Isus a întins mâna, S-a atins de el și a zis: „Da, vreau, fii curățat!” Îndată a fost curățată lepra lui.
Matei 8:3
În copilărie obișnuiam să citim ziarul, urmăream „Huntley-Brinkley Report” la televizor și ascultam la radio. Așa aflam noutățile. Astăzi, cu rețelele de socializare, telefoanele mobile și internetul avem noutăți constant, instantaneu. Cât de diferită este situația acum!
Îți poți imagina cum ar fi fost dacă în timpul lucrării lui Hristos, când El făcea vreuna din multele Sale minuni, ar fi fost „știri de ultimă oră” despre acest eveniment la televizor sau pe telefonul tău mobil? Când Lazăr a fost readus la viață, am fi putut urmări în direct! Sau am fi putut vedea bucuria de pe fața femeii cu scurgerea de sânge care a fost vindecată, când ea, prin credință, s-a atins de haina lui Isus! Ucenicii lui Isus au văzut acele minuni, au experimentat acele miracole în viața lor și au privit cum viețile altor oameni s-au schimbat când L-au întâlnit pe Isus. Atunci când luăm Biblia și citim Cuvântul lui Dumnezeu, noi „vedem” aceleași minuni desfășurându-se în fața ochilor, simțindu-L pe Cel care schimbă vieți. Apoi putem experimenta minunea de a ne fi schimbată viața noastră de către El.
Entuziasmul ucenicilor cu privire la Hristos – și al multor altor oameni despre care ne vorbește Biblia – a continuat de-a lungul miilor de ani până acum. După moartea și învierea lui Hristos, ucenicii și-au petrecut restul vieții ducând vestea bună despre Isus și celorlalți. Aceștia, la rândul lor, au spus vestea la mulți alții. Tocmai de aceea, astăzi, același entuziasm, aceeași uimire, inspirație și bucurie pură sunt aparente în viața noastră când venim la El și apoi vorbim despre El. Pentru unii oameni care călătoresc în alte țări, a-L propovădui pe Isus ar putea atrage costuri asemenea celor suportate cu mult timp în urmă de către ucenici, persecutați pentru că au vorbit în numele Lui. Totuși, încercările nu i-au împiedicat să le spună oamenilor despre Cel care te iubește pe tine și pe mine atât de mult, încât a venit din cer pentru a ne arăta fața lui Dumnezeu.
Așa că data viitoare, când auzi o altă știre de ultimă oră care, din nefericire, probabil că nu va fi o veste bună, amintește-ți că într-o zi aceste știri vor fi înlocuite de următoarele cuvinte: „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:4).
Atunci pot răspunde cu dragoste și recunoștință: „Doamne, Îți mulțumesc!”
Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară.
Matei 11:28-30
În satul în care m-am născut, în Guyana, existau doar câțiva oameni cu carte (în principial autodidacți) care, cred eu, dacă ar fi avut oportunități educaționale mai bune, ar fi contribuit în mod semnificativ la mediul academic.
Unul dintre ei era un bărbat cunoscut ca profetul Willis. Niciodată nu mi-am putut da seama dacă acesta chiar era numele lui sau era o poreclă dată datorită replicilor sale. Pur și simplu aveai nevoie de dicționar pentru a înțelege răspunsurile la întrebări simple precum: „Cum mai ești astăzi?”
Unul dintre răspunsurile sale a fost înregistrat când profetul Willis a încercat să cumpere niște pește. El a întrebat cât costa peștele. După ce a primit un răspuns simplu de la vânzătorul de pește, profetul Willis l-a mustrat astfel: „Ah, vânzătorule rău și pervers! Crezi tu că este înțelept să îmi pretinzi o așa sumă sărăcăcioasă pentru aceste creaturi acvatice contra unei zestre atât de exorbitante?
„Ai auzit ce a spus?” se întrebau oamenii între ei. Numaidecât acest citat s-a răspândit în tot satul ca focul pe miriște, fiind repetat de multe ori. Noi, copiii, l-am memorat cuvânt cu cuvânt.
