Pret intreg
35,00 Lei
Pret intreg
25,00 Lei
- Home
- Produse
60Lei42 Lei
- Citește
- Descarcă
- Inspiraționale
- Detalii
- Scris de: Lee Lee Dart
- Categorie: Devoțional femei
Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate... De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește?
Isaia 55:1,2
În multe dimineți îmi dau seama că imediat după ce mă trezesc mă gândesc că sunt o creștină slabă. Îmi doresc ca ziua să fie ușoară, fără complicații, fără dureri de cap, fără probleme dificile de rezolvat și fără să fiu nevoită să gândesc foarte mult. Îmi doresc o zi pașnică. De ce „viața de creștin” este atât de grea uneori? Când mă rog, Duhul Sfânt și Cuvântul Său îmi reamintesc că eu contribui foarte mult la această gândire. Vedeți voi, eu pot invita singură îngrijorările, anxietatea și complicațiile. Pot crea singură o zi dificilă fără ajutorul cuiva. Dumnezeu îmi arată autoîmplinirea profeției propriei gândiri. Hristos, plin de iubire, îmi arată cum anume invit complicația și confuzia; El mă invită la ordine și claritate. Acolo unde eu invit îngrijorarea, El mă invită la pace. Când eu invit tihna și confortul, El invită încrederea și siguranța. Dumnezeu ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi. El întotdeauna lucrează pentru binele nostru. El o face printr-o invitație, nu prin cereri sau control. El ne invită la ceva mai bun.
„Ah, Îți mulțumesc, Tată, pentru invitațiile Tale binecuvântate.” Tot ce trebuie să fac este să le accept și să pășesc spre ceva mai bun. Încă de la începutul lucrării lui Isus, El a invitat cu iubire – chiar începând prin chemarea ucenicilor Săi (Matei 4) până la cuvintele Sale din Matei 11:28 – „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.”
Așa că în fiecare dimineață când mă trezesc am libertatea și oportunitatea de a invita. Îmi pot ține privirea ațintită spre provocările mele și „invit” orice răspuns negativ care urmează. Sau pot accepta invitația lui Hristos. Când aleg invitația lui Hristos în fiecare dimineață, atunci viața din belșug pe care Dumnezeu vrea să ne-o dea cu generozitate va deveni realitate. Nu este o realitate a circumstanțelor care întotdeauna sunt ușoare și confortabile, ci acea alegere care aduce ca rezultat o inimă încrezătoare în Dumnezeu. El este o invitație care se merită să o acceptăm în fiecare zi.
- Detalii
- Scris de: Sharon Follett
- Categorie: Devoțional femei
Cheamă-Mă în ziua necazului și Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!
Psalmii 50:15
Dacă iubești animalele de companie și le incluzi ca parte din familia ta, cu siguranță că îți va plăcea această poveste!
Eu și soțul meu, Ron, ne întorceam cu mașina pe muntele nostru după întâlnirea de rugăciune de miercuri seara. El conducea o camionetă plină cu un tren din butoiașe (trenulețul copiilor făcut din butoiașe). Ne pregăteam pentru sărbătoarea de toamnă de sâmbătă seara. Venind în urma lui cu microbuzul, am observat o pisică galbenă în drum. Când am ajuns acasă, i-am spus lui Ron:
– Mă bucur că nu ai lovit acea pisică de pe drum.
– Nu am văzut nicio pisică, a răspuns el.
Ziua următoare, Ron m-a întrebat dacă am văzut-o pe pisica noastră galbenă, Cal (prescurtarea de la Miracle). Tot vorbind despre acest lucru, ne-am dat seama că pisica pe care o văzusem pe drum era chiar Cal a noastră, care sărise din camionetă! Probabil că pisica dormea pe una dintre perne dintr-unul din butoiașe. Motanul mersese cu noi până la întâlnirea de rugăciune și apoi jumătate de drum până acasă! Acum eram triști și am început să ne rugăm nu doar ca pisica să fie în siguranță, ci să-și găsească drumul spre casă. Au trecut câteva săptămâni.
Nepoțica noastră, Savannah, era și ea tristă. Chiar a postat un video cu Cal pe rețelele de socializare. Ziua următoare a primit un mesaj de la un coleg de școală care spunea: „Cred că pisica ta este la noi acasă.” Prietenul ei locuia la doar 12 kilometri de noi! Chiar în acea zi, Ron a fost sunat de familia colegului de școală a lui Savannah – și ei l-au adus pe Cal acasă! Mai târziu, când am ajuns acasă în acea seară, Cal stătea în brațe la Ron, torcând gălăgios! Am fost plăcut surprinsă și recunoscătoare!
Cal venise la noi în urmă cu cinci ani. La scurtă vreme după aceea, el a ieșit din garaj și câinele nostru l-a prins și l-a zdruncinat bine de tot! Ne temeam că va muri. L-am învelit și l-am pus într-o cutie peste noapte. Dimineața, el își revenise din experiența traumatizantă. Savannah a spus: „Este o minune (miracle)!” Apoi a întrebat: „Putem să îi punem numele Miracle?” Fiindu-ne drag să îl avem pe Cal din nou, ne dăm seama că tocmai am fost martori la încă o minune cu motanul noastru.
În Cuvântul Său, Dumnezeu ne invită să Îl chemăm în special în momente de dilemă, pierdere și tristețe. El ne va lua poverile. Lăudat fie Domnul pentru bunătatea Lui față de fiecare dintre noi!
- Detalii
- Scris de: Deborah Matshaya
- Categorie: Devoțional femei
Fiți recunoscători și binecuvântați-I Numele.
Psalmii 100:4
Deși viața mea a fost o provocare, totodată am și o listă plină de binecuvântări. Când mă gândesc la ele, pur și simplu zâmbesc. De când mi-am finalizat studiile nu am fost niciodată angajată și nici nu am fost atât de bolnavă, încât să am nevoie de spitalizare. Dumnezeu m-a binecuvântat cu o mașină la momentul potrivit în viață. Am un acoperiș deasupra capului, merg la sală în fiecare zi, am parte de o sănătate bună și Îi mulțumesc lui Dumnezeu și pentru toate binecuvântările mai mici. El mi-a dat viață și talent, familie și susținerea familiei. El mi-a mai dat și prieteni creștini minunați și oameni pozitivi. Oameni care mă vor încuraja, dar îmi vor spune și când greșesc, chiar dacă eu nu vreau să aud.
Tot ce vreau să spun este să ne oprim puțin și să apreciem lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut pentru noi. Este un cântec care transmite ideea că dacă tu crezi că Dumnezeu este mort, trebuie să privești în jur. Uită-te la lucrurile pe care le ai și fii recunoscătoare pentru că alți oameni nu le au. Învață să râzi când greșești și să te ierți. Bucură-te de viață cu toate părțile bune și rele pe care le aduce. Întotdeauna să ai un cântec în inimă; din când în când, încurajează pe cineva. Ascultă fără să judeci, ajută pe cineva și zâmbește-i unui străin.
O viață fericită rezultă din a ne ierta unii pe alții și a învăța să fim buni. O viață fericită și plină de recunoștință va transmite binecuvântare altora. Esența iertării este noțiunea de a uita datoria (vezi Marcu 11:25,26). Întrebarea este cum ne rugăm noi când nu îi putem ierta pe cei care ne greșesc? Când nu reușim să iertăm, amărăciunea crește, neînțelegerile se înmulțesc și disperarea prinde rădăcini adânci. Iertarea poate fi o experiență dureroasă, în special când cel care ți-a greșit nu și-a cerut iertare. Totuși, Dumnezeu ne zdrobește duhul pentru a ne salva sufletul. Durerea este parte a vieții pe acest pământ, dar putem fi recunoscători pentru durere (vezi 1 Tesaloniceni 5:18). Dumnezeu dorește ca noi să Îi mulțumim în orice situație.
Așa că haideți să nu ne mai plângem și să trăim viața la maximum, devenind cea mai bună versiune pe care Dumnezeu vrea să fim. Nu uita, El este olarul și noi suntem doar lutul în mâna Sa. Să Îi permitem să ne modeleze după chipul Său și conform planului Său – pentru binele nostru.
Fie ca întotdeauna să Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru binecuvântări și încercări!
- Detalii
- Scris de: Jean Arthur
- Categorie: Devoțional femei
Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele?
Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?
Matei 6:26,30
În fiecare an, chiar în preajma Zilei Recunoștinței (în Statele Unite este la sfârșitul lunii noiembrie), încep să apară cataloage cu semințe în cutia poștală. În ele sunt fotografii frumoase cu fructe și legume atrăgătoare și flori colorate.
Aceste imagini mă umplu de speranță și mă fac să tânjesc după zilele mai calde. Când se adună cataloagele pe dulapul din bucătărie, parcă încep să vizualizez grădina – unde ce voi planta? Ce culturi noi voi încerca anul acesta? Aceste cataloage sunt o dezordine bine-venită în casa mea.
Câteva informații: în 2014, doi prieteni ne-au dat unui prieten și mie permisiunea de a lucra o porțiune din terenul lor de un hectar și jumătate de teren arabil. Ei nu grădinăresc și nu plantează nimic. Ca plată pentru faptul că am folosit terenul lor, ei ne-au rugat doar să le permitem să se bucure de recoltă împreună cu noi. Nicio problemă. Deja împărțeam mare parte din recolta din câteva terenuri mici pe care le aveam într-o grădină comunitară. Am ales aproape un sfert de hectar într-un loc însorit.
În acest an, admirând pozele din cataloage și schițându-mi partea mea din grădină, m-am gândit la cât este de lucru într-o grădină și cât de bine te simți când mănânci din prima recoltă de căpșuni la începutul lunii mai. Și cât de frumos este când duc un coș de verdețuri la biserică și îi invit pe oameni să ia ce doresc.
Îmi planific cu atenție grădina, astfel încât să includ plante care atrag polenizatorii – albine, păsări, fluturi. Toată vara tufele de zmeură sunt acoperite de albine; avem atât de multe păsări, încât privitorii au spus că grădina le amintește de filmul lui Alfred Hitchcock, Păsările. Oamenii fac poze la fluturii monarh și la cei colorați care invadează cârciumăresele.
Când privesc la toate creaturile diverse și minunate, la florile colorate, îmi amintesc de cuvintele lui Isus când El le-a spus ascultătorilor Lui să se uite la crinii de pe câmp sau la păsările cerului. Ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nu lucrează, nu torc, nu țes, dar Dumnezeu are grijă de ele. Cu cât mai mult se va îngriji Dumnezeu de noi? Noi trebuie doar să Îi cerem lui Dumnezeu să se îngrijească de nevoile noastre.
- Detalii
- Scris de: Carolyn K. Karlstrom
- Categorie: Devoțional femei
Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
Luca 1:37
Smokey cântărește aproximativ 1,8 kilograme. Dar când este îmbrăcat cu mica lui geacă roșie pentru câini, probabil că este mai greu. Laurie, o prietenă, și Smokey făceau hiking pe un traseu îndepărtat din statul Washington. Era decembrie și afară era foarte frig, ningea. Un grup împreună cu câinele lor au trecut de cei trei; Smokey s-a luat după ei. Oricât l-a strigat el nu a venit înapoi, așa că Laurie și prietena ei au început să meargă și ele la vale. Nicăieri nu se zărea câinele. S-au oprit la o casă aproape de baza traseului și l-au rugat pe bărbatul din ușă să se uite și el după micul câine. Dar văzând foarte des urși, pume și lupi în curtea casei lui... „Mă voi uita”, a promis el. „De fapt, îl voi ruga pe prietenul meu, Brian, să îl caute și el pe Smokey. El știe traseul cu ochii închiși.”
Laurie și prietena ei s-au întors la traseu și au început să urce din nou, rugându‑se și strigând. La ora 22 s-au întors, înghețate și demoralizate, de acum temându-se pentru propria siguranță pe întuneric și pe un teren alunecos. Laurie i-a povestit soțului ei, care era într-o călătorie, și prietenilor ei de pe Facebook de situația lui Smokey. Au început rugăciunile. După aceea a urmat o noapte albă. Ziua următoare, devreme, Laurie s-a întors pe munte. Ea era obosită, neliniștită, înfrigurată și, sincer, oarecum îndoielnică de faptul că lui Dumnezeu chiar Îi păsa de ea personal, cu atât mai puțin de un câine. Totuși, ea și-a continuat drumul, rugându-se. La un moment dat, când a crezut că nu poate merge mai sus (și deja era mai sus decât locul în care fugise Smokey – la vale), a ajuns la concluzia că probabil Smokey dispăruse pentru totdeauna. Trecuseră treizeci și șase de ore de când nu îl văzuse, și Laurie nu credea că mai era în viață. S-a întors la un platou puțin mai deschis de lângă traseu și s-a oprit pentru odihnă și meditație. Atunci a auzit un sunet de deasupra ei și a văzut, printre lacrimi, un bărbat care apărea de după colț. El ținea o mogâldeață mică și roșie în brațe.
Nu se poate! Dar chiar așa era.
Brian a spus: „Este al dumneavoastră?” și i l-a încredințat pe Smokey lui Laurie. „L-am găsit într-o groapă pe care și-o săpase cam la 1 067 de metri înălțime. Dormea.” Încearcă să îi spui lui Laurie sau soțului ei că lui Dumnezeu nu Îi pasă. Ei cred că Lui îi pasă. La fel cred și eu.