeu. Gândindu-mă la începutul zilei, mi-am dat seama că atitudinea mea negativă a distrus eficiența rugăciunii mele.
„Dacă aș fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul.
Dar Dumnezeu m-a ascultat, a luat aminte la glasul rugăciunii mele”
(Psalmii 66:18,19).
În drum spre lucru în acea zi, în loc să mă enervez la lumina roșie a semaforului, am hotărât să mă rog pentru prima persoană care mi-a venit în minte. Schimbarea mea de atitudine nu a schimbat și situația, dar perspectiva mi s-a schimbat în totalitate, astfel că am început să mă rog pentru mai multe lumini roșii la semafor! Creștini fiind, cu toții avem zile mai rele, dar adevărata creștere este evidentă prin hotărârea noastră de a-I permite lui Isus să ne ajute să folosim lumina roșie de la semafor pentru slava Lui! A fi sincronizat cu Cerul este mult mai important decât a întârzia aici, pe pământ.