Astăzi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale date oamenilor precum profetul Willis. Pe de altă parte, copiii lui Dumnezeu nu trebuie să fie confuzi citind ce ne spune El. „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, și sarcina Mea este ușoară” (Matei 11:28-30).
În Ieremia 31:3, Dumnezeu declară: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!” În 1 Petru 5:7, Dumnezeu ne îndeamnă să aruncăm toate grijile noastre asupra Lui, pentru că Lui Îi pasă de noi. În Filipeni 4:19, El promite să ne împlinească toate nevoile, și în 1 Ioan 5:3, El ne asigură că „poruncile Lui nu sunt grele”. În final, El ne invită să deschidem ușa inimii noastre ca El să poată veni să locuiască cu noi. Cuvintele sale sunt simple și la obiect.
Dacă încă nu ai făcut acest lucru, nu ai vrea să Îi acorzi o șansă lui Isus cel simplu?
Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși, limbile vor înceta, cunoștința va avea sfârșit.
Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte, dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.
Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin.
Acum dar rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.
1 Corinteni 13:8-13
La o conferință recentă despre misiune prin sănătate, autorul David Brooks, care a scris The Road to Character („Calea spre caracter” – n.tr.), ne-a relatat povestea unui văduv care i-a spus fiicei sale despre dragostea pe care i-a purtat-o soției lui, mama ei. Amintindu-și de soția lui, bărbatul văduv a descris dragostea lor ca doi copaci cu rădăcini care pătrund adânc în pământ și ramuri care înfloresc din belșug. Și, într-o zi, și-au dat seama că nu mai erau doi copaci, ci unul.
Sapă adânc în dragoste și vezi rădăcinile care cresc în pământ și se împreunează. Botaniștii ne spun că acei copaci care au rădăcini superficiale nu pot rezista în fața furtunilor. Dragostea propășește, legăturile se întăresc. Dragostea, bine înrădăcinată, rezistă la tot.
Mai rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Și cea mai mare dintre ele este dragostea. Dragostea, înrădăcinată și întemeiată în altruism și grija pentru ceilalți, propășește, devenind una. Două trunchiuri, vizibile pentru orice ochi. Florile sunt exuberante și extravagante. Rădăcinile, împreunate, se hrănesc unele pe altele.
Dragoste atât de glorioasă, încât toți să o vadă.
Două trunchiuri, un copac. Asta este dragostea.
Binecuvântează-mi casa cu dragostea care vine de la Tine!
Bunătățile Domnului nu s-au sfârșit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineață. Și credincioșia Ta este atât de mare!
Plângerile lui Ieremia 3:22,23
Prea multe pentru a putea fi numărate (în engleză, TNTC). Această abreviere bine cunoscută se folosește în limbajul de laborator. TNTC se referă la apariția atâtor bacterii în câmpul analizat la microscop, încât acestea nu pot fi numărate individual. Așa văd eu binecuvântările lui Dumnezeu. Sunt atât de multe! De unele suntem pe deplin conștienți, dar cred că de multe altele nici nu avem habar. De ce? Pentru că unele dintre ele sunt ascunse sub haina catastrofei!
Multe din marile mele binecuvântări le-am primit în circumstanțe dureroase, pe care le-aș fi refuzat dacă aș fi putut. Dar Dumnezeu lucrează în fiecare situație pentru binele nostru suprem, permițând și, uneori, împiedicând unele lucruri să aibă loc în interesul nostru.rea multe pentru a putea fi numărate (în engleză, TNTC). Această abreviere bine cunoscută se folosește în limbajul de laborator. TNTC se referă la apariția atâtor bacterii în câmpul analizat la microscop, încât acestea nu pot fi numărate individual. Așa văd eu binecuvântările lui Dumnezeu. Sunt atât de multe! De unele suntem pe deplin conștienți, dar cred că de multe altele nici nu avem habar. De ce? Pentru că unele dintre ele sunt ascunse sub haina catastrofei!
Odată am fost dată afară de la lucru – concediată – chiar la începutul carierei. Am avut un șoc imens și a fost o perioadă îngrozitoare. Am fost rușinată și demoralizată. Dar Domnul mi-a scos în cale un loc de muncă unde puteam lucra într-un mediu la care nici nu speram, dacă nu s-ar fi întâmplat acel incident. La noul loc de muncă am avut parte de instruire specializată care a schimbat total traiectoria carierei mele în cel mai pozitiv mod. Și acum mă minunez.
Binecuvântările evidente, cum ar fi soarele, o casă confortabilă, mijloc de transport sigur, prieteni, animale de companie, un apus sau un răsărit memorabil, hrană – pentru acestea suntem recunoscători automat. Nu avem nicio problemă în a le recunoaște ca fiind binecuvântări.
Dar haideți să fim recunoscători pentru acele lucruri care ne produc durere, prin care Domnul ne poate binecuvânta în moduri de neimaginat: boală, dificultăți în căsnicie, grija pentru copii, pierderea locului de muncă, o mutare dificilă sau o despărțire de cei dragi prin moarte.
Dumnezeu, cu siguranță, este credincios. Dragostea Lui nu se sfârșește niciodată. Harul Său nu are sfârșit. El întotdeauna ne vrea binele. Putem să ne încredem în El să ne dea binecuvântări atât din lucruri pozitive, cât și din celelalte lucruri.
Mila Lui se reînnoiește din nou și din nou în fiecare dimineață. Excelent!
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice.
2 Corinteni 4:18
Chiar acum, când scriu în această dimineață, mă simt copleșită de o listă interminabilă de „sarcini de îndeplinit”. Când și cum voi reuși să termin toate aceste proiecte? Ei bine, sunt sigură că și tu te confrunți cu o situație asemănătoare astăzi și poți înțelege ce simt. Multele obligații ale vieții vin întotdeauna cu emoții. Tocmai de aceea Biblia ne oferă antidotul împotriva disperării: nu te panica! Privește lucrurile din altă perspectivă. „Reîncadrează” ce vezi în fața ta. A reîncadra înseamnă pur și simplu a crea o nouă modalitate de a privi o situație dintr-o perspectivă diferită. Sau, cu alte cuvinte, înseamnă a pune „poza” cu ce trebuie să faci sau ce simți într-un cadru nou. Îmi place acest lucru!
Pavel a fost expert în reîncadrare – a trecut prin tot felul de greutăți, dar a fost mulțumit în orice situație. El și-a reîncadrat problemele astfel? „Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice (2 Corinteni 4:17,18). La asta mă refer când spun reîncadrare: a trece – cu ajutorul lui Dumnezeu – prin evenimente, idei, concepte și emoții cu alternative mai pozitive.
Acum mă uit la lista mea din nou și în acest timp primesc un e-mail. O prietenă care nu mai are mult de trăit din cauza unui cancer. Fac o pauză pentru a citit mesajul ei, dar o frază îmi atinge inima profund: „Sunt binecuvântată”, spune ea. „Au trecut aproape doisprezece ani de când mi-a apărut tumoarea inițială și aș fi putut muri atunci, dar Dumnezeu m-a binecuvântat cu mai mult timp. Atunci aveam doar o nepoată, acum am nouă nepoți și mai vine încă unul, așa că îi știu pe toți. Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu a fost bun cu mine.” Ce exemplu autentic de reîncadrare a vieții! Mă rog pentru ea și totodată mă rog ca Dumnezeu să îmi ațintească ochii nu pe ce se vede (trecător), ci pe ceea ce nu se vede (veșnic). Cum rămâne cu lista mea de „sarcini de îndeplinit”? O privesc din nou și îmi spun: O poți reîncadra. Începe cu toate lucrurile care au impact asupra vieții tale veșnice și toate celelalte lucruri se vor așeza la locul lor.
Astăzi, dacă te simți copleșită..., oprește-te, reîncadrează și roagă-te. Cuvântul lui Dumnezeu spune că îngrijorările noastre de acum sunt infime și trecătoare. Așa că pune-le în cadrul nevăzut, veșnic al lui Dumnezeu